4,870 matches
-
Așa Își propuseseră, cu mintea lor de atunci, Dioscurii să moară. Din iubire. Distruși de femeia fatală. Fiecare trebuia să o Întîlnească pe a sa cît mai repede, pînă nu trecea Înflăcărarea ce-i cuprinsese. Simțeau că, odată pierdut, acel elan, sublim sau doar teribilist, nu aveau să-l mai regăsească vreodată, ardeau totul prea repede. Chiar și prietenia lor s-ar fi putut să ajungă mai mult o amintire, timpul hotăra. Femeia fatală i ar fi făcut să moară de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cunoscuți, adică respectați, dar simțeau o anume oboseală. Nu trupurile se trecuseră; erau sănătoși, poate chiar mai puternici ca odinioară; doar entuziasmul nu mai era cel de altădată. Tot ceea ce făcuseră cîndva - bun, rău, mai mult rău - pornise dintr-un elan pe care nu-l mai regăseau; gîndeau mai mult, În schimb, dacă așa ceva era un cîștig. Era; semn al unei viitoare Înțelepciuni. După cum putea fi doar un balast: cei doi judecau mai adînc, adică Întîrziau: nu mai luau hotărîri pripite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la Thomas: „Ce părere ai de nenorociții care se duc să-și vîndă sămînța la Cryos sau la nu știu ce alte stabilimente?“ Și a plecat, salutînd cu două degete
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îndrăgostită, că te iubesc și eu pe tine cel puțin atât cât mă iubești tu, deși... chiar crezi că mă iubești? - Da, mult! Te doresc atât de mult..., am gafat eu prostește și ea a râs de mine, stopându-mi elanul: - Vezi? Înțelegi acum? Singur ai mărturisit: mă dorești, nu mă iubești...! Îmi dorești trupul, de parcă nu ai cunoscut deja la cursuri ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus... câte săruturi dorești, dragule... - Cu atât mai mult..., ar trebui să-mi permiți. Sunt sigur că voi descoperi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era perfectă pentru lansarea mea, și în cursul tuturor acestor tentative eram ajutat în efortul meu de a mă ridica în aer de energia discretă a acelui arbore. nucul mă ajuta să zbor, sunt absolut sigur. nucul îmi dădea un elan enorm, îmi insufla un fel de încredere în mine. am zburat în felul acesta de nenumărate ori deasupra nucului, deasupra curții din fața sa, deasupra celor două case care formau geografia mea intimă (casa familiei mele și casa bunicilor dinspre tată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și jumătate eu însumi am învățat să fac clic și să fotografiez ceea ce vedeam în jurul meu. mama a trăit intens, ca pe o formă enormă de progres, momentul apariției aparatelor de fotografiat digitale. nici tehnica precedentă nu îi frînase însă elanul de fotograf, întrucît în toate marile supermarketuri existau automate de developat. în felul acesta mama, cînd se ducea sîmbăta la cumpărături, profita pentru a developa și fixa pe hîrtie fotografică evenimentele din săptămîna respectivă. Uneori dădea la developat chiar și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din săptămîna respectivă. Uneori dădea la developat chiar și două sau trei filme de cîte 36 de poziții, în funcție de intensitatea celor trăite în ultimele șapte zile. apariția tehnicii digitale, cu descărcarea pozelor pe calculator i-a amplificat însă vocația și elanul, deși într-o anumită măsură a regretat dispariția hîrtiei și a albumelor. Pînă la urmă a trebuit să recunoască însă că oricum în casă nu mai era loc de noi albume, și că stocarea imaginilor pe computer era mult mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai generației mele nu acceptam ideea compromisului literar : poemele noastre erau proaspete, incandescente, curajoase, libere... nu întîmplător unii critici literari și unii redactori de reviste ne sprijineau, se luptau ei cu cenzura pentru a ne publica și a ne întreține elanul. Poezia a fost, dragă Guy, unul dintre cele mai frumoase lucruri care i s au întîmplat româniei în acel deceniu de dinaintea căderii comunismului. să revin însă la Casa monteoru. Prima dată cînd am pătruns efectiv în inima ei, adică în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apoi într-o cafenea, la micul dejun. Va proceda la fel și cu hebdomadarele. numai că în cazul lor a schimbat epoca, a ales o revistă de dinaintea Primului război mondial, anii 1900, 1901, 1902, 1903... Ce speranță ! Cît modernism ! Ce elan de viață ! Cîtă normalitate ! 53. Bună ziua. sunt easY. te-ai obișnuit deja cu numele meu ? Dacă vrei să-l schimb, spune-mi. îmi permit, dat fiind că am colaborat deja atît de bine pentru demararea operei noastre comune, să-ți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
LCI și Al Jazeera își trimiseră echipele la fața locului pentru reportaje mai ample. Ceea ce uimi întreaga lume culturală și mediatică fu în special unanimitatea actului asumat de scriitorii români. Greva tăcerii din românia fu una totală, asociind într-un elan aproape irațional toate generațiile de scriitori și toate grupările literare. mari scriitori sau poeți debutanți, scriitori foarte cunoscuți sau alții definitiv uitați (dar în viață), autori de cărți mai degrabă comerciale și alții specializați în literatura de gară, toți deci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de malieni așteptau la o coadă imensă ca să primească fiecare cîte două sau trei sticle de apă. Ce rușine, ce rușine, suntem toți niște porci ! exclamă domnul Busbib în mintea sa extinzînd analiza la întreaga lume occidentală. Împins de un elan de care nu se crezuse niciodată capabil, domnul Busbib se așeză la masa din bucătărie, înarmat cu o foaie de hîrtie și cu un pix. Puse în funcțiune cafetiera pentru a-și face cafeaua, scoase din frigider un borcănaș de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în atingere cu fiecare dintre celulele tale. Cînd intram în textele tale simțean încă vibrațiile cuvintelor tale, ele erau încă vii sau tocmai se răceau ușor. așa am făcut dragoste, iubitul meu, cu fantasmele tale și cu frustrările tale, cu elanurile tale de scriitor și cu decepțiile tale, cu metaforele și cu elipsele tale, cu încercările tale stilistice și chiar cu bucățile aruncate la coș. enorme, ernome surse de plăcere și de transpirație au fost pentru mine mai ales intervențiile mele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi, dacă ne luăm după unele cutume și credințe astrologice, cheia realizării tuturor dorințelor. Doriți, doamnă Bordaz, să vă tai un trandafir albastru ? toate aceste fraze se pregăteau să iasă din mintea mea, numai că apariția domnului Busbib îmi cenzură elanul. — toată lumea vă admiră pentru trandafirii dumneavoastră, îmi spuse acesta salutîndu-mă de departe. — Chiar așa, toată lumea vă consideră un artist, făcu și domnul Kuntz de pe parcela sa, ascuns la numai cîțiva metri de mine în spatele unor araci acoperiți de o vegetație
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan al trecutului ce s-a pierdut în prezent. Această reformă, în conformitate cu un ritm de evenimente și de recurențe istorice, de obicei, se materializează prin înăsprirea disciplinei și a stilului de viață, indicat ca fiind de strictă, mai strictă ori fidelă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
situație apare cu regularitate în rugăciune. A fi nemulțumiți de această fidelitate cotidiană nu înseamnă altceva decât să-ți plângi de milă. De fapt, la momentul potrivit, rutina și continuitatea vor deveni temelia de pe care vom putea să ne relansăm elanul. Una nu poate merge fără cealaltă: înflăcărarea trăită în provizorat și continuitatea prin speranță». Perspectiva provizoratului și continuitatea prin speranță necesită o reconsiderare a «carismei». Redescoperirea carismei și întoarcerea la propriile origini, într-un context istoric precis - atât la vremurile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ea se spulberase, fusese numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilalți, dar nici ceea ce crezuse el. O amărăciune mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferență și dușmănie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. Îl năpădiră gânduri eremitice: să-și cumpere la majorat o casă și un loc la țară și să se dedice, pierdut din lume, agriculturii. Însă amărăciunea îi era atât de adâncă, încît se prefăcu într-un fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
interior improvizat și neglijat, de oameni care nu fac gospodărie. Nici o mobilă nu se potrivea cu alta. Olimpia își scosese și rochia și, rămasă în jupon, își înnoda părul în jurul capului. Pieptul și spatele rămăsese goale, viguroase. Stănică, într-un elan de sentimentalism, veni tiptil și o sărută apăsat pe umăr. - Ah, protestă Olimpia, lasă-mă, sunt foarte obosită.Stănică, contrariat, dădu altă ieșire sentimentelor lui. - Olimpia, comoara mea, poate nu mă mai iubești.( Olimpia își aruncă ghetele din picioare, după ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se auzi pe undeva, și două faetoane de lăptari matinali se îndreptară spre oraș. Se făcuse dimineața. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri și hotărâri mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ce ne pasă nouă? și doar o jumătate de platoșă de sămânță scuipată se adăugă moviliței, care se ondula, încoace și-ncolo, ca un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată, bucurie de scurtă durată. Dușman al calomniei. Contrarietăți. La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar vreun cuvînt!... Nimeni nu trebuie deranjat în asemenea momente!... Adăugă totuși (cu ochii, pe covor, la soră-sa, care începuse să se descovoaie milimetru cu milimetru) că grija
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forță negativă, când însă își câștigă autonomia și zace în sine, fără a se mai afirma în luptă cu el, atunci realizează demonia. Tristețea-i unul din agenții de autonomie a răului și de săpare a eticii. Dacă binele exprimă elanurile de puritate ale vieții, tristețea-i umbra lui incurabilă. Creațiile spiritului sânt un indicator al insuportabilului vieții. Tot așa și eroismul. Melancolia-i starea de vis a egoismului. De n-ar exista o voluptate secretă în nefericire, am duce femeile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tărăgănată - aceasta nu dovedește nimic împotriva unei comunități adânci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai ești în lume din cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este că amândoi sânt decadenți, că amândoi destramă viața într-un fel de elan negativ, amândoi ne îmbie să murim în afară de noi. Și amândoi nu pot fi înțeleși decât în oboseală, în neanturi vitale, în deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi. În orice fel sexualitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nebunia ar putea fi un paroxism al lirismului. De aceea ne mulțumim a scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie elogiul nebuniei. Starea lirică este o stare dincolo de forme și sisteme. O fluiditate, o curgere interioară contopește într-un singur elan, ca într-o convergență ideală, toate elementele vieții lăuntrice și creează un ritm intens și plin. Față de rafinamentul unei culturi anchilozate în forme și cadre, care maschează totul, lirismul este o expresie barbară. Aici stă de fapt valoarea lui, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care aveam dreptul. Tot zelul meu exagerat și toată pasiunea nebună și paradoxală pe care am pus-o pentru a deveni un individ strălucitor, toată vraja demonică pe care am consumat-o pentru a îmbrăca o aureolă viitoare și întreg elanul pe care l-am risipit pentru renașterea organică sau o auroră lăuntrică s-au dovedit mai slabe decât bestialitatea și iraționalitatea acestei lumi, care a vărsat în mine toate rezervele ei de negativitate și otravă. Viața nu rezistă la mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]