7,503 matches
-
jumătate de zi - lupi, căprioare și mistreți de toate soiurile. O dată a dus acasă cincisprezece urși și optsprezece tigri. Le povesti că străbunicul său, împăratul Kang Hsi, fusese chiar mai iscusit. În fiecare zi, el călărea șase cai până îi epuiza. Tatăl le ordonă apoi fiilor să-i arate ce sunt ei în stare să facă. — Cunoscându-și slăbiciunea, Hsien Feng era deprimat. Fann Sora cea Mare face o scurtă pauză. El știa că nu va supraviețui competiției. Hotărî să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
optzecea aniversare a împăratului Chien Lung s-au jucat zece opere. Cel mai popular spectacol a fost Regele Maimuță. Personajul Maimuței a fost adaptat dintr-un roman clasic din dinastia Ming. Împăratului îi plăcea opera atât de mult, încât a epuizat toate variantele poveștii. A fost cea mai lungă operă pusă vreodată în scenă: a durat zece zile. Prezentarea unui eden imaginar oglindind existența atașată de pământ a umanității a aruncat o vrajă asupra publicului care nu s-a spulberat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
porțile Orașului Interzis, e în siguranță. Nu pot să o contrazic. Acum câteva zile, Nuharoo a dirijat ceremonia de nuntă pentru Rong și prințul Ch’un. A fost un eveniment care a ținut mult și care pe mine m-a epuizat. Însă Nuharoo a fost plină de spirit și energie. În timpul ritualului, și-a schimbat rochia de treisprezece ori, mai des decât mireasa. O urmez într-o cameră liniștită din aripa de vest, unde Lu ne așteaptă deja. Când intrăm, zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
l-am câștigat. Mă simt neajutorată față de ceea ce mi se întâmplă - sunt peștele de pe platoul de aur, legat cu panglică roșie. Și totuși, nimeni nu mă va duce înapoi în lacul căruia îi aparțin. Încercarea de a păstra aparențele mă epuizează, și Yung Lu simte asta. Chipul său își schimbă culoarea. Îmi amintește de zidurile trandafirii ale orașului. — Audiența s-a încheiat, spun eu sfârșită. Yung Lu se înclină, se întoarce și iese afară. 17 În mai 1858, prințul Kung aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vreau să mă flatez singur, Majestatea Voastră. Voi merita răsplata Domniilor Voastre deoarece călătoria va fi dură pentru mine. Nu numai că am fost numit la comanda Curții Interioare, dar am și mari responsabilități militare. Trebuie să mărturisesc că sunt deja epuizat. Mă folosesc de cuvintele lui și spun: — Ei bine, prințe Yee, Nuharoo și cu mine credem că Tânăra Sa Majestate, Tung Chih, va găsi o altă cale. În nici un caz nu vrem să te suprasolicităm. De ce nu lași altora obligațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strâmt al decorului istoric? Altfel ce interes ar prezenta pentru noi niște alegeri într-un regim care practic nu mai există? Și apoi, creația în sine? De ce trebuie bruiată cu astfel de scrieri, al căror rol de moment s-a epuizat? Nu este creația un lucru care atrage pe scriitor în aceeași măsură cu ideile care îi dau coeziunea secretă? De ce n-am alege atunci, în primul rând și poate chiar exclusiv, în ediția noastră, numai acele lucrări care sânt și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe treapta de sus, sânt la fel de imbecili ca și Dandanache, deputat, fără să fie însă asemănători cu el în alte trăsături. Toate aceste referiri cu privire la originalitatea lui I. L. Caragiale desigur că s-au mai făcut. Ele nu cuprind și nu epuizează totalitatea lumii caragialeș.ti, dar frumoase nuvele curn ar fi La Hanul lui Mînjoală ar putea să le scrie și alții, cum le-a și scris (M. Sadoveanu), sau chiar multe din "momente", în care transcripția limbajului pestriț de mahala
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care m-a ajutat să încheg aceste scene? Într-un mod foarte firesc. Era tema lor, a țăranilor. Dar și cu această temă cartea a zăcut mulți ani aruncată prin dulapuri. După ce am scris-o m-am simțit atât de epuizat, încît mi-ar fi părut bine dacă aș fi murit. Cartea fusese scrisă, și din viața mea proprie nu răzbătuse nimic în ea. Ce valoare mai avea? Unde era tema mea, a povestitorului, de mii de ori mai interesantă decât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
europeană însuflețește pe naivii dispuși să ajungă martiri pentru a propulsa în fruntea popoarelor tot felul de pragmatici care au pescuit în apele învolburate. În felul acesta democrația noastră a devenit alta decît cea elină. Adevăratul spirit democratic s-a epuizat încă din antichitate. Chipul democrației în vremurile noastre este demagogia. Dintotdeauna Dumnezeu a fost un instrument: în viața industrială El se numește politicianism. Cel ce vorbește acum în dumneata, care te crezi profetul Lui, e Dumnezeul instituțiilor liberale ale Europei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dea lui Hanbei ceva pe care să se așeze. Manifestând o atenție cu totul ieșită din comun, continuă să-i vorbească lui Hanbei, care rămăsese prosternat cu profund respect, la distanță: — Acum te simți mai bine? Îmi închipui că ești epuizat, atât fizic cât și psihic, de lunga campanie din Harima. Doctorul meu spune că ar fi periculos să te trimit chiar acum pe câmpul de luptă. A spus că mai ai nevoie de cel puțin un an-doi, de odihnă totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se alătură, și el, grupului. Lui Nobunaga îi plăceau călăria, luptele sumo, vânătoarea de șoimi și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era, cu siguranță, unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, însă Nobunaga nu făcea nimic pe jumătate. În cazul luptelor sumo, de exemplu, când la Azuchi se organiza câte un basho, aduna mult peste o mie cinci sute de luptători din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și noapte ajungeau la el mesaje urgente. Cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori se despărțiseră în trei armate, sub comanda generalilor Kikkawa, Kobayakawa și Terumoto, care se apropiau de hotarul provinciei, cu fiecare oră. Kanbei supraveghea lucrătorii. Epuizați de atâtea ore de muncă, zi și noapte, unii abia se mai mișcau. Mai aveau doar două săptămâni pentru a finaliza proiectul. Două zile. Trei. Trecuseră cinci zile. Kanbei își spunea: „Progresăm atât de încet, încât nu vom putea termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie în siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o sută de leghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i-ar fi administrat o doză de calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce faguri de miere și multă miere de albine, o găleată plină, noi mâncam dar simțeam că vizitele astea îl epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna ne vizita și plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
intim, nu-i așa? m-a întrebat Mike pe un ton sec. Am râs. Mi s-a părut haios. Deși aș fi râs și dacă nu mi s-ar fi părut haios. —Vino, să ne întoarcem! a spus el după ce epuizasem toate complimentele care-mi treceau prin cap, întrecându-mă în descrierea camerei lui. — Nu, arată-mi și restul, am protestat eu. A, nu, a zis el, acum afară e întuneric și e frig. O să ți-l arăt mâine. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
familii de alcoolici, dar v-aș sfătui să nu folosiți asta ca pe o scuză ca să negați dependența voastră de alcool sau celelalte forme de dependență. 30tc "30" Cu toții ne-am târât, șontâc-șontâc, înapoi în sala de mese. Ședința ne epuizase. în fiecare după-amiază, după terapia de grup, doi dintre pacienții mai în vârstă, mergeau la magazinul de dulciuri din sat și ne aduceau camioane de țigări și ciocolată. Plasarea comenzilor era o treabă foarte animată. —Vreau ciocolată, pe bune, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
destul de realitate. Dar, în final, era imposibil să nu te prindă din urmă. Și, apropo, furia ta e perfect normală, a adăugat Josephine. A fost ultima ta tentativă de a evita acceptarea adevărului. —Offffffffffffffffffffff, m-am auzit țipând. — Foarte bine, epuizează-ți furia, m-a încurajat cu blândețe Josephine. Ceea ce m-a făcut să urlu din nou. Scoate totul din tine! E mai bine să dai afară decât să ții în tine. Așa o să poți accepta mult mai multe. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-o dată, nu mai eram în stare nici să lipesc silabele între ele ca să formez cuvinte. — Hei, nu-ți face griji, mi-a spus, într-un final, Randall, realizând probabil că mă epuizasem cu prima propoziție. L-a rugat pe barman să-i umple, la loc, halba și a comandat un Pabst Blue Ribbon, pe care mi l-a întins mie. Am bolborosit un mulțumesc, iar el a clătinat din cap în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
orice caz, Claire, Vivian e o ființă brutală. Nimeni nu vrea să lucreze pentru ea. Caută editori novici, dornici să placă, și le pune în cârcă mormane de proiecte. Nu-i sprijină absolut deloc și, după câteva luni, oamenii sunt epuizați. Există un motiv pentru care Vivian nu alege angajați din categoria seniorilor, editori cu experiență. Ăștia nu i-ar suporta toate rahaturile. Am tresărit. Ego-ul meu fusese rănit. Dintr-o dată, parcă nu-mi mai venea să-mi execut dansul victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ultra-competent și muncitor, care tocmai absolvise de la universitatea Northwestern. David plutise la Grant Books, fără un rol precis, după ce editorul care-l angajase inițial își dăduse brusc demisia. De atunci, David dăduse raportul în fața a trei editori diferiți, care îl epuizaseră cu proiectele lor urgente. Îmi dădeam seama că era la fel de recunoscător că acum avea un singur șef, pe cât eram eu de recunoscătoare că aveam un asistent care știa cum merg lucrurile în sistem. Era destul de ciudat să am un asistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
direcția asta. S-ar putea să fie punctul lui slab. — Vă urez noroc, zise sergentul. Eu mă duc să mă bag în pat. — Dinți? întrebă Wilt. Doar n-o să începem iar cu povestea asta, nu-i așa? Credeam că am epuizat subiectul. Gagiul care-a fost aici înainte voia să știe dacă Eva îi avea - la timpul trecut. I-am spus că-i avea și-atunci... — Wilt! îl întrerupse inspectorul. Pe mine nu mă interesează dacă doamna Wilt avea sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală. Se târî la adăpostul unei sălcii și se întinse pe pământ, gâfâind. Când își mai reveni, se ridică în picioare și se uită în jur. Ajunsese la capătul unei grădini, iar casa era sus, pe deal, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de pe ea -, o doamnă... nu, în mod cert nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase, tocmai la el în casă. — Asta e tot, fiica mea? bâigui el atunci când Eva își epuiză în cele din urmă repertoriul. — Da, părinte, scânci Eva. — Slavă Domnului! exclamă cu înflăcărare părintele St John Froude. Apoi se întrebă ce trebuia să facă mai departe. Dacă măcar jumătate din lucrurile pe care le auzise erau adevărate, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]