3,474 matches
-
la P. Hamon), ea joacă, din punct de vedere cognitiv, un rol esențial de activare (trimitere la/retrimitere la cunoștințele anterioare ale individului). Operația de atribuire este inversul celei de ancorare (1983, pp. 10-11). Ea apare ca soluție a unei enigme. Intervine cînd lipsa temei-titlu (și implicit a ancorării), de la începutul secvenței descriptive, permite apariția unui gol. Operația de aspectualizare, prin care sînt introduse diferite aspecte ale obiectului, cunoaște cel puțin trei macro-aspecte care corespund unor trei macro-propoziții descriptive (după cum am
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unei mari colecții este că aprofundează chestiunea colțului mic și a foii de hîrtie". Semnificația activității de parafrazare se regăsește și în explicația pe care o dă [P8]: oare care este avantajul unei colecții mari? În acest sens, explicația rezolvă enigma pe care o propune, transformînd astfel fenomenul problematic într-unul normal: aici, explicația ironică constă în refuzarea oricărei valori de cunoaștere admisă și în motivarea refuzului prin propunerea unui sistem diferit de reprezentări ale fenomenului. Încheiem turul de orizont al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
am reperat se cristalizează în titlul textului: MARCA UNUI BĂRBAT HOTĂRÎT. Trăsătura/HOTĂRÎT/ este elementul care asigură sinteza trăsăturilor din povestire; este una dintre mărcile caracteristice ale eroului din romanul polițist (să notăm, de altfel, anonimatul din denumirea eroului, "John"). Enigma titlului este rezolvată prin evaluarea finală. Povestirea ne introduce în romanul polițist, fiind dublată de un alt text (un rezumat) prin care este prezentat romanul. Y. Reuter notează: rezumatul de pe carte nu îl îndepărtează pe cititor, [...] ci îl atrage; nu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
psihozat", "un inadaptat absolut" a cărui crimă are "resorturi curat psihanalitice". Slavici însuși e trecut prin "sita măruntă" a unei investigații ce se revendică de la Freud și Jung totodată. Rezultatul oferă, după părerea criticului − psiholog al fenomenului literar − dezlegarea unei enigme: izbânda personajelor asupra creatorului lor, o conștiință etică până la rigiditate. Dominat el însuși ,,de un inconformist demon al libertății din adâncuri", autorul s-a eliberat prin scrierea nuvelei Moara cu noroc și, ulterior, a romanului Mara "de propriile obsesii și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Brașov. Caracterul incitant al textului critic rezultă însă mai cu seamă din analiza arhetipală de subtext prin care se reușește evitarea cu ușurință a locului comun. Asemenea lui Popovici, criticul timișorean aflat în căutarea unor amănunte semnificative care să lumineze enigmele textului, răspunde la sugestiile oferite de critica antropologică. Din această mare familie, Cornel Ungureanu se simte, mai degrabă, alături de Gaston Bachelard, și sigur alături de Gilbert Durand. Nu credem însă că monografia sa se așază cuminte în rândul lucrărilor ce aparțin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și a cititorului e acela în care eroul se confruntă cu ideea modificării ordinii temporale obiective, căci trăiește inexplicabil pentru el accelerarea timpului. Lectorul simultan cu personajul principal al nuvelei constată dificultatea de a găsi o soluție, de a dezlega enigma, de a lămuri misterul, dar nu poate acționa decât în funcție de mecanismul textului. În urma interpretărilor, a interogărilor rămâne doar "stranietatea", perplexitatea, teama, stările de incertitudine și de presimțire a unor răsturnări de situație. Este suficient ca visul să se suprapună realității
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
reprezentat o cheie de lectură greșită. Cititorul a parcurs Duduca Mamuca, Adela, Rusoaica și a descoperit poveștile unor personaje masculine în care femininul e un accesoriu facil. Nu se poate spune același lucru despre Elena, Mara, Pădureanca, Doamna Chiajna, Zvetlana, Enigma Otiliei, Ioana, Domnișoara Cristina sau Maitreyi... Scopul utilizării unui asemenea prenume-titlu rămâne cel de a atrage spre text acea categorie de cititori dornici să descopere "farmecul feminin". Dintre acestea câteva sunt alese nu pentru a desemna o persoană, ci o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mintea cititorului prin reiterarea numelui ce desemnează un personaj. Se produce, astfel, un fel de "ecou" care poate conduce, prin receptare, la perceperea numelui ca simbol al unei existențe exemplare. Fenomenul este valabil mai ales pentru romanul clasic. Personajele din Enigma Otiliei de George Călinescu, de exemplu, pot ilustra această afirmație. Când spunem Pascalopol ne gândim la "moșierul epicurian", Aurica reprezintă "fata bătrână", Titi este "imbecilul placid", Simion "dementul senil", iar Aglae, după expresia celebră a autorului, e "baba absolută". Și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să aleagă între datorie și pasiune, între păcat și virtute, între a ucide sau a muri... Este lumea eroilor lui Corneille și a lui Racine, dar și a lui Shakespeare sau a lui Kafka: Tragedia ne apropie mai mult de enigma primordială a omului, de unde se scurge în pante contrarii, ceea ce numim, adevăruri"218. Odată cu impunerea acestei viziuni, solemnitatea tragică se casează și lumea reflectată este lumea obișnuitului și a concretului. Este lumea vieții morale "care nu mai e o sucursală
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tradiționale, ca un tată ce apără patria regăsim imaginea societății franceze, a societății pe care regimul de la Vichy a vrut s-o instaureze și s-o mențină. Mitul conspirației evreiești, prin explicațiile sale sistematice și coerente, vine să lămurească toate enigmele create de vicisitudinile istoriei contemporane. Nostalgia Vîrstelor de aur, vechea Franță medievală sau Cetatea antică se confundă cu visul instituirii unei comunități înfrățite, fără divizări interne, unită într-o strînsă solidaritate... Fără îndoială, tocmai prin aceasta și mult mai eficient
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vînători de vrăjitoare din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, vezi mai ales Julio Caro Baroja, Vrăjitoarele și lumea lor, Gallimard, Paris, 1973. 16. Vezi Guillaume Bertier de Sauvigny, Un tip de ultraregalist, contele Ferdinand de Bertier și enigma Congregației, Leș Presses continentales, Paris, 1948. 17. Este de-a dreptul curios să constați că în perioada revoluționară, de mai multe ori, complotul masonic a fost denunțat ca foarte periculos pentru instituțiile republicane. Astfel, "Journal des hommes libres" din 18
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
elaborarea impresionantă și comunicarea doctrinei eternei reîntoarceri. A doua în Dincolo de bine și de rău, în al treilea capitol intitulat "Fenomenul religios", unde e cuprinsă în enunțul "circulus vitiosus deus?"119, care în ciuda numeroaselor exegeze succesive, rămâne până astăzi o enigmă. Cu toate acestea, fapt este că trăsătura intrinsec ezoterică a eternei reîntoarceri, aparenta contradicție în care aceasta se află cu doctrina voinței de putere, dificultatea interpretării sale în semnificația și consecințele cu care aceasta grevează asupra existenței umane și asupra
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dar prietenul-dușmanul cu care se angajează într-o confruntare de reconciliere asupra problemei este Nietzsche: mai ales cu privire la Așa grăit-a Zarathustra și la doctrina eternei reîntoarceri a identicului (a se vedea în Nietzsche magistralele interpretări la "Despre viziune și enigmă" și "Convalescentul"), acesta se străduie să gândească experiența negativității urmând punctul de vedere al unei finitudini radicale. Concomitențe: Heidegger, Scheler și Arhiva- Nietzsche Acum, pe lângă aceste rațiuni de principiu, dacă ar trebui să vedem care au fost circumstanțele hotărâtoare pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tot ceea ce este dobândește caracterul voinței de putere -, eterna reîntoarcere spune, dimpotrivă, cum este ființarea care a fost redusă la voința de putere. Acum, acolo unde Heidegger, printr-o exegeză sugestivă a capitolelor din Așa grăit-a Zarathustra "Viziunea și enigma" și "Convalescentul", interpretează repercutarea doctrinei reîntoarcerii asupra existenței umane și consecințele practico-morale care derivă de aici, este evident efortul său de a citi și ilumina textul nietzschean cu ajutorul propriei concepții asupra Daseinului centrată pe ideea că mișcarea originară a vieții
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
atât de unilaterale și până la urmă nesatisfăcătoare, care s-au succedat în secolul XX. Cu Heidegger, mai mult decât cu oricine altcineva, avem senzația, dacă nu de a fi dezlegat, cel puțin de a fi ajuns cel puțin destul de aproape de "enigma Nietzsche" acea enigmă despre care Nietzsche însuși prevăzuse că va fi când, în monologul funest amintit mai sus, își proiectase umbra destinului său asupra timpurilor viitoare. Și aceasta întrucât gândirea nietzscheană după cum s-a spus nu este pentru Heidegger nici
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și până la urmă nesatisfăcătoare, care s-au succedat în secolul XX. Cu Heidegger, mai mult decât cu oricine altcineva, avem senzația, dacă nu de a fi dezlegat, cel puțin de a fi ajuns cel puțin destul de aproape de "enigma Nietzsche" acea enigmă despre care Nietzsche însuși prevăzuse că va fi când, în monologul funest amintit mai sus, își proiectase umbra destinului său asupra timpurilor viitoare. Și aceasta întrucât gândirea nietzscheană după cum s-a spus nu este pentru Heidegger nici adevărată, nici falsă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-și retrăiască intens momentele care I-au marcat viața, fără a-l întrerupe (de dezvoltat). Opțiunea pentru această continuitate a discursului epic își are originea în două motive. Primul ar fi că autorul și-a pregătit deja cititorul pentru dezlegarea enigmei asemănării izbitoare dintre cele două femei (Ileana și Lena), pentru că ,,vocea” care intervenea mereu în povestirea lui Mavrodin avea și rolul de a oferi cititorului anumite elemente cheie pentru dezlegarea misterului celor două povești. Naratorul exterior celor două personaje surprinde
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
opri și el așezându-se pe stinghia podețului. - Crezi că Ileana mai trăiește? întrebă din nou Mavrodin ridicând, privirile. - Nu, răspunse foarte încet celălalt. Nu mai trăiește...” (p.128) Toate artificiile narative ale scriitorului converg către această dezlegare finală a enigmei provocate de cele două prezențe feminine foarte asemănătoare. Simetria și omogenitatea discursului narativ sunt completate de o tehnică a anticipării. Povestea lui Hasnaș se lasă așteptată și promite a fi la fel de interesantă ca și cea a lui Mavrodin. Am subliniat
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
eroilor, cât și ambiguitatea pe care autorul o lasă asupra unora dintre ei, impun o clasificare. Trebuie făcută, în primul rând, o disociere între personajele masculine și cele feminine. Femeia rămâne și în acest roman al lui Eliade una dintre enigmele pe care scriitorul nu dorește sa le dezlege. Remarcăm aceeași inconsistență a eroinelor, specifică tuturor romanelor lui Mircea Eliade. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, existența personajelor feminine este certificată doar de fascinația, uneori mistică
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
corect realizată, însă progresia semantică mult prea forțată, iar coeziunea este destul de puțin asigurată din punct de vedere pragmatic de către insulta ritualică ("Blestemat fie..."). În plus, întocmai cum am arătat, raportul semantic între titlu și poem ține mai mult de enigmă decât de fixarea unei teme a discursului și niciun raport izotopic nu poate fi instaurat fără un efort destul de mare de interpretare. În ceea ce privește legătura instaurată, propozițiile succesive introduc în mod continuu informații noi. Informații sigure, legate sintactic între ele, însă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în presă: "dușmanul public nr. 1". Această modalitate de a oferi cititorului tema-titlu, intenționat cu întârziere, apărând după câteva elemente care prezintă o relație de metonimie 18, introduce un efect de așteptare din care ar putea rezulta o formă de enigmă, dacă ar fi situat într-un text de o mai mare întindere. Operațiile care permit fixarea unei teme-titlu și selectarea aspectelor (părți sau proprietăți) obiectului asigură unitatea secvenței descriptive. Etapele sunt următoarele: a) descrierea mustății (propoziție descriptivă elementară); b) descrierea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din (3) este perfect explicabil prin faptul că textul se poate juca ușor cu ceea ce se presupune că cititorii cunosc deja despre personajul Charlot. Atribuirea întârziată a temei-titlu se justifică aici printr-un joc cognitiv: o incitare la dezlegarea unei enigme (foarte relativă în cadrul unui articol de presă însoțit de fotografie). Caracterul succint și metaforic neașteptat din (4) poate fi explicat, de asemenea, și prin legile stilisticii specifice genului (definiții de tip poetic). Exemplele (2) și (3) evidențiază gradul de înrudire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deschisă prin verbul explicit ("este necesar să explicăm aici") și închisă prin întoarcerea la contextul narațiunii (punctul de vedere al personajului care a rostit cuvântul enigmatic de la început: La Pouraille). Putem considera că problema (prima macro-propoziție explicativă) este aici implicită. Enigma ce apare în replica "cum trage la dreapta" lui La Pouraille justifică pauza explicativă. Ansamblul paragrafului care urmează după această replică în discurs direct aduce o explicație (a doua macro-propoziție descriptivă) care nu se încheie decât printr-o concluzie destinată
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
diferite animale cu puterea de a asigura fertilitatea. Așadar, există o nevoie fundamentală de a explica fertilitatea pământului, însă reprezentările diferă în funcție de context și resurse. Prin marile personaje mitologice, indivizi din diferite culturi speră la o existență după moarte, rezolvă enigma creației, formulând răspunsuri simbolice. Din acest motiv, figuri mitologice precum Osiris, Dumuzi, Attis, Dionysos, Telipinu și Iisus trăiesc experiențe similare pe care le împărtășesc cu oamenii 331. Cu toate acestea, experiențele prin care ei surmontează moartea și promit viață dincolo de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un puzzle greu de completat... într-un mod rațional. în fapt, sunt momente când nu ne înțelegem pe noi înșine, așa că drumul spre fericire pe care Magda și-l dorește, numai și numai, alături de Vlad, rămâne o mare și nerezolvată enigmă. Aceasta ne determină să afirmăm, fără exagerare, că Petre 5ău este un moralist: „Dacă nu poți să faci cuiva bine, încearcă Păcar să nu-i faci rău!” De obicei, se-ntâmplă „viceversa”. Magda conștientizează prăpastia în care se adâncește. Se
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]