2,779 matches
-
și a fost pentru el inițierea la viața creștină în forma specifică vocației sale monahale. Și-n ziua de azi, în care nu lipsesc forme nostalgice de devoțiuni puțin cam talibane, fratele Charles reprezintă un mare pariu: euharistia și evanghelia; euharistia ca evanghelie, iar evanghelia ca euharistie. Nu este vorba de euharistie și de evanghelie văzute prin prisma unui cod religios de identificare - ca și cum ar fi o chestiune de identitate - ci ca o dispoziție generoasă în vederea unei reale transformări în Cristos
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la viața creștină în forma specifică vocației sale monahale. Și-n ziua de azi, în care nu lipsesc forme nostalgice de devoțiuni puțin cam talibane, fratele Charles reprezintă un mare pariu: euharistia și evanghelia; euharistia ca evanghelie, iar evanghelia ca euharistie. Nu este vorba de euharistie și de evanghelie văzute prin prisma unui cod religios de identificare - ca și cum ar fi o chestiune de identitate - ci ca o dispoziție generoasă în vederea unei reale transformări în Cristos, în conformitate cu lucrarea Duhului. Iată de ce a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
specifică vocației sale monahale. Și-n ziua de azi, în care nu lipsesc forme nostalgice de devoțiuni puțin cam talibane, fratele Charles reprezintă un mare pariu: euharistia și evanghelia; euharistia ca evanghelie, iar evanghelia ca euharistie. Nu este vorba de euharistie și de evanghelie văzute prin prisma unui cod religios de identificare - ca și cum ar fi o chestiune de identitate - ci ca o dispoziție generoasă în vederea unei reale transformări în Cristos, în conformitate cu lucrarea Duhului. Iată de ce a celebra euharistia înseamnă să accepți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este vorba de euharistie și de evanghelie văzute prin prisma unui cod religios de identificare - ca și cum ar fi o chestiune de identitate - ci ca o dispoziție generoasă în vederea unei reale transformări în Cristos, în conformitate cu lucrarea Duhului. Iată de ce a celebra euharistia înseamnă să accepți perspectiva pâinii care se lasă mâncată până ce dispare complet. Din acest motiv se poate întâmpla ca propensiunea spre euharistie să nu se concretizeze în euharistie celebrată, iar această situație nu micșorează fidelitatea față de evanghelie. Într-o epocă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ci ca o dispoziție generoasă în vederea unei reale transformări în Cristos, în conformitate cu lucrarea Duhului. Iată de ce a celebra euharistia înseamnă să accepți perspectiva pâinii care se lasă mâncată până ce dispare complet. Din acest motiv se poate întâmpla ca propensiunea spre euharistie să nu se concretizeze în euharistie celebrată, iar această situație nu micșorează fidelitatea față de evanghelie. Într-o epocă a Bisericii precum aceea pe care, slavă Domnului, o trăim, apropiatul centenar al morții fratelui Charles, care cade la cincizeci de ani
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unei reale transformări în Cristos, în conformitate cu lucrarea Duhului. Iată de ce a celebra euharistia înseamnă să accepți perspectiva pâinii care se lasă mâncată până ce dispare complet. Din acest motiv se poate întâmpla ca propensiunea spre euharistie să nu se concretizeze în euharistie celebrată, iar această situație nu micșorează fidelitatea față de evanghelie. Într-o epocă a Bisericii precum aceea pe care, slavă Domnului, o trăim, apropiatul centenar al morții fratelui Charles, care cade la cincizeci de ani de la încheierea conciliului Vatican al II
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în prezența Sa luminătoare, pentru fiecare creștin, la botez. De la Origen, trecând prin Părinții Capadocieni și până la Sfântul Maxim Mărturisitorul, teologii Bisericii au văzut în Scripturi un anumit aspect al Întrupării lui Hristos 2. Nu mai puțin importantă decât taina Euharistiei, Scriptura atestă permanenta prezență a Cuvântului printre ucenici, care nu obosesc să aștepte a doua Sa venire. Cu alte cuvinte, revelația Cuvântului veșnic al Tatălui nu poate fi epuizată de o simplă biografie a lui Iisus din Nazaret. Ceea ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de a fi al creștinilor mărturisitori. Criteriile teologice ale mărturisirii creștine sunt atât de exigente, încât ele cer martiriul ca probă finală. Când moartea pentru Hristos ajunge să fie „un câștig” (Flp. 1,21), viața noastră este deja o neîntreruptă Euharistie. Martiriul și autoritatea tradițieitc "Martiriul și autoritatea tradiției" Într-o scrisoare adresată creștinilor romani, Sfântul Ignatie Teoforul își mărturisea ultima dorință: „mai bine îmi este să mor în Iisus Hristos, decât să împărățesc până la marginile pământului. Pe acela Îl caut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le Verbe) - spune J.-L. Marion - nu se rostește în nici o limbă, pentru că el depășește limbajul însuși, de vreme ce, Cuvânt în carne și oase, El se dăruiește într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Marion - nu se rostește în nici o limbă, pentru că el depășește limbajul însuși, de vreme ce, Cuvânt în carne și oase, El se dăruiește într-un mod indisolubil ca locutor, semn și referent”3. Biserica a centrat hermeneutica biblică pe experiența liturgică a Euharistiei, prin care adevăraților ucenici ai Domnului „li se deschid ochii” (Lc. 24,31) pentru a putea cunoaște (connaître) adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Alegoria nu este decât un efect al acestei strategii de unificare a lecturii Scripturii; hermeneutica culminează în Euharistie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Euharistiei, prin care adevăraților ucenici ai Domnului „li se deschid ochii” (Lc. 24,31) pentru a putea cunoaște (connaître) adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Alegoria nu este decât un efect al acestei strategii de unificare a lecturii Scripturii; hermeneutica culminează în Euharistie; una asigură celeilalte condiția de posibilitate: intervenția în persoană a referentului textului ca centru al sensului său, al Cuvântului, dincolo de verba, pentru a le reapropria ca «cele despre Sine, ta peri eautou» (Lc. 24,27)”1. Denunțul plictisuluitc "Denunțul plictisului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Duhul care conspiră cuvintele revelației întregește răspunsurile căutate de tâlcuitor, pe orice treaptă a virtuții s-ar afla acesta. Alegoria este, în fapt, aplicația semiotică a unei teologii eshatologice a istoriei. Convertirea literei în Duh se aseamănă prefacerii pâinii în Euharistie, fapt care confirmă relația de intimitate între practica exegetică și mistagogia Liturghiei. Pentru a cântări „măsura bună, îndesată, clătinată și cu vârf” a judecății Cuvântului, interpretul trebuie să accepte afilierea la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
transcendental) a nașterii noastre în Dumnezeu și începutul oricărei comuniuni posibile. Această comuniune întru Viață (numele ioaneic al lui Dumnezeu) este invizibilă, chiar atunci când se slujește de materialitatea vizibilă a cuvintelor doxologice și a gesturilor agapice, la fel ca de Euharistie. Asceza suprimă chinul steril al angoasei prin invocarea unui termen mediator - Viața transcendentală, a cărei singură rațiune de a fi este donația de Sine1. Numai Viața lui Dumnezeu, în care autoafectarea transcendentală devine responsabilă pentru generarea alterității ipostatice și respectarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
and the Body in Antiquity, Blackwell, Cambridge MA, 1988. Schifirneț, C. (ed.), Națiune și Creștinism, Editura Elion, București, 2003. Schleiermacher, F.D.E., Herméneutique șLes aphorismes sur l’hermeneutique de 1809-1810ț, trad. fr.: C. Berner, Éditions du Cerf, Paris, 1987. Schmemann, Alexander, Euharistia, trad. rom. de B. Răduleanu, Editura Anastasia, București, 1993. Schmemann, Alexander, Church, World, Mission, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, N.Y., 1979. Schmitt, Carl, Teologia politică, trad. rom. de Lavinia Stan și Lucian Turcescu, Editura Universal Dalsi, București, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
p. 237. footnote>. Lumina sacramentală Experiențelor sale mistice, Sfântul Simeon le dă o dimensiune sacramentală. Această întâlnire a omului cu Dumnezeu se realizează în Biserică prin Sfintele Taine. Sfântul Simeon vorbește în special despre trei Sfinte Taine: Botezul, Pocăința și Euharistia. Descoperirea luminii divine este de fapt actualizarea deplină a darurilor pe care sufletul le-a primit prin Botez și Mirungere. Vederea lui Dumnezeu înseamnă o descoperire a energiei divine primită de noi la Botez. Având ca temei harul primit la
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Rezumând, putem spune că, în viziunea Sfântului Simeon, roadele pocăinței sunt: ștergerea păcatelor, lumina dumnezeiască și împărăția cerurilor a cărei arvună o primesc încă din această viață cei înaintați duhovnicește. Alături de Botez și Pocăință Sfântul Simeon vorbește și despre Sfânta Euharistie, prezentând-o ca Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos. Sfântul Simeon este poate primul dintre scriitorii ascetici care așează Sfânta Euharistie în centru căii către Dumnezeu, de unde rezultă importanța ei. În esență, credincios tradiției Părinților, el vorbește
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
din această viață cei înaintați duhovnicește. Alături de Botez și Pocăință Sfântul Simeon vorbește și despre Sfânta Euharistie, prezentând-o ca Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos. Sfântul Simeon este poate primul dintre scriitorii ascetici care așează Sfânta Euharistie în centru căii către Dumnezeu, de unde rezultă importanța ei. În esență, credincios tradiției Părinților, el vorbește despre ea pe larg în scrierile sale cu o originalitate care îi este proprie<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 104. footnote>. Sfânta Euharistie
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Euharistie în centru căii către Dumnezeu, de unde rezultă importanța ei. În esență, credincios tradiției Părinților, el vorbește despre ea pe larg în scrierile sale cu o originalitate care îi este proprie<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 104. footnote>. Sfânta Euharistie este Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos - Lumina lumii. Euharistia este văzută ca împărtășire de lumină, intrare în lumină și socotește împărtășirea cu Hristos unire mistică și Paște eshatologic<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cartea discursurilor etice
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
tradiției Părinților, el vorbește despre ea pe larg în scrierile sale cu o originalitate care îi este proprie<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 104. footnote>. Sfânta Euharistie este Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos - Lumina lumii. Euharistia este văzută ca împărtășire de lumină, intrare în lumină și socotește împărtășirea cu Hristos unire mistică și Paște eshatologic<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cartea discursurilor etice, Discursul 14, p. 381. footnote>. Dacă Sfântul Botez este început al luminării, Pocăința
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
văzută ca împărtășire de lumină, intrare în lumină și socotește împărtășirea cu Hristos unire mistică și Paște eshatologic<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cartea discursurilor etice, Discursul 14, p. 381. footnote>. Dacă Sfântul Botez este început al luminării, Pocăința și Euharistia sunt o reactualizare a luminii și o sălășluire a ei în om. Împărtășirea cu trupul Domnului este văzută ca împărtășire de lumină și intrare în lumină. Prin primirea Sfintei Euharistii se produce o inhabitare reciprocă: a Luminii în om și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
footnote>. Dacă Sfântul Botez este început al luminării, Pocăința și Euharistia sunt o reactualizare a luminii și o sălășluire a ei în om. Împărtășirea cu trupul Domnului este văzută ca împărtășire de lumină și intrare în lumină. Prin primirea Sfintei Euharistii se produce o inhabitare reciprocă: a Luminii în om și a omului în Lumină. Sfântul Botez este început al luminării, însă nu ne este de ajuns spre mântuire numai Botezul, ci Împărtășirea Trupului lui Iisus Dumnezeu și a Scumpului Său
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
numai Botezul, ci Împărtășirea Trupului lui Iisus Dumnezeu și a Scumpului Său Sânge ne este încă și mai proprie și mai necesară<footnote Ibidem, Discursul 10, p. 321. footnote>. Așa cum am precizat și mai sus, Sfintele Taine ale Pocăinței și Euharistiei sunt o reactualizare a luminii în viața omului și o sălășluire a luminii în om și a omului în lumină: .) împărtășirea Trupului lui Iisus Dumnezeu și a Scumpului Său Sânge ne este încă și mai proprie și mai necesară (decât
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
copii ai lui Dumnezeu, și Cuvântul cel întrupat Se sălășluiește ca Lumină în noi prin împărtășirea Preacuratului său Trup și Sânge<footnote Ibidem, p. 321-322. footnote>. Cel ce este Viața este văzut ca lumină și ni se dă în Sfânta Euharistie ca lumină: Hristos Iisus, Mântuitorul și Împăratul a toate e lumină; pâinea trupului Său cel preacurat e lumină, paharul scumpului Său sânge e lumină, învierea Lui e lumină, fața Lui e lumină; mâna Lui, degetul Lui, gura Lui sunt lumină
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
paradisiace care va rodi, pănă la urmă, în sănul Împărăției. Măntuirea este clipa cănd Dumnezeu îl trage pe om din abisul căderii. Dar, potrivit Evangheliei, măntuirea înseamnă vindecare: “credința ta te-a izbăvit”. Hristos este Doctorul cel Bun care oferă Euharistia ca pe un “leac al nemuririi”. Vindecarea comportă un catharsis ascetic - curățire a ființei de orice germene demonic - dar se desăvărșește printr-un catharsis ontologic: restaurarea formei inițiale, refacerea chipului lui Dumnezeu și veritabilă transfigurare a firii. În sens biblic
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
Apocalipsa 6, 9: Sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o erau sub jertfelnic”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21. footnote>. La mormântul martirilor, creștinii se adunau și săvârșeau cultul, îndeosebi Sfânta Euharistie, în ziua aniversării morții lor, pe care o numeau ziua nașterii, căci atunci au trecut din moarte la viață. Pomenirea lor s-a făcut și se face cu laude, după rânduiala creștină, în ziua trecerii lor la viața veșnică. În
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]