4,405 matches
-
Tomul închinat armenilor, din 437, unde a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril (cf. p. 000). Chiril a primit dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și le-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă foarte dură (67) în care îl condamnă pe Teodor, reluînd ulterior această atitudine critică într-o scrisoare despre Crezul de la Niceea (Epist. 55) și mai ales, prin 438, în cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Nestorie impune anul 429 ca terminus post quem, poate chiar 430 dacă, așa cum a propus A. Rücker, omilia 63 conține o aluzie la cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril. Mai ales în catenarii se găsesc fragmente din comentarii la Epistola către Romani, la 1 și 2 către Corinteni, la Epistola către Evrei. Cu referire la ultima epistolă avem și fragmente latine, armene și siriece, din care ultimele, parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba despre un comentariu veritabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar 430 dacă, așa cum a propus A. Rücker, omilia 63 conține o aluzie la cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril. Mai ales în catenarii se găsesc fragmente din comentarii la Epistola către Romani, la 1 și 2 către Corinteni, la Epistola către Evrei. Cu referire la ultima epistolă avem și fragmente latine, armene și siriece, din care ultimele, parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba despre un comentariu veritabil, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rücker, omilia 63 conține o aluzie la cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril. Mai ales în catenarii se găsesc fragmente din comentarii la Epistola către Romani, la 1 și 2 către Corinteni, la Epistola către Evrei. Cu referire la ultima epistolă avem și fragmente latine, armene și siriece, din care ultimele, parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba despre un comentariu veritabil, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în parte elaborat, în versiunea siriacă, sub forma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba despre un comentariu veritabil, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în parte elaborat, în versiunea siriacă, sub forma unor omilii. Alte fragmente referitoare la Faptele apostolilor și la epistolele catolice, publicate în PG 74, provin în schimb (așa cum a demonstrat Pusey) din alte opere ale lui Chiril, și nu din comentarii propriu-zise. Despre exegeza lui Chiril Așa cum am văzut, Chiril consideră Legea veterotestamentară „model și umbră” a realității care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie din 429). Diversele scrieri contra arienilor ale lui Chiril nu par așadar să se înscrie într-un context creat de conflicte curente, ci într-o tradiție a polemicii teologice a episcopatului alexandrin. Epistola sărbătorească nr. 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lîngă dualismul cristologic, și arianismul, reproducînd chiar citate din texte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de exemplu II, 4, PG 73, 293A). însă Chiril și-a dezvoltat polemica antiariană, susținînd deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. infra, p. 000). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii fapt ce îl plasează înainte de 429. Unii cercetători (de exemplu, J. Liébaert) îl situează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
context al polemicii antinestoriene (în special o distanțare mai netă de Apolinarie) și, în plus, în dialog - spre deosebire de opera dedicată lui Theodosius - lipsește termenul theotokos. Această absență, ca și anumite elemente comune de terminologie ar situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfîrșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul un apendice al dialogurilor despre Treime, compuse prin 426. O dată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rugase pe Andrei din Samosata și pe Teodoret al Cyrului să combată anatematismele. Chiril i-a replicat celui dintîi într-o Apologie contra episcopilor orientali (în numele cărora vorbise Andrei, care trăia în Antiohia), iar celui de-al doilea într-o Epistolă către Evoptsios în care dezaprobă confutați celor douăsprezece teze de către Teodoret (Evoptsios, episcop de Ptolemais, în Pentapolis, îi trimisese lui Chiril scrierea lui Teodoret). în nici unul din texte (ce s-au păstrat și în traducere latină și siriacă) nu este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ne-au rămas foarte multe fragmente în greacă și siriacă dintr-o operă împărțită în trei cărți, intitulată Contra lui Diodor (din Tars) și Teodor (de Mopsuestia), prezentați ca precursori ai lui Nestorie din cauza cristologiei lor de tip antiohian. Din epistola 69 a lui Chiril înțelegem că în aceste scrieri erau analizate critic pasaje alese din operele celor doi autori. Se pare că în prima carte era atacat Diodor, iar în celelalte două Teodor. în trei din cele patru manuscrise care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămîne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus nașterii dintr-o femeie, rămînînd în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dominas: ACO I, 1, 5, pp. 62-118. Despre dreapta credință ad Augustas: ACO I, 1, 5, pp. 26-61. Apologia împăratului: ACO I, 1, 3, pp. 75-90. Apologia contra episcopilor orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (= Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25. Contra lui Diodor și Teodor: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 492-537 (și cf. CPG III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. vol. II, t. 1, pp. 160-161; au rămas puține fragmente) și de către Filip din Side (către 398-404; cf. p. 000), mai incerte sînt alte mărturii despre acțiuni analoage (în special ale lui Ioan Hrisostomul și Teodoret al Cyrului). Potrivit epistolei 83 a lui Teodoret al Cyrului (din 448), Chiril i-ar fi trimis tratatul Contra lui Iulian patriarhului Ioan de Antiohia, în exercițiu între 428-429 și 441-442. Cum relațiile dintre cei doi au fost proaste pînă în 433-434 și apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
J. Malley, The Conflict Between the Notion of Hellenic Wisdom in the Contra Galilaeos of Julian the Apostate and the Notion of Christian Wisdom in the Contra Iulianum of St. Cyril of Alexandria (teză), Pontif. Universitas Gregoriana, Roma, 1975. e) Epistole sărbătorești. Calculul pascal Calculul datei Paștilui creștin era complex și complicat de uzanțele diferite din fiecare Biserică, ce duseseră uneori la conflicte, mai ales după ce Roma făcuse eforturi pentru a impune, începînd cu a doua jumătate a secolului al II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înregistrează la Alexandria, începînd cu episcopul Demetrios (188-230). Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sînt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
188-230). Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sînt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine ni s-au transmis 29 de epistole sărbătorești ale lui Chiril, impropriu definite omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sînt numerotate 1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine ni s-au transmis 29 de epistole sărbătorești ale lui Chiril, impropriu definite omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sînt numerotate 1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit însă că nu există nici o lacună, chiar dacă, din rațiuni practice, se păstrează în continuare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit însă că nu există nici o lacună, chiar dacă, din rațiuni practice, se păstrează în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată de Teofil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit însă că nu există nici o lacună, chiar dacă, din rațiuni practice, se păstrează în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată de Teofil, ceea ce explică absența ei din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rațiuni practice, se păstrează în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată de Teofil, ceea ce explică absența ei din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă absența ultimelor două (Chiril a murit la 27 iunie 444). în general, după un scurt preambul cu expresii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
413 fusese probabil redactată de Teofil, ceea ce explică absența ei din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă absența ultimelor două (Chiril a murit la 27 iunie 444). în general, după un scurt preambul cu expresii de circumstanță, epistolele invită la sărbătorirea Paștilui, care trebuie pregătit prin post trupesc și spiritual (abținere de la păcate) și prin practicarea virtuții; apoi, sînt dezvoltate una sau mai multe teme doctrinale pe baza unor texte biblice. Ultima parte a epistolelor conține kerygma morții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
expresii de circumstanță, epistolele invită la sărbătorirea Paștilui, care trebuie pregătit prin post trupesc și spiritual (abținere de la păcate) și prin practicarea virtuții; apoi, sînt dezvoltate una sau mai multe teme doctrinale pe baza unor texte biblice. Ultima parte a epistolelor conține kerygma morții și a învierii și anunțul privitor la data Paștilui. Temele dezvoltate în epistole sînt adesea morale, precum postul (de exemplu 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
abținere de la păcate) și prin practicarea virtuții; apoi, sînt dezvoltate una sau mai multe teme doctrinale pe baza unor texte biblice. Ultima parte a epistolelor conține kerygma morții și a învierii și anunțul privitor la data Paștilui. Temele dezvoltate în epistole sînt adesea morale, precum postul (de exemplu 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16, 18, 29), operele de caritate (11), milostenia ca pomană (19, 27) și așa mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tematici, însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, cînd e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al lui Cristos (5), sau, în general, despre raportul dintre Legea antică și revelația creștină (30). Unele epistole tratează teme cristologice, mai cu seamă întruparea: epistola 17 (din 429) este în întregime dedicată acestui subiect, autorul insistînd asupra unității dintre naturile lui Cristos (există și o veche traducere latină a acestei epistole, atribuită în mod greșit lui Arnobiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]