2,651 matches
-
care fusese între 1668-1671 mitropolit al Proilaviei sub numele de Părtenie I-ul. Gherasim este exilat de către acesta în Chios. În 1676 a încercat din nou să ocupe tronul patriarhal dar a eșuat, fiind numit câteva luni mai târziu în eparhia Andros, unde rămâne până în 1678. Între 1678 și 1683 devine mitropolit de Paronaxia de unde va fi depus în 1683 prin acțiunea lui Dionisie al IV-lea "„Muselimul”" sau „"Seroglanul"”,(), cel care avea să moară și să fie înmormântat la mănăstirea
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688, și unde, probabil, este și înmormântat. În anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problemă o constituia târgul Dubăsari, și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problemă judecății Divanului Domnesc, prezidat de
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
asupra Satelor Hănești, cu episcopul Hușilor, Ierotei, conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Mircea Păcurariu crede că "nu este vorba de o caterisire, ci numai de înlăturarea să din scaun". După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria să, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. Astfel în Ucraina Hanului (Edisanul sau ținutul Oceacovului) sunt înființate două protoierii cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
A fost hirotonit ca preot necăsătorit la 22 mai 1976 de către același episcop și numit paroh-adjunct la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din orașul Smolensk. În anul 1981 a absolvit Seminarul Teologic din Moscova. În același an s-a transferat în Eparhia de Cernăuți și a fost numit de către episcopul de Cernăuți și Bucovina, Varlaam Iliușenko, în funcția de cleric al Catedralei „Sfântul Nicolae” din orașul Cernăuți. Începând din 1983 a îndeplinit în paralel și funcția de secretar al Direcției Eparhiale Cernăuți
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Iuriev, Ghedeon Dokukin de Novosibirsk și Barnaul și Serapion Fadeev de Tula și Belev, arhiepiscopii Leontie Bondar de Orenburg și Buzuluksk, Maxim Kroha de Moghilev și Mstislav, Varnava Kedrov de Ceboksari și Ciuvașia și Kliment Kapalin de Serpuhov (vicar al Eparhiei Moscovei), episcopii Ilian Vostriakov de Kaluga și Borovsk, Antonie Moskalenko de Cernăuți și Bucovina, Lev Țerpițki al Tașkentului și Asiei Centrale, Paisie Samciuk de Orel și Briansk, Mark Petrovici al Argentinei și Americii de Sud, Victor Oleinik de Kalinin și Kașinsk, Antonie
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
și Bucovina, Lev Țerpițki al Tașkentului și Asiei Centrale, Paisie Samciuk de Orel și Briansk, Mark Petrovici al Argentinei și Americii de Sud, Victor Oleinik de Kalinin și Kașinsk, Antonie Ceremisov de Vilnius și Lituania și Serghie Poletkin de Azov (vicar al Eparhiei de Rostov). La data de 4 aprilie 1990, către ziua Sfintelor Paști, a fost ridicat de către patriarhul Pimen al Moscovei și al întregii Rusii la rangul de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale. În perioada
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
sentimente românești. În mai 1992 episcopul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial de un grup de preoți și călugări, adepți ai arhiepiscopului Vladimir. De asemenea, au fost atacate și cele doua mănăstiri din Eparhia de Bălți. În fața amenințărilor la care era supus, PS Petru a sosit la București la 20 august 1992 pentru consultarea cu membrii Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Revenit în Republica Moldova, el a început reorganizarea Mitropoliei Basarabiei cu sprijinul multor
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția episcopului armean din Liov. Cu toate acestea, abia în primii ani ai secolului al XVI-lea, sub episcopul Simion (1506) și succesorii săi, s-a
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
a fost numit episcop al Diecezei Gherlei, care fusese înființată de curând, prin bulla papală „Ad apostolicam Sedam”, din 26 noiembrie 1853. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii dezmembrate în eparhia greco-catolică ruteană a Muncaciului, azi în Ucraina Transcarpatică, împreună 634 parohii cu 410.000 suflete. Prin bula din 6 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea l-a confirmat episcop pe Ioan Alexi. La 28 octombrie 1858, Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
de la Năsăud, cu un curs de 2 ani, iar în anul 1859, a deschis Seminariul Teologic de la Gherla, avându-l pe Macedon Pop protodirector. S-a preocupat, în mod permanent, de aprovizionarea cu cărți școlare a tuturor școlilor sătești din eparhia sa, care erau în număr de 592, cu circa 36.240 de elevi și eleve. („Sionul românesc”, Viena, 1863). Însuși episcopul distribuia premiile celor mai merituoși elevi. Din contribuțiile credincioșilor, a înființat "fondul școlastic", pe care l-a folosit la
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
limba maghiară, a cărților funciare. A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj. Pastoralele sale, transmise tuturor parohiilor din eparhia sa, constituiau și îndemnuri de iubire a limbii și națiunii române. În calitate de membru al Comitetului național român din Sibiu, între anii 1861-1863, a apărat interesul românilor din Transilvania. Episcopul Ioan Alexi s-a îmbolnăvit de pneumonie și a decedat la
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
forțat din casele lor și deportate la mănăstirea ortodoxă Bistrița din județul Vâlcea. 20 dintre ele, printre care și superioara generală au fost întemnițate. Până în 1989 surorile au trăit dispersate, după căderea comunismului Congregația fiind reînființată. Astăzi ea există în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla, de Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și a Eparhiei de Maramureș, numărând 134 de surori. Congregația întreține astăzi orfelinatul “Casa Providenței” din Cluj, grădinița “Maica Domnului” din Mediaș, o casă pentru surorile în vârstă și bolnave la
Congregația Surorilor Maicii Domnului () [Corola-website/Science/306885_a_308214]
-
Vâlcea. 20 dintre ele, printre care și superioara generală au fost întemnițate. Până în 1989 surorile au trăit dispersate, după căderea comunismului Congregația fiind reînființată. Astăzi ea există în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla, de Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și a Eparhiei de Maramureș, numărând 134 de surori. Congregația întreține astăzi orfelinatul “Casa Providenței” din Cluj, grădinița “Maica Domnului” din Mediaș, o casă pentru surorile în vârstă și bolnave la Sighetu Marmației. Surorile sunt implicate și în învățământul universitar și liceal, la
Congregația Surorilor Maicii Domnului () [Corola-website/Science/306885_a_308214]
-
avut loc în Duminica Tomii, la 20 aprilie, în prezența delegatului mitropolitan Ioan Hannia. Revista "Federațiunea" a descris momentul instalării: Cu simțul său practic și realist, ca episcop, a pus bazele unei solide vieți bisericești, culturale și școlare în întreaga eparhie, fiind considerat al treilea ctitor al ei, după întemeietorul Isaia Diacovici și restauratorul Sinesie Jivanovici. Și-a început activitatea cu un lung șir de vizite canonice, desfășurate pe parcursul a mai multor ani, în parohiile diecezei. Până în anul 1878 a înmulțit
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
În anul 1876 episcopia Aradului dispunea de 17 fundațiuni în Consistoriul arădean și 12 în cel orădean. Fondurile și fundațiile și-au sporit veniturile în așa fel, încât Episcopia Aradului era considerată la acea vreme una dintre cele mai bogate eparhii din cuprinsul Mitropoliei Transilvaniei. La 16 octombrie 1898 moare mitropolitul Miron Romanul și la 31 decembrie 1898 a fost ales ca mitropolit Ioan Mețianu. Plecarea din Arad a avut loc la 8 martie 1899. A sosit la Sibiu la 9
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
pe linie ierarhică și nu ne-am făcut decât treaba. Nu am făcut slujbă, ci doar am binecuvântat coroana și am citit decretul de încoronare”. Această ceremonie a fost mediatizată copios de presa de la București. Printr-un comunicat de presă, Eparhia Argeșului și Muscelului a făcut precizarea că "slujba care s-a desfășurat a avut rolul doar de a sfinți podoabele specifice cutumei (obiceiurilor) rromilor." "Regele" rromilor, Florin Cioabă a declarat că "împăratul" Iulian Rădulescu a primit bani de la Ilie Badea
Ilie Badea Stănescu () [Corola-website/Science/307943_a_309272]
-
8 ianuarie 1713) a fost un compozitor și violonist italian, considerat unul dintre cei mai de seamă violoniști ai generației sale. Registrele de botez indică faptul că Corelli s-a născut pe 17 februarie 1653 în orașul Fusignano, parte a eparhiei Ferrara. Familia sa era proprietar de pământuri care trăia în Fusignano din 1506 (un membru al familiei Corelli s-a mutat aici de la Roma) și, deși erau prosperi, nu făceau parte din clasa nobilă, după cum au susținut unele biografii ale
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
la cererea Directoratului școlii, începând din anul 1955, a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Erevan (Armenia), după care, între anii 1959-1961, a funcționat ca învățător la Școala Armeană din București. În anul 1961, ca urmare a propunerii noului ierarh al Eparhiei Armene din România, Dirair Mardichian, ținând cont atât de dorința personală, cât și a părinților săi, cu sprijinul Departamentului Cultelor din România, Zareh Baronian a plecat la Ecimiadzin (Armenia), pentru a urma cursurile Academiei Teologice din cadrul Patriarhiei Armene. În anul
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
în capitala României, unde este numit în funcția de preot-paroh al Catedralei armene "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din București, unde va sluji timp de 23 de ani. După decesul Arhiepiscopului Husik Zohrabian la 23 octombrie 1942, Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul stavrofor Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul funcției până la 28 noiembrie 1943, când postul va fi ocupat de arhimandritul
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
va sluji timp de 23 de ani. După decesul Arhiepiscopului Husik Zohrabian la 23 octombrie 1942, Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul stavrofor Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul funcției până la 28 noiembrie 1943, când postul va fi ocupat de arhimandritul Vazken Balgian. În toamna anului 1943, Arhimandritul nou hirotonit, Vazken Balgian a petrecut la Mănăstirea Hagigadar perioada de pregătire canonică, fiind
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]