2,988 matches
-
seamă ca un aspect al vieții private/familiale, în ciuda limitelor evidente ale acestei abordări. De asemenea, într-o cultură ca a noastră, cu puternice tradiții patriarhale, obișnuită să premieze doar excepționalismul, vip-urile, olimpicii, modelele exemplare și munca remunerată, statutul de eroine/eroi ai vieții cotidiene, pentru care multe mame și tați ar merita să fie măcar nominalizați, se pierde din păcate în anonimat pentru că nu are nimic extraordinar din perspectiva definiției masculine standard a succesului public. Opțiuni feministe și dezvoltare personală
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
spre un răspuns (argumentat) de dat întrebării tocmai formulate, ci - prin el - și la o altfel de abordare a raporturilor poeticii sadoveniene a romanului atât cu „tradiția”, cât și cu „modernitatea”. Tot ce precede în Baltagul începutul „anchetei” propriu-zise a eroinei pare a se reduce, din punctul de vedere care ne interesează aici la „notații” descriptive (natură, portrete, atmosferă) și momente, secvențe narative pregătitoare: și funcționale doar ca atare. Așa pare să fie. Dar așa și este sau, totuși, lucrurile stau
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și funcționale doar ca atare. Așa pare să fie. Dar așa și este sau, totuși, lucrurile stau, până la urmă, altfel? Iată: „stând singură pe prispă, în lumina de toamnă și torcând”, cu ochii „duși departe”, așa apare pentru întâia oară eroina Baltagului. Și cu gândurile femeii, care îl caută pe Lipan al ei în „povestea” care deschide textul (despre voia lui Dumnezeu, asupra soartei „muntenilor”, când a pus El „rânduială și semn fiecărui neam”, la începuturile lumii) și în vorbele-i
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de obicei”, „vântul aducând în grabă, ca pe niște fluturi, cele din urmă frunze de salcie și mesteacăn”. Se simte în ele o răsfrângere sufletească, de stare lăuntrică, încă nelămurită. Notând semne ale „naturii” și vremii, naratorul sadovenian preia optica eroinei, altfel spus, totul este „văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a unor astfel de detalii. În alternanță cu ele, textul introduce imaginea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
în ele ecoul, amprenta - subiective - ale acelei încordări și concentrări interioare, din care se ieșise, însă nu „deplin” (efortul - „silindu-se” - acelei metaforice „treziri”, notat de narator). Mai este de mirare că până și vorbele unui Mitrea - argatul îi sună eroinei din Baltagul altfel decât în „litera” lor? Și tot despre timp și anotimp se vorbește: „Întâi are să viscolească, pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul râpilor”. Ascultându-l, „Vitoria simți un fior prin spate”: și în fundul unei
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
imprimat curgerii verbale a întregului? „În închipuirea ei, bănuiala care intrase într-însa era un vierme neadormit”: amprenta stilistică este, aici, una neutral-naratorială, care însă preia, prin metafora finală, în spiritul culturii populare, „mărci” mai curând proprii orizontului și „tonului” eroinei. Nu e însă deloc ceva întâmplător, ori accidental etc. „Se desfăcuse încet de lume și intrase oarecum în sine”: evident, sună a „narator” (distinct de auctor, totuși fără a îngroșa, înclinând prea vizibil balanța, nici într-un sens, nici în
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
sine”. Întrepătrunderile, glisările etc. imprimă momentelor de fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate de tiparele acesteia, existența, destinul, experiența pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția. În schimb, ceea ce domină este - simptomatic! - apropierea lor relativă, chiar, nu rareori, convergența, până la un punct, a celor două „voci”: monologic - interioară, a eroinei, și cealaltă, naratorială, aceea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția. În schimb, ceea ce domină este - simptomatic! - apropierea lor relativă, chiar, nu rareori, convergența, până la un punct, a celor două „voci”: monologic - interioară, a eroinei, și cealaltă, naratorială, aceea - pe o axă a comunicării autor - cititor, printr-un asemenea „intermediar” (naratorul) - instanță, ea însăși ficționalizată, ca „voce” intratextuală, care ne „vorbește”, nouă, cititorilor, din text. Sunt și mici secvențe de „monolog interior” al eroinei. De
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a eroinei, și cealaltă, naratorială, aceea - pe o axă a comunicării autor - cititor, printr-un asemenea „intermediar” (naratorul) - instanță, ea însăși ficționalizată, ca „voce” intratextuală, care ne „vorbește”, nouă, cititorilor, din text. Sunt și mici secvențe de „monolog interior” al eroinei. De pildă: „Se vestise în tot satul că baba Maranda are ascuns la ea pe cel cu nume urât. Dacă-l spui și n-apuci a-ți face cruce cu limba, îți ia graiul. Ce demon va fi fiind, cine
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a personajului: „Vitoria înclina să creadă că tot în cățelușă sălășluiește. Tot ceea ce se spune poate fi și minciună; însă adevărat este că baba are unele tainice științe și meșteșuguri”. Astfel de treceri repezi, spre și dinspre vorbirea lăuntrică a eroinei, se fac pe o „punte” a alunecărilor line, în ambele sensuri: nu încă autentic stil indirect liber, dar nici foarte departe de ambivalența și mobilitatea aceluia. La trecerea prin cimitir: „Nu-i era frică; se știa curată și cu dreptate
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ecleraj oblic asupra lăuntricului (stilul indirect liber), cu posibilitățile de „glisare” și îngemănare proprii acestuia. Narația omniscientă (nu însă una ostentativ omniscientă), notațiile de mișcare și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și cruci repetate, își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică: „Cu năframa aceea bătută
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ea năcazul îndeosebi”. Evitându-se orice subliniere inutilă a acestui tip de efect stilistic, momentul apare ca fiind al unei legături directe între protagonistă și, de cealaltă parte, sfânta Ana, „coborâtă” din icoană, în realul acelei tensiuni intense din sufletul eroinei (percepția transfiguratoare aici e a ei): „Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna. Stând umilită și cu fruntea plecată, îi dărui năframa, c-un ban de argint legat într-un colț
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a stărilor lăuntrice, captată în tonalitatea stilistică a personajului (și montată în tipare de stil indirect liber), crescendo-ul emoției sugerate, toate acestea spun nu „analizei psihologice” și procedeelor predilecte subordonate ei: recursul la ele le-ar falsifica „lumii” și eroinei din Baltagul mentalitatea, imaginea, tonalitatea, cărora astfel de procedee nu li s-ar potrivi, resimțite ca străine lor, de către cititor. Intuiția și inteligența artistică i-au „dictat” lui Sadoveanu, artei sale, o altă abordare a necesarei dimensiuni interioare a prezenței
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
totuși, mult pomenita „intenție” de cuprindere monografică, atribuită cam prea școlărește scriitorului - și a „narațiunii”-uvertură, introductive, încă departe de ritmurile și relieful de configurare ale „poveștii” (story și plot) și sensului din Baltagul. „Dialogul” aproape mut, fără cuvinte, al eroinei cu sfânta, acolo, la mănăstire, rămâne hotărâtor pentru tot ceea ce va urma în text, legând între ele toate planurile „narative” care au instaurat deja o „lume” ficțională (deocamdată, una „de start”). Nu de vreo formă de transă mistică e vorba
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
vorba, nici măcar de o foarte consistentă credință religioasă: Vitoria e de o religiozitate necomplicată (poate nici de o chiar mare adâncime, ea situându-se în fond la un nivel al normalului și obișnuitului), căreia însă situația ce-i este dat eroinei s-o trăiască îi conferă o intensitate și o tensiune lăuntrică a concentrării întregii ei ființe într-o unică aspirație, la o măsură a excepționalului, a credinței întăritoare. Pe seama acesteia va pune ea totul, atât propria-i decizie interioară, crucială
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
sieși), acum rostit într-o logică a deducției reci: „Iată, dintre oameni, slujbașul regelui a fulgerat un cuvânt, care-i adevărul. Acest cuvânt stătea și-ntr-însa, numai nu îndrăznea să-l scurme. Pe Nechifor l-au răpus răii”. Însă, din perspectiva eroinei, până și-o astfel de lămurire cu sine, prin altul, stă tot sub semnul puterilor cerești ce-i vor îndruma, pe o cale sau alta, „hotărârile”, gândul și pașii, de aici înainte până la sfârșit. Semnificativ, percepția „peisajului” și a tot
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
până la sfârșit. Semnificativ, percepția „peisajului” și a tot ce i se asociază acestuia - evident, mereu din aceeași perspectivă: a protagonistei - se schimbă radical (și mai ales simptomatic, vom vedea pentru ce), dincolo de acest moment crucial, al „hotărârii” primite, cum spune eroina, „în inima” ei. Odată trecut „hotarul” greu, lăuntric, al limpezirii cu sine însăși, oricât de amar e fondul unei atare lămuriri a sufletului și a minții „muntencei”, starea de până atunci, de așteptare încordată și atât de nesigură, atât de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
din cine știe ce fel de tulbure, chiar echivocă (moral), înverșunare, incredibil hiperbolizată de autor, ci, dimpotrivă, dintr-un refuz, cu toată ființa ei, al oricărei forme de pasivitate lașă, vinovată, de - nu mai puțin - resemnare „mioritică”, vin și „hotărârea” din sufletul eroinei, ca și comportamentul ei de-a lungul căutărilor (capătul doar al acestora ar trebui să fie descoperirea trupului celui ucis și îngroparea lui, creștinește) și „anchetei” din Baltagul (aceasta, înțeleasă acum, distinct, ca limitată la iscodirile și „tacticile” menite să
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
notă de crescendo ritmat dramatic, nu „teatral”) de „munteanca” rămasă văduvă, „război” culminând, și sfârșind, cu ieșirea vinovaților de omor de sub masca „bunăvoinței” și a „compătimirii”, purtată o vreme, abandonată „acum”, sub o presiune psihologică eficace. I-a atribuit Sadoveanu eroinei sale - „artificial” - o inumană, o lipsită de măsură credibilă și, mai ales, deloc feminină cerbicie întru răzbunare? Riscă „ancheta” protagonistei să pară eșafodată de către autor cu gândul, mult prea mult, la „efecte” și astfel să fie percepută la lectură, drept
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
expeditiv de retragere din biserică, înapoi, la mulțimea de „trebi și daraveri” ce o așteaptă nu știrbesc, de fapt, cu nimic nici emoția acestui „prag” purificator, nici sugestia unei anumite sfințenii de care se pătrund acele clipe, însă, din perspectiva eroinei sadoveniene, totul apare ca subordonat față de ceea ce urmează a fi făptuit, pentru aceeași împlinire a „hotărârilor”. Credința femeii acesteia nu e deloc una definibilă după canoane: socotește că și „hotărârile” și „semnele” ce-i vor călăuzi „pașii” spre râpa-„mormânt
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
prietini”, ca și, nu mai puțin, abilitatea acelor viclenii și provocări ale ei ce conduc la mărturisirea de către ucigași a vinovăției lor i-au fost date, „trimise” de către puteri cerești. Dar, convinsă că le are pe acestea de partea sa, eroina nu se implică deloc mai puțin în tot ce se întâmplă, pas cu pas, pe „firul” epic articulat al înaintării spre împlinirea căutărilor și atingerea acelor ținte ale „hotărârilor” din Baltagul. De fapt, felul ei de a înțelege tot ce
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
o „alianță” cu Cerul - așadar nu singură și nu haotic, ci ajutată și călăuzită parcă „de sus” - e ceea ce îi dă ei putere. Fără el, fără acest gând, și de-ar fi apărut în rest fără a se schimba nimic, eroina procedând aidoma și ajungând la aceleași rezultate (însă, evident, nu și la aceleași implicații și iradieri ale epicului), în cazul acela romanul ar fi fost, totuși, altul, sensul i-ar fi mai sărac, iar Vitoria Lipan, abia atunci, ar părea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
lor. Dar, sigur, nimic nu se explicitează (în acest plan, al modului sadovenian de a fundamenta „mișcarea narativă”) în linii clare și apăsate și nici, iarăși, analiză psihologică nu se face: totuși, sugestia unui astfel de „circuit” subtil al motivației eroinei nu e mai puțin perceptibilă de către cititor și capabilă totodată s-o ferească pe Vitoria Lipan de aerul excesiv pătimaș, „îndârjit”, imputat de Călinescu. Dimpotrivă, întreaga ei „prezență” în textul romanului, până la sfârșit, rămâne perfect credibilă, cu tot cu accentul de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de-a lungul străzilor, la ferestre și uși. Santacruzinele din luna mai sunt vestite la Malabon, Pasig, În provincia Rizal, și cele din Quezon City și Makati Manila. Un car alegoric deschide sărbătoarea santacruzan, În cadrul căreia frumoase fete costumate În eroine mitologice, În elegante „ternos” defilează pe străzi sub baldachine Înflorate, În timp ce alte participante le luminează drumul cu torțe. Tot În luna mai are loc festivitatea Carabao, din orașul Pulilan, la 45 km de Manila, unde sute de buhai de apă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la sărituri În Înălțime, din cauza sărăciei, după moartea soțului pentru a-și putea Întreține fetița de trei ani, a acceptat să Întrețină relații sexuale cu unii domni pentru modica sumă de 750 de dolari. Altceva se Întâmplă, Însă, cu Maitreyi (eroina lui Mircea Eliade). De la capitolul Măreție și Umbră (p.368) Încep adevăratele impresii ale călătoarei Oltea În India, voiajul propriu-zis („Karma favorabilă marilor călătorii”), Clipa Indiană! La Început de martie 2009. Limbajul devine mai vioi și curiozitățile trăite pe cont
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]