16,546 matches
-
ai impresia că scriitoarea sapă, fără speranță, un sistem de subterane existențiale, mereu adâncite spre un ce abisal, oralitatea, în schimb, aduce cu o eliberare de angoasele și fantomele muțeniei. În toate cărțile ei - și mai evident în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit laolaltă cu eseurile din Regele se-nclină și ucide. Magma de aici se formează. Volumul cuprinde articole și eseuri despre subiecte la
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
aduce cu o eliberare de angoasele și fantomele muțeniei. În toate cărțile ei - și mai evident în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit laolaltă cu eseurile din Regele se-nclină și ucide. Magma de aici se formează. Volumul cuprinde articole și eseuri despre subiecte la care autoarea revine metodic. Tatăl și trecutul nazist, slăbiciunile mamei, ruptura de lumea rurală, hărțuirile Securității, exilul și scrisul. Oricât ar
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit laolaltă cu eseurile din Regele se-nclină și ucide. Magma de aici se formează. Volumul cuprinde articole și eseuri despre subiecte la care autoarea revine metodic. Tatăl și trecutul nazist, slăbiciunile mamei, ruptura de lumea rurală, hărțuirile Securității, exilul și scrisul. Oricât ar relua episoadele cunoscute, Herta Müller rămâne egală cu sine însăși, într-un dispozitiv glacial. Așa se
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
experiențelor limită ce nu pot fi regăsite în învelișuri suportabile decât prin intermediul metaforei. De aceea este complicat scrisul ei, pentru că Herta Müller transformă într-o poezie a muțeniei vii toată gama de texte, de la cele de proză, la memorialistică și eseuri. Specifică literaturii Hertei Müller este starea de visceralitate, realizată de obicei prin alăturările de sensuri banale, din care rezultă esențe surprinzătoare. Altminteri, Herta Müller nu se poate exprima. Neîncrezătoare în literatură, ea se simte datoare numai lucrurilor trăite. Din această
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Parisul se golește de «locuitorii» săi, pentru că nu-ți poți permite să închiriezi acolo o «locuință», la prețuri rezonabile sau moderate.” În fine, reproducem un pasaj mai larg care am vrea să-l convingă pe cititor să nu rateze acest eseu, în integralitatea sa: „Marea librărie din Place de la Sorbonne, plămân și simbol al ex-cartierului studios, a fost în sfârșit înlocuită cu o butică de modă. Franjuri și cartofi prăjiți, acesta e programul. Imaginați-vă pentru o clipă că televiziunea ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
departe, a durat un timp pînă cînd am cunoscut personalități cu adevărat deosebite. Dar asta nu înseamnă că impresia mea era greșită. În 1968 ați debutat cu o carte intitulată sugestiv Fragmente despre cuvinte, în care se regăseau câteva incitante eseuri despre rosturile, funcțiile și expresivitatea limbajului. Cum priviți, azi, acest început și cum circumscrieți contextul socialistoric al acestei apariții editoriale de debut? Meditația despre cuvinte era, într-un anumit sens, și o meditație asupra ființei, asupra condiției umane, marcată de
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
fel, adesea rostite fără o deplină înțelegere a ceea ce ele evocă și, pe de alta, dificultatea de a îndeplini idealul pe care aceste cuvinte îl anunță este tema cărții mele - prezentată într-o formă care amestecă aforisme, parabole și scurte eseuri. Așa cum spuneți, această temă conduce la o meditație asupra ființei umane care nu poate ieși din cuvinte pentru că nu poate exista fără un ideal nesfîrșit de atrăgător și tot atît de greu de îndeplinit. Sunteți un adversar al oricărei îngrădiri
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
dăunători provine din limbajul agronomilor. Îl găsesc foarte potrivit cu ce voi spune despre cronica literară. Am ales-o, dintre speciile criticii, fiindcă e cea mai „fierbinte”, mai ancorată, adică, în realitatea imediată a literaturii. Cel mai „rece” e studiul academic, eseul situându-se la mijloc pe o scală care leagă critica de actualitate. Dar nu o definiție a speciei mă preocupă acum. Am încercat câteva pe vremuri, când eram tânăr și lipsit de experiență. O viață consacrată cronicii mă îndeamnă astăzi
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
Cronica e datoare să vădească un simț al măsurii mai mult decât oricare specie de critică. Vă închipuiți cum ar fi arătat o cronică a lui G.Călinescu din „Adevărul literar și artistic” din anii 1930, scrisă în maniera unor eseuri din anii 1940, precum Domina bona sau Poezia realelor? Măsură în toate privințele: în aprecierea valorii operei, ca și în exprimare. Aceasta nu înseamnă că un cronicar trebuie să aleagă calea de mijloc, călduță, mediocră, ci că trebuie să se
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
meritul de a readuce în prim-plan un critic talentat al generației ’80, dispărut prematur în 1999, și căzut astfel în conul de umbră al posterității. Cosmin Perța discută, pe rând - cu o empatie care dă tonul caracteristic al micului eseu - cele trei volume pe care le-a publicat criticul în timpul vieții, dintre care Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993) reprezintă un titlu de referință în bibliografia fenomenului literar optzecist; celelalte două sunt: Viața și opiniile personajelor
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
biografice!). Așa încât îi face un portret plecând nu numai de la mărturisirile criticului, ci și, adesea, de la propriile sale mărturii: „Radu G. Țeposu a fost un melancolic profund care își înșela/juca melancolia prin accese de jovialitate. Încă de la primele sale eseuri, din anii de liceu, trecând prin mediul formator al Echinoxului, cunoscând toate posibilele atitudini ale intelectualului refuzat de societate, de la profesor de sat până la redactor de revistă de partid, Țeposu a cunoscut, a trăit ipostaza unui tragic Pan postmodern, plimbându
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
să scrie romane polițiste? GHEORGHE CRACIUN (1950- 2007), unul dintre reprezentanții de seamă ai curentului optzecist în literatura română. A publicat romane - Acte originale/Copii legalizate (1982), Compunere cu paralele inegale (1988), Frumoasa fără corp (1993) și Pupa russa (2004) -, eseuri și un volum de proză scurtă, desene și fotografii - Mecanica fluidului (2003). Nu mi-au plăcut niciodată actrițele de film. Orice frumusețe de celuloid mă lasă rece. Cu Nicole Kidman a fost altceva. Figura ei de femeiuță fragilă, sălbatică și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Dana Diaconu Letras Libres, singura revistă mexicană și latino-americană editată în Spania, publică, la împlinirea unui deceniu de la apariție, o antologie dedicată eseului literar. Sub titlul complet Suntem ceea ce citim. Zece ani de eseu literar în Letras libres 1, sunt reunite 28 de articole din perioada 2001- 2011, care reflectă concludent intenția editorilor de a „echilibra dialogul în spaniolă” între autori și opere
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
Dana Diaconu Letras Libres, singura revistă mexicană și latino-americană editată în Spania, publică, la împlinirea unui deceniu de la apariție, o antologie dedicată eseului literar. Sub titlul complet Suntem ceea ce citim. Zece ani de eseu literar în Letras libres 1, sunt reunite 28 de articole din perioada 2001- 2011, care reflectă concludent intenția editorilor de a „echilibra dialogul în spaniolă” între autori și opere din spațiul cultural peninsular și cel al Americii latine. Prin acest
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
noi și de critică a acestei lumi concrete. În Letras Libres am dorit să rămânem fideli acestui dublu impuls și lună de lună publicăm creație și critică. Există un gen, de fapt, care îmbină aceste două impulsuri vitale ale revistei, eseul, centaurul genurilor, după cum spunea Alfonso Reyes, care îți permite să divaghezi liber și astfel să descoperi lucruri, să împărtășești descoperiri, să transmiți cunoștințe, să faci critică”. Aria amplă de interes a revistei (literatura de limbă spaniolă și universală, din actualitatea
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
din America latină (Mario Vargas Llosa despre Don Quijote ca roman despre ficțiune); literatura latino-americană este comentată de latino-americani (mexicanul Hugo Hiriart despre compatriotul Juan José Arreola; argentinianul Rodrigo Fresán despre chilianul Roberto Bolaño); la literatura universală, clasică sau modernă se referă eseurile semnate de spanioli (Vicente Molina Foix despre Shakespeare) sau latino-americani (argentinianul, scriitor și ziarist, Blas Matamoro despre Proust, mexicanul Juan Villoro despre Hemingway, venezuelana Ana Nuño despre Simone de Beauvoir) etc. Despre scriitorii exilați Roberto Bolaño - chilian stabilit în Spania
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
și moare în Franța - scriu argentinianul Rodrigo Fresán și respectiv Enrique Vila-Matas. Pentru a da o idee asupra mozaicului tematic al cărții, se pot menționa, de pildă din categoria prezentărilor de tip monografic, vizând o personalitate sau o operă literară: eseul semnat de Hugo Hiriart, filosof, narator și dramaturg mexican, referitor la geniul verbal și admirabila persoană a conaționalului său Juan José Arreola sau eseul în stilul cuceritor al lui Mario Vargas Llosa despre Don Quijote ca roman modern, „pentru secolul XXI
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
menționa, de pildă din categoria prezentărilor de tip monografic, vizând o personalitate sau o operă literară: eseul semnat de Hugo Hiriart, filosof, narator și dramaturg mexican, referitor la geniul verbal și admirabila persoană a conaționalului său Juan José Arreola sau eseul în stilul cuceritor al lui Mario Vargas Llosa despre Don Quijote ca roman modern, „pentru secolul XXI”, un „roman al ficțiunii” și „al oamenilor liberi”; de asemenea, analiza din perspectivă actuală a romanului Pentru cine bat clopotele al lui Hemingway, întreprinsă
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
roman modern, „pentru secolul XXI”, un „roman al ficțiunii” și „al oamenilor liberi”; de asemenea, analiza din perspectivă actuală a romanului Pentru cine bat clopotele al lui Hemingway, întreprinsă de mexicanul Juan Villoro. Date importante aduce mexicanul Guillermo Scheridan în eseul său despre activitatea de editor a lui Octavio Paz aduce, care, pe lângă mărturia implicării scriitorului, a eforturilor sale pentru menținerea calității și independenței revistelor Plural și Vuelta, conține și un istoric relevant al ziaristicii mexicane din ultimele decenii ale secolului
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
adesea secretă, cu foarte redusă autocenzură, a unei personalitrăți gigantice”, constituie „una din lecturile cele mai surprinzătoare, variate, instructive care se poate imagina”. O evaluare, în alt sens, întreprinde și Christopher Domínguez Michael, eseist, romancier și critic literar mexican, în eseul La magia blanca de Pasternak, o analiză a receptării romanului Doctorul Jivago cu care scriitorul rus a obținut succesul răsunător la marele public și Nobelul în 1958. Comentând cele două posible lecturi, politică și estetică și polarizarea reacțiilor critice spre
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
întrebarea inițială „Doctorul Jivago, o mare carte sau un roman prost?”, adoptă pozița subiectiv conciliatoare a cititorului cucerit de poezie și chiar de melodrama unui text despre revoluția rusă, care îi trezește reacții antagoniste („mă îngrozește și mă fascinează”). Pe lângă eseuri, sunt prezente și alte forme de dialog: conversația, interviul (cu Javier Marías, Norman Manea, Amos Oz) ori dezbaterea epistolară (între romancierii spanioli Félix de Azúa și Javier Cercas, care sunt și profesori, de estetică și respectiv de literatură, pe tema
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
Filosofie de la Oxford University. Preocupările sale majore merg în cinci direcții: conceptul de risc existențial, argumentul simulării, antropica, transumanismul (inclusiv problemele legate de consecințele viitoarelor tehnologii) și implicațiile consecinționalismului. Să vedem ce înseamnă doctrina transumanismului, așa cum ne-o explică autorul eseului din Steaua: „Avându-l ca precursor pe Max More (sau pe mult mai obscurul FM-2030), transumanismul nu este doar o filosofie, ci un întreg program intelectual și cultural care susține, în esență, posibilitatea și mai ales dezirabilitatea transcenderii fundamentale a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
liric din Frigul și frica, Mormântul gol, Grădină lui Ion sau Casă Teslarului a fost mereu dublat, în timp, de jurnale, cărți de convorbiri cu Nicolae Steinhardt sau părintele Stăniloae, mărturii și mărturisiri, exerciții de interpretare, admirații ortodoxe, proza memorialistica, eseuri teologice și literare, precum cele din Primejdia mărturisirii. Convorbiri de la Rohia, Bucuria întreba- rîi ori Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt: aici se rostesc eseistul, publicistul, prozatorul, memorialistul și, înainte de toți, cititorul, pentru ca, iată, Proximități și mărturisiri este, in primul rînd
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
și anihilata de o carte bună”. Cititul e ucenicie și fixează starea de căutare; Ioan Pîntea ucenicește citînd și interpretînd textele sacre, întîmplările și figurile biblice (notele despre Cincizecime și vederea lui Iisus ori cele despre Petru sînt, în fond, eseuri antologice, de predat nu doar în școli de teologie), e ucenic în relația de dincolo de lume și dincoace de relația monahala cu N.Steinhardt, în care descoperă smerenia și reciprocitatea. Există, ne învață Ioan Pîntea, un înger al lecturii, care
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
Marius Miheț Dintre scriitorii exilați odinioară, Dumitru Radu Popa și-a păstrat nealterată o anumită frondă a imaginarului. El a rămas fidel viziunii prezente în eseul de debut despre Antoine de Saint-Exupery, Aventura cunoașterii, din 1980. La 31 de ani, Dumitru Radu Popa jongla cu talent speculațiile scriitorului francez, fascinat, ca toată lumea, de lumile Micului Prinț. Discursul îndrăgostit anunța de fapt, în subtext, povestirile de mai
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]