2,620 matches
-
săi din Italia (exarhatul de Ravenna), Iustinian a avut mai mult succes. El i-a ordonat papei Ioan al VII-lea să recunoască deciziile Sinodului de la Constantinopol (respectiv, cele 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic). Ordinul împăratului a fost susținut de o expediție militară împotriva Ravennei, încununată de succes. În anul 710 noul papă, Constantin, a vizitat Constantinopolul, fiind de acord cu unele din cererile lui Iustinian și refăcând astfel relațiile cu imperiul bizantin. A
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
la 13 aprilie 814), în vara lui 814, Leon V i-a înfrânt pe bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor. Pe cupola pronaosului este reprezentată "Fecioara rugându-se", având la piept medalionul cu pruncul Iisus, iar pe pereții acestei încăperi sunt pictați îngeri, prooroci, evangheliști, cele șapte sinoade ecumenice, apoi sfinți, martiri și cuvioși. Picturile din încăperea mormintelor sunt degradate, distingându-se unele scene din viața Sfintei Fecioare Maria. Pr bolta naosului este reprezentat Iisus Pantocrator înconjurat de îngeri, prooroci și patriarhi, iar pe pereți sunt pictate momente din
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
a rămas fără acoperiș. O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient de clar. În pronaos se remarcă portretul "Sfintei Macrina", figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la Sinoadele ecumenice sau "Cavalcada împăratului Constantin cel Mare", scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care apare în iconografia moldovenească numai la Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți și are un puternic mesaj antiotoman de natură să dezvolte sentimentele patriotic ale credincioșilor
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Maicii Domnului, prăznuita la 15 august. Cu toate acestea, biserica este cunoscută în principal pentru cel de-al doilea hram al său, " Sfanțul Silvestru, Episcopul Romei", prăznuit la 2 ianuarie și ale cărui moaște sunt păstrate aici. În urma unei vizite ecumenice din octombrie 2002, efectuate la Sfanțul Scaun de către P.F.P Patriarh Teoctist, au fost aduse fragmente din moaștele Sfanțului Silvestru păstrate la Catedrala Sân Giovani în Laterno, dăruite de către Cardinalul Camillo Ruini, Vicar General al Romei. Moaștele au fost aduse
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
publicat o serie de studii pentru a face cunoscută Biserica Armeană credincioșilor ortodocși din România: "600 de ani de la înființarea Episcopiei Armene din Moldova"; Ce știm și ce nu știm despre Crăciun și Anul Nou"; "Biserica Armeniei la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea"; "Importanța Liturghiei armene din punctul de vedere al ecumenismului contemporan"; "Lămuriri asupra datei Paștelui"; "O importantă mențiune despre cultul sfintelor icoane" etc. Între anii 1990-1995, a publicat în revista „Ararat”, periodicul Uniunii Armenilor din România, un serial închinat
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
iar in anul 378 e reîntoarce la turma sa pe care, o păstorește netulburat până în anul 386 când moare la data de 18 martie. A fost unul din cei mai de seamă participanți ai celui de-al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol 381) și stâlp pentru doctrina Bisericii. A păstrat curat tezaurul credinței și a dus o viață morală de o rară frumusețe. Se pare că pe vremea lui s-a construit biserica Învierii din Ierusalim, unde și-a rostit o
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
este, după teologul Paul Evdokimov, cel mai mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque", în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. Aceste directive au dus la publicarea unui document
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque", în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor. Consiliul Pontifical de Promovare a Unității
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire a poziției "homoousiene" și o lovitură dată ereziei ariene. Retroversiuena corectă a latinescului "processio" în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi "το προιεναι". Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romane este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși corpul Crezului original redactat în limba greacă, astfel încât textul "Credo"-ului latinesc
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
clasificat. Totuși, pragmatismul și analiza juriștilor canoniști au sfârșit prin a identifica unele categorii de concilii și de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile și reprezentarea Bisericii. Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare și, în sfârșit, ecumenice. Calificativul de „ecumenic” ușor-ușor a ajuns să deosebească acele întruniri a căror valoare și autoritate principală sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă întreaga Biserică, discută, formulează și emană decizii
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
și analiza juriștilor canoniști au sfârșit prin a identifica unele categorii de concilii și de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile și reprezentarea Bisericii. Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare și, în sfârșit, ecumenice. Calificativul de „ecumenic” ușor-ușor a ajuns să deosebească acele întruniri a căror valoare și autoritate principală sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă întreaga Biserică, discută, formulează și emană decizii privitoare la doctrină
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare și, în sfârșit, ecumenice. Calificativul de „ecumenic” ușor-ușor a ajuns să deosebească acele întruniri a căror valoare și autoritate principală sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă întreaga Biserică, discută, formulează și emană decizii privitoare la doctrină, la disciplină și la materiile legate de acestea. Toate acestea au caracter normativ pentru toți creștinii. În ceea ce privește conținutul Conciliilor ecumenice ale au însemnat - în
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă întreaga Biserică, discută, formulează și emană decizii privitoare la doctrină, la disciplină și la materiile legate de acestea. Toate acestea au caracter normativ pentru toți creștinii. În ceea ce privește conținutul Conciliilor ecumenice ale au însemnat - în general - faze de mare importanță în viața Bisericii creștine, cristalizând curentele doctrinare spirituale și devoționale. Au fost celebrate în Orient. Ele s-au confruntat cu limpezirea dogmatică a cristologiei, lucru ce a condus la formularea Profesiunii
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
Fiului și a Duhului Sfânt; unitatea Persoanei lui Christos în două naturi: umană și dumnezeiască. Au fost fixate normele privitoare la ierarhia bisericească, rolul diferitelor biserici și, în cele din urmă, cultul icoanelor. Al patrulea Conciliu din Constantinopol (al optulea ecumenic), care conține condamnarea lui Fotie, a însemnat o mare ruptură între cele două Tradiții creștine: Răsărit și Apus (Bizanț și Roma). De altfel, Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) nici măcar nu-l recunoaște ca fiind Ecumenic. Conciliile s-au confruntat cu probleme instituționale
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
Al patrulea Conciliu din Constantinopol (al optulea ecumenic), care conține condamnarea lui Fotie, a însemnat o mare ruptură între cele două Tradiții creștine: Răsărit și Apus (Bizanț și Roma). De altfel, Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) nici măcar nu-l recunoaște ca fiind Ecumenic. Conciliile s-au confruntat cu probleme instituționale, au dictat reguli morale pentru cler și pentru popor, au intervenit în disputele privitoare la raportul Biserică-Papă-Împărat-putere laică, au tratat și tematici teologice(de ex. condamnarea Dualismului Cathar). Cle două Concilii din secolul
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
tridentin (din Trento), pe lângă sancționarea rupturii provocate de Reforma protestantă, a construit un pachet doctrinar și disciplinar de mare precizie și cu o reală forță incisivă. Acestea au influențat durabil spiritualitatea și cultura europeană. În 1800 și-n 1900 Conciliile Ecumenice, ținute la Vatican, au înfruntat problemele din unghiuri și cu stiluri diferite au reflectat asupra Bisericii și a raportului între credința creștină și lumea contemporană. Sinodul ecumenic constituie autoritatea supremă în Biserica Ortodoxă. Din el fac parte episcopii, mitropoliții Bisericii
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
au influențat durabil spiritualitatea și cultura europeană. În 1800 și-n 1900 Conciliile Ecumenice, ținute la Vatican, au înfruntat problemele din unghiuri și cu stiluri diferite au reflectat asupra Bisericii și a raportului între credința creștină și lumea contemporană. Sinodul ecumenic constituie autoritatea supremă în Biserica Ortodoxă. Din el fac parte episcopii, mitropoliții Bisericii Ortodoxe. Este condus de către Patriarh. Se întrunește periodic pentru rezolvarea unor probleme de administrație bisericească.
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea sinodului de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități de creștini, a căror amintire este menținută și de tradițiile locale mănăstirești. Tertulian a scris în opera sa despre creștinarea sarmaților, dacilor și a sciților
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
situația de provincie ecleziastică bizantină a bisericilor din teritoriile românești, fiind alături de avantajele certe oferite însoțită și de unele efecte mai puțin benefice locuitorilor: impunerea în scaunele mitropolitane locale, ca și în toată ierarhia bisericească din provinciile ecleziastice, de către Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică), a produs
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de către Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică), a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni). Unul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică), a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni). Unul dintre aceștia, Iosif, va deveni primul etnic român suit pe scaunul mitropolitan al Moldovei
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
într-o tendință mai largă de apropriere graduală a instituției bisericești de către autohtoni, și astfel de respingere a imperialismului etnico-religios grecesc, întrucât ea avea loc în același timp și în regiunile aflate la nordul Moldovei. Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși." Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo grecii luând decizia să păstreze afurisenia doar asupra boierilor și celor doi ierarhi moldoveni, numiți
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo grecii luând decizia să păstreze afurisenia doar asupra boierilor și celor doi ierarhi moldoveni, numiți de domnitor. În anul următor, anatema va fi ridicată complet de către Patriarhul ecumenic, Iosif fiind și el recunoscut în funcția de mitropolit, însă acest gest este contestat de alți ierarhi fanarioți, fapt care va duce chiar la înlăturarea temporară a Patriarhului ecumenic Matei, care se aratase înțelegător cu dorințele credincioșilor moldoveni, înțelegând fără
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]