2,955 matches
-
fiindcă n-ar avea nici o legitimitate în realitatea statului român, unul dintre cele mai slabe din lume, lipsit de o conștiință națională. Justiția coruptă până în măduva oaselor, ignorarea legilor, supraabundente și labirintice, religiozitatea demagogică (stranie formă fără fond), pletora politicienilor egoiști și oligarhi, sărăcia și dezordinea morală a populației, căutarea de slujbe umile pe alte meleaguri, scăderea dramatică a natalității, bolile care bântuie și multe altele, fac ridicolă orice mândrie națională românească, iar adoptarea disprețului față de națiune pare să fie singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumilor, după înțelesul adânc al teoremei lui Gödel397. Aceasta este experiența profundă pe care o încearcă eul eminescian în Odă (în metru antic). Eul, ca Nimeni, care trece prin cele mai torturante încercări, este recuperare a sacrului pe care Eul egoist ("înfășurat în manta-mi") îl refuză prin închidere. "Proclamarea existenței unui singur nivel de Realitate spune Basarab Nicolescu elimină sacrul, cu prețul autodistrugerii acestui nivel"398. Postmodernismul, în pofida promisiunilor inițiale, a sfârșit prin a reduce realul la nivelul concretului, eliminând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și le confer] semnificație. Ins] chiar autoritatea acestor idealuri și standarde face obiectul investigației noastre. Așadar întrebarea nu are inc] r]spuns. îi. Tentația egoismului și contractul social Ideea c] etică nu e decât un contract încheiat pe baza vigilentei egoiste este, într-adev]r, mult mai simpl], dar tocmai din acest motiv e mult prea nefondat] că s] explice adev]ratele complexit]ți ale eticii. Ar putea fi posibil ca o societate perfect uniform] de egoiști vigilenți, dac] ar exista vreodat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contract încheiat pe baza vigilentei egoiste este, într-adev]r, mult mai simpl], dar tocmai din acest motiv e mult prea nefondat] că s] explice adev]ratele complexit]ți ale eticii. Ar putea fi posibil ca o societate perfect uniform] de egoiști vigilenți, dac] ar exista vreodat], s] inventeze instituții de asigurare reciproc] care ar ar]ta că majoritatea celor existente în societ]țile umane reale. Și este cert c] acești egoiști prudenți ar evita multe dintre atrocit]țile pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ar putea fi posibil ca o societate perfect uniform] de egoiști vigilenți, dac] ar exista vreodat], s] inventeze instituții de asigurare reciproc] care ar ar]ta că majoritatea celor existente în societ]țile umane reale. Și este cert c] acești egoiști prudenți ar evita multe dintre atrocit]țile pe care oamenii în realitate le comit, deoarece nechibzuința și imprudenta specific umane agraveaz] în mod constant efectele negative ale viciilor noastre. Ins] acest lucru nu poate însemna c] morală, așa cum exist] pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au putut fi inventate concepte ce au ajuns s] fie folosite în mod curent din motive inexistente. Și cu atât mai derutant este cum ar putea cineva s] pretind] c] a fost vreodat] influențat de acestea. Am menționat aceast] explicație egoist] deoarece, în ciuda defectelor sale majore, are o influent] foarte mare în zilele noastre. Întrebând despre originile eticii, oamenii moderni ar putea folosi, probabil, în mod inconștient limbajul s]u. Ei își vor formulă întrebarea în form] hobbesian]: „Cum este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are o influent] foarte mare în zilele noastre. Întrebând despre originile eticii, oamenii moderni ar putea folosi, probabil, în mod inconștient limbajul s]u. Ei își vor formulă întrebarea în form] hobbesian]: „Cum este posibil ca o societate primar] de egoiști s] fie împov]rât] de reguli care impun considerație fâț] de semeni?”. Dificult]țile ap]s]toare ce decurg din aceast] abordare vor deveni mai clare pe parcurs. iii. Argumente morale și argumente faptice Ni s-ar putea cere s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ast]zi, acest argument are la bâz] în mod obișnuit ideea de evoluție a tuturor speciilor prin „supraviețuirea celui mai puternic” în competiția acerb] dintre indivizi. Se consider] c] acest proces i-a transformat în atomi sociali izolați și complet egoiști. De aceea - spre deosebire de toate relat]rile anterioare despre origini -, acest tablou care descrie atât de mult fapte este considerat nu un mit, ci o relatare pur științific]. Ar trebui s] fim sceptici în privința acestei afirmații. În formă neprelucrat] de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spirite întrupate în timpul procesului de evoluție în corpuri de care nu îi leag] nimic. (Vezi Midgley, 1979, capitolul 2.) Ca urmare, iat] cele dou] idei simple menționate mai sus despre originile eticii. Conform contractului social, toate fiintele însuflețite sunt la fel de egoiste, iar oamenii se deosebesc doar prin inteligență lor prudent]. Ei au fost pur și simplu primii egoiști luminați. Dimpotriv], în viziunea religioas], întruparea sufletelor a atras dup] sine nu doar inteligență, ci și o gam] larg] de noi motivații, multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
capitolul 2.) Ca urmare, iat] cele dou] idei simple menționate mai sus despre originile eticii. Conform contractului social, toate fiintele însuflețite sunt la fel de egoiste, iar oamenii se deosebesc doar prin inteligență lor prudent]. Ei au fost pur și simplu primii egoiști luminați. Dimpotriv], în viziunea religioas], întruparea sufletelor a atras dup] sine nu doar inteligență, ci și o gam] larg] de noi motivații, multe altruiste. Spre îngrijorarea lui Darwin, colaboratorul s]u, A.R. Wallace, a adoptat cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne este greu s] gândim urât pan] și despre un lup”. Tr]s]turi sociale precum grijă p]rinteasc], c]utarea hranei în grup și bun]tatea manifestat] reciproc arăt] clar c] aceste creaturi nu sunt, de fapt, primitive, exclusiv egoiste, ci ființe care și-au dezvoltat motivațiile puternice și speciale necesare pentru a crea și a menține o form] simpl] de societate. Cur]tarea reciproc], înl]turarea paraziților și protecția mutual] sunt acțiuni obișnuite în rândul mamiferelor și p]s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o form] simpl] de societate. Cur]tarea reciproc], înl]turarea paraziților și protecția mutual] sunt acțiuni obișnuite în rândul mamiferelor și p]s]rilor sociale. Ele nu au creat aceste obiceiuri folosindu-și acele abilit]ți de control chibzuit și egoist pe care versiunea contractului social le consider] a fi mecanismul necesar îndeplinirii acestor acțiuni, deoarece ele nu posed] astfel de abilit]ți. Lupii, castorii, st]ncuțele și alte creaturi sociale, inclusiv toate rudele noastre primate, nu-și formeaz] societ]țile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ideologic. Exist], pe de o parte, teza behaviorist] conform c]reia oamenii nu au nici o înclinație natural], fiind tabula rasa la naștere, si replică sociobiologic], pe de alt] parte, care afirm] c] inclinațiile sociale exist], dar sunt într-un fel „egoiste”. (Cititorii care nu sunt interesați de aceste ideologii pot alege s] nu parcurg] discuția de fâț].) 1. Eu cred c] teza behaviorist] a fost întotdeauna o exagerare evident]. Ideea unui nou-n]scut pasiv, lipsit de motivații nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult mai ușor s] fie atacate pe terenul lor propriu decât a se susțin] cu mari dificult]ți o tez] atât de neconving]toare cum este teoria tabula rasa. 2. În ceea ce privește sociobiologia, problema este de natur] terminologic]. Sociobiologii folosesc termenul egoist într-un sens excepțional, însemnând, cu aproximație, „care perpetueaz] genele; capabil s] m]reasc] șansele de supraviețuire și r]spândire a genelor unui organism”. Ei afirm] c] tr]s]turile transmise efectiv în procesul evoluției sunt acelea care au aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
organism”. Ei afirm] c] tr]s]turile transmise efectiv în procesul evoluției sunt acelea care au aceast] sarcin], ceea ce este adev]rât. Totuși, folosind limbajul „egoismului”, ei leag] inevitabil aceast] idee de mitul pseudodarwinist, inc] viu, al egoismului, din moment ce cuvântul egoist este integral o descriere de motive - nu doar de consecințe -, iar înțelesul s]u de bâz] e unul negativ, si anume acela c] individului nu ii pas] de ceilalți. Totuși, sociobiologii subliniaz] c] aceasta este o utilizare tehnic] a termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contureaz] societ]țile animale. Aceeași considerare se aplic] și unei alte obiecții, paralel], manifestat] adesea împotriva sociabilit]ții animale că surs] posibil] a moralei, si anume predispoziția spre reciprocitate. Este adev]rât c], dac] am avea de-a face cu egoiști vigilenți, simpla întoarecere a favorurilor celor care le-au f]cut inițial nu ar fi altceva decât un târg prudent. Revin ins] cu ideea c] în orice tip de moral] uman] existent] aceast] tranzacție apare într-o cu totul alt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Regulă de Aur, joac] un rol central și, dac] punem întrebarea „ Ar putea exista o cultur] lipsit] de aceast] atitudine?”, ne-ar fi foarte dificil s] ne imagin]m cum ar putea fi ea cultur]. Teroarea reciproc] a coexistentei solitarilor egoiști invocați de Hobbes în contractul s]u social cu sigurant] nu ar putea da naștere unei asemenea societ]ți. Standardele comune, idealurile comune, gusturile comune, priorit]țile comune care fac posibil] o moral] comun] se bazeaz] pe împ]rt]șirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în sine (de exemplu, sacrificiul), indiferent de ceea ce se ofer] în acțiune. Ritul ajunge s] posede o valoare moral] intrinsec]. În același timp ins], isi asum] o putere proprie, iar oamenii sunt dispuși s] oficieze rituri și ritualuri în scopuri egoiste. Un anumit grup poate pretinde c] este îndrept]țiț și, prin urmare, poate considera c] deține un avantaj asupra altora în ceea ce privește riturile prescrise, conținutul lor, îndeplinirea corect] a acestora, utilitatea lor ș.a.m.d. Acest fapt duce la elaborarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
familia și obligațiile corespunz]toare; semi-retragerea, cuprinzând retagerea treptat] din sfera preocup]rilor și pl]cerilor lumești; și renunțarea, care duce la retragere total] și contemplare. Ultima faz] marcheaz] preg]tirea pentru eliberarea final] și lep]darea de toate tendințele egoiste și altruiste, de vreme ce renunțarea trebuie s] antreneze o lips] total] de interes. Etapă aceasta presupune, de asemenea, ruptură de familie și societate și transformarea într-un individ autonom. Dharma (datorie). Dup] cum am precizat, dharma este un concept atotcuprinz]tor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evoc] o atitudine categoric] sau o „fort]” de care o persoan] se agat] și rezist] pan] când adev]rul triumf] într-o situație specific]. Iar acest adev]r-forț], susține el, trebuie s] r]spund] nevoilor societ]ții, trecând peste scopurile egoiste ale individului (Gandhi, 1968, 6, pp. 171 și urm.). În ideea de satyagraha stau ascunse toate conotațiile unei forțe, ale unui efort de a se mobiliza sau de a lua cu inc]p]tanare o atitudine ș.a.m.d. Aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor condiții naturale sau divine care s] constituie baza unui tao social, convențional. El a sustinut faptul c] îndrumarea divin] îmbrac] forma unor sentimente sau inclinații înn]scute spre comportament. Acestea nu sunt simple predilecții pentru o conservare de natur] egoist] și nici predilecții generale pentru beneficii altruiste. Înzestrarea divin] este morală deplin instinctiv] aflat] în stadiul de s]mânț]. Fiecare om se naște cu o înclinație ereditar] spre comportament. Pe parcursul maturiz]rii, aceast] înclinație se dezvolt] sub aspectul intensit]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibilitatea ca, în timp ce dou] persoane pot înf]ptui acțiuni de același tip, cum ar fi îngrijirea bolnavilor, numai unul dintre ei ar face ceva merituos, atâta vreme cât justificarea să ar fi iubirea, pe când la cel]lalt ar fi fariseismul, adic] dorința egoist] de a fi apreciat. Alți autori, referindu-se la pildă/pildele talanților (Matei, 25) sau a minelor (Luca, 19), au avut tendința de a considera meritul ca fiind adecvat realiz]rilor sau consecințelor conduitei. Totuși, cea mai vast] și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea de ființe îndrept]țite de la natur] s] își conduc] singure viața în limita spațiului definit de c]tre aceste drepturi. Opera de c]p]tăi a lui Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) neag] sociabilitatea natural] a omului și subliniaz] scopurile egoiste ale acestuia. Pentru Hobbes nu exist] un bine suprem: oamenii trebuie s] acumuleze cât mai mult] putere pentru a se proteja în fața morții. Egalitatea în abilit]ți naturale ar conduce la un r]zboi al tuturor împotriva tuturor dac] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopurilor personale. În fiecare dintre aceste cazuri scopul a fost acela de a ar]ta c] interesul personal - condamnat în mod tradițional că surs] a r]ului - va conduce în mod natural la un comportament virtuos. Chiar și o ființ] egoist] s-ar putea deci exprimă moral (vezi capitolul 16, „Egoismul”). În toate aceste dezbateri nimeni nu a dezvoltat conceptul de bine dincolo de sensul de surs] a fericirii sau a pl]cerii. S-a presupus totuși c] ceea ce oamenii trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o perspectiv] din care binele celorlalți este pur si simplu o component] a binelui propriu (real sau posibil)! Rawls încearc] s] minimalizeze gradul în care indivizii din poziția inițial] consider] diferitele tipuri de vieti posibile ca rezultat al unei alegeri egoiste; contractul social încurajeaz] ins] aceast] viziune și umbrește adev]râtul înțeles al tratamentului imparțial. Instrumentul contractual pare deci s] nu ajute prea mult în exprimarea ideii de egalitate moral]. El r]mane ins] un mod de exprimare a angajamentelor morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]