5,147 matches
-
ne moșește, trăiește, gândește, optează și decide pentru noi. Ne „repartizează-n câmpul muncii“ pe viață, ne însoară, ne (supra)veghează fiii și ne poții, ne spitalizează, ne pensionează și înmormântează. Stăteam fiecare, fără iluzii, la locul nostru. Am fost educați să trăim cât mai departe de eul și ființa noastră, cât mai înspre afară. Cât mai departe de pragmatism, de respec tul de sine și tot ce ținea de elementarul bun-simț al micii burghezii interbelice. Și, prin urmare, cât mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și tot ce ținea de elementarul bun-simț al micii burghezii interbelice. Și, prin urmare, cât mai branșați „idealist“ la colectivitate, la utopia binelui social, care pre supunea, nu știu de ce, uitarea de sine, destrămarea pro priului blazon. Nu am fost educați vestimentar, igienic, financiar, sportiv, gastronomic și economic. Maică-mea, de pildă, nu mi-a spus niciodată (fiindcă nu avea de unde să știe) ce va să zică nevoia (elementară) a unui parfum băr bătesc. Pur și simplu, un bărbat parfumat făcea auto mat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și lăsați totul pe umerii noștri?“ Nu credeam că o astfel de întrebare, care m-a umilit la începutul anilor ’90, mă va tulbura în așa măsură la două decenii după. Firește că voi reveni. 3 noiembrie 2011 Am fost educați să ne săpăm singuri groapa Mărturiseam aici joia trecută cât de stânjenit m-am simțit, la o recentă întâlnire cu studenții, de întrebarea pri vind „deresponsabilizarea politică“ a celor de vârsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască. Nu să trăiască. Să vadă și să asculte, nu să programeze, să inițieze și să orga nizeze. „Voi sunteți băieți deștepți.Vedeți-vă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale, reticenți la demnități etc. În comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să-și sape singură groapa și să lase puterea pe seama grobianismului domi nator. După aceea, mizeria postceaușismului a carica tu rizat grotesc politicul, a diabolizat activismul și a postulat omnipotența calibanismului, a fărădelegii ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
despădurite de troțkism, guevarism și maoism, când afli că bolșe vismul ceaușist e catalogat drept „capitalism de stat“?!? Să știe tânărul de la Universitatea Româno-Americană, cel care, cu tot respectul, m-a acuzat de fugă de responsabilitate, că noi am fost educați întru evazionism și dulce împlinire estetic-metafizică, echivalând activismul cu autoa nihilarea. Pentru noi, idealismul va fi fost o rupere strategică de capacitatea de decizie. Sinuciderea ca salvare. Pri matul esteticului. Pentru cei de azi, pragmatismul, relativismul, fripturismul sunt cadre eficace
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mulțimea care umpluse platforma din fața clădirii (90% tineret, lucru ferme cător) ca la un concert de rock. Am ajuns cuminte, la orele 20, cu o jumătate de ceas înaintea orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat, așa cum am fost educat din copilărie că se vine la un spectacol. Și nu la o agresiune, nu la circ, nu la oborul de vite care se calcă-n copite! Minutele treceau, puhoiul uman creștea amenințător, se făcuse 20.30, dar ușile rămâneau închise
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Și nu se mai poate lipsi de ea. Și-a organizat servicii secrete și omoară prin mijloace moderne. În plus, orice constrângere a ei e prezentată ca o binefacere. Îl vâră pe om în istorie ca într-o cușcă, îl educă, dar îl învață să transforme credința într-un auxiliar. Iar dacă sălbatecul nu pricepe asta, cu atât mai rău pentru el! I s-a dat o șansă și a refuzat-o. Ce motive are să se plîngă? Uneori, mă bate gândul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alunecau pe șine din aluminiu. Și am întîlnit, în mai multe familii, copii care, la trei, patru ani, se deprind să se joace cu ajutorul calculatorului, fără să mai cunoască bucuria de a bate mingea sau de a hoinări. Asta îi educă să fie singuri. Mai târziu, nu se vor mira de o realitate care îl frapează acum pe un european ce a trecut Oceanul: nicăieri nu poți vedea atâția oameni care mănâncă singuri în public sau care aleargă (fac "jogging") cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și inculte, care reprezintă, probabil, forma cea mai civilizată a inculturii și tocmai de aceea e primejdioasă. Mai ales că "noua Romă" are și cultul reușitei și priceperea de a da la o parte ceea ce e inutil. "Homo americanus" e educat de mic să fie eficient, pragmatic, să câștige bani. Apoi, e învățat că orice repaos implică un risc. Prieteni? Dragoste? Evident, evident. Dar, înainte de toate, "afacerile". Ele reprezintă legea de bază. Toate celelalte sunt ingrediente. Chiar sentimentele trebuie să fie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și 350 {EminescuOpXVI 351} vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristeță pe care nu pot să mi-o explic și care, educată din când în când c-un optimism însuflețit de paginele mărețe scrise cu sângele său de nobilul popor românesc, mă îndeamnă să urc calvarul vieței mai ușor. Optimismul acesta câștigat din citire mă face să îndrăznesc să vă rog încă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
profesional - dovadă foarte mulți foști elevi care mi-au mulțumit și-mi mulțumesc pentru că le-am fost ca un reper, ca un model de urmat. Cu vădită modestie amintesc acest lucru, deoarece recunoașterea tacită a celor pe care i-am educat mi-a fost adevăratul suport moral, datorită căruia am simțit că mi-am îndeplinit cu prisosință misiunea de educator permanent și de sfătuitor al celor aflați în situații dificile. Am participat la activitățile culturale pe plan local, în ultimul timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care m-am ridicat. În anii aceia foarte tineri m-am oferit cu drag satului meu, dar vremurile au fost de așa natură încât doar după 3 ani să fiu îndepărtat de regimul de atunci și să fiu nevoit să educ copiii unor oameni pe care nu-i cunoșteam și față de care nu aveam obligații morale, așa cum aveam pentru Priponești. Cu toate acestea am iubit mereu satul și oamenii lui și când am avut ocazia am ajutat la pregătirea și reușita
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mă bucur că sămânța rodnică a învățăturii a crescut spornic pe un teren bine pregătit. Să revin la faptul că tocmai când matale (moldovenism sadea) deschideai ochii spre viață, când abia începeai să lupți cu viața, eu, învățătorul pregătit să educ copiii mici, a trebuit să educ și să formez ostași chemați să apere Patria. În iulie 1940, după retragerea din Basarabia, regimentului meu de la Ismail i s-a fixat drept garnizoană orașul Focșani și am staționat temporar pe la Mândrești și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
învățăturii a crescut spornic pe un teren bine pregătit. Să revin la faptul că tocmai când matale (moldovenism sadea) deschideai ochii spre viață, când abia începeai să lupți cu viața, eu, învățătorul pregătit să educ copiii mici, a trebuit să educ și să formez ostași chemați să apere Patria. În iulie 1940, după retragerea din Basarabia, regimentului meu de la Ismail i s-a fixat drept garnizoană orașul Focșani și am staționat temporar pe la Mândrești și Câmpineanca, apoi prin dec. 1940-oct. 1941
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pușcării, și, prin discursuri, prin tot felul de exemple, prin exprimarea unor convingeri, să încerce a face,în felul său, educație, deținuților. Iar acțiunea se transmitea,în direct, la televizor. O cale, ziceau forurile diriguitoare ale statului respectiv, de a educa,în același timp,întreaga masă a telespectatorilor. Și, nu s-ar putea spune, că, emisiunea nu conținea un dram de adevăr, și, că, nu avea o anume priză la populație. Acum, emisiunea era în plină desfășurare. Normal, vorbitorul, alias, educatorul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nimic de îndreptat. Probabil, de aceea cerul prăfos din Asybaris mi se pare mai real, uneori, decât ce-mi amintesc. Mi se potrivește mai bine azi, deși înțeleg că există în mine și ceva arhaic, care n-a putut fi educat în ciuda dorinței de a fi în pas cu alții. 28. Din visul de azi-noapte nu mai țin minte decât un vânt puternic care zgâlțâia niște chiparoși. "Arbori catolici", m-a lămurit cineva a cărui față n-o vedeam. iunie 1
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am încurcat-o. Când colo, surpriză enormă. Șoacățu a pus catalogul pe marginea catedrei, fără să-l deschidă, și, bine dispus, ne-a vorbit toată ora despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viseze viața. În principiu, civilizația nu suprimă "gorila" din noi (îi pune, în schimb, la dispoziție mijloace superioare pentru a-și atinge scopul), ci "copilul". Dar inclusiv în existența mea aș putea găsi dovezi că, după ce ne "civilizăm" și ne "educăm" instinctele, ne pomenim, într-o zi, obosiți și bântuiți de îndoieli. În fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit. 2. Probabil, las o impresie mizerabilă cu neho-tărîrile mele. Nu mă pot decide
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gustul de alcool îmi displăceau. Mi se părea că aș fi mărturisit o infirmitate ascunsă. Dornic să demonstrez că nu sufăr de mai puțină bărbăție decât cei care puteau să se așeze, bucuroși, la un chef și hotărât să mă "educ" prin voință, mi-am impus să beau. Mi-am detestat reținerile de "persoană defectă", iar rezultatul a fost că m-am angajat, cu o sumbră seriozitate, în niște exhibiții ridicole. În special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe Lastarria Îl fascina tot ce era englezesc, castelul era cea mai bună dovadă și de aceea era atît de minunat s-o aibă printre musafiri pe Susan, nepoata unor englezi, fata unui englez, educată la Londra, acum nu-i mai lipsea nimic și nimeni. Numai scamatorul lipsea; bietul scamator Își strînsese porumbeii, săbiile, batistele de mătase, ar fi vrut s-o bage În valijoară pînă și pe partenera lui și acum, la cîțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră cu marginile aurite și cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de calculatoare, unul care se dedica în unanimitate profesiei, fiind adesea maniac în privința detaliilor și a fleacurilor cotidiene. Avea un “oarecare” bun- simț intelectual și un anume cult pentru responsabilitate și disciplină, dar mai ales pentru tradiție, întrucât așa fusese educat în familie. Tatăl său, militar disciplinat, îi cultivase de mic aceste valori și nu îndrăznea niciodată să-l contrazică, pentru că de fiecare dată el aducea în discuție aceste cuvinte “magice”, comportându-se cu fiul exact ca și cu subalternii. Fără
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
împlini treisprezece ani, ea încercă să-l învețe să-și salveze pielea. E ușor, îi spunea ea. În liceu, descoperise cu stupefacție că putea să intre până și în grațiile elitelor, dacă le lăsa s-o îmbrace și să-i educe gusturile muzicale. Oamenii îi plac pe cei care-i fac să se simtă în siguranță. Nu știa ce însemna asta. Ai nevoie de o marcă personală, îi spusese ea. Ceva recognoscibil. Îl îmboldi să intre la clubul șahiștilor, la atletism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la fel de ficțional ca femeia, dar, ca și ea, are o legătură strânsă cu realitatea, pentru că un medic pediatru cu acest nume a existat în realitate și a publicat o carte care se numește Cum să îngrijim, să alimentăm și să educăm copilul. Îndreptar de puericultură, Editura Socec Co. S.A.R., București, fără dată, dar se poate deduce din comanda de tipar că ar fi fost 1931. În roman, reperele de timp sunt distorsionate, povestea se întâmplă în anii 2000, iar personajul Herr
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]