3,349 matches
-
Șerban Cioculescu scrisese câteva articole pe marginea poeziei argheziene, insistând asupra dualismului sufletesc al poetului Cuvintelor potrivite. Vladimir Streinu a ridicat mănușa, scriind în "Vitrina literară" (nr. " din " octombrie "Ă un articol în care invita critica și criticii: "a se evada din psihologic, deci contingent, în estetic, căci a contura un profil moral se pare că nu este o îndeletnicire de critic." Pompiliu Constantinescu se angajează în dialog, făcând o scurtă și persuasivă incursiune în istoria disciplinei critice. Este interesant de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai puțin titratul John Webster este autorul a două piese, The White Devil (1612) și The Duchess of Malfi (1614), ambele cuprinzând, embrionar, teme tipice ale goticului macabru. Dacă prima nu evadează, totuși, din orizontul mentalitar al deja cunoscutelor revenge tragedies, ultima conține atâtea scene terifiante (incluzând uciderea ducesei cu ajutorul unei Biblii otrăvite și o serie de înjunghieri succesive), încât violența pusă în scenă de autor nu poate fi nici întâmplătoare, nici
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
târgului... O dugheană veselă, care merge bine... Sănătatea... Și ațipi...". Ochiul închis afară însă trebuie să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui Iași febril, în mijlocul căruia își face loc un nebun evadat de la Golia. Înfățișarea acestuia este de o sălbăticie hiperbolizată. Văzându-se, inexplicabil, cu mâinile dezlegate de către jandarmi, maniacul "dă un ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale". Decizia femeii este dictată mai mult de instinctul de conservare și de protecție maternă decât de rațiunea rece și lucidă; de aceea tot ce-și propune, spontan, este să evadeze din paradisul proaspăt contaminat: "Agripina se repezi la Păunaș, îl ridică din albie, îl puse în poală și, prin ușa din fund, țâșni în grădină. Se strecură pe lângă grajd, ajunse pe Măriuca și pe Vlad și, târându-i după ea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
2000: 272) conduce la infuzarea operei cu invariante tehnice, ce descriu atât resorturile intime ale gândirii, cât și melanjul tulburător care se ivește din confruntarea acesteia cu mediul.83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la caricatură. Există însă momente când tonul narativ se echilibrează, dobândind, grație balansului, forță de evocare și de persuasiune. În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze și aproape toate au în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atât de șocantă, mai ales că este înscrisă și pe un fundal de reflecții mai "rezonabile" din publicistica sa, unde e tot mai evidentă, cum am notat la momentul potrivit, recunoașterea pură și simplă a faptului că nu se poate evada din "artă" și e exprimată fără echivoc asumarea condiției de scriitor, cu toate virtuțile și servituțile ei. Sonetul inaugural din Patmos și cel de încheiere păstrau, deși destul de bine strânse în chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
alb și negru trimite la un palier simbolic mult mai profund decît erau, probabil, pregătiți cititorii americani ai lui Poe, din veacul al XIX-lea, să înțeleagă. Ultimii supraviețuitori de pe Jane Guy, Pym și Peters, împreună cu băștinașul Nu-Nu, atunci cînd evadează de pe insulă într-o barcă, sînt martorii confruntării terifiante dintre alb și negru. La vederea pescărușilor albi, indianul începuse deja să strige "Tekeli-li!", pentru ca, la apariția misterioasă, din ape, a unei gigantice siluete albe, să moară instantaneu. Surprinși ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Nu au identitate și, printr-un nefast determinism, își pierd pînă și umanitatea elementară, dovedindu-se incapabili să înțeleagă/să eperimenteze senzațiile normalității. În game psihologice diferite, majoritatea personajelor create de scriitor sfîrșesc în tragedie, întrucît încearcă, aproape convulsiv, să evadeze din deruta identitară. Soții din "The Music Teacher"/"Profesoara de muzică" (1967) cîntă, exas perați, la pian, partituri grotești, pentru a-și scoate soțiile din blazare și a-și recupera, ultimativ, identitățile descom puse. Naratorul din "The Fourth Alarm"/"A
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să anihileze realitatea. Mircea Cărtărescu vor bea, cred, undeva despre "texistență" ca fenomen cultural postmodern. Aceasta este adevărata dramă a lui Bret Easton Ellis (personajul, dar, pînă la un punct, și autorul) "texistența". Scriitorul și personajele lui nu mai pot evada dintr-un univers hibrid, în care textul și existența s-au amestecat pînă la indistinct. Bret nu mai trăiește decît prin paginile romanului său: își îmbrățișează copiii și soția cu ajutorul lor, pricepe lumea prin ele, își asumă trecutul numai prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a crizei domestice la Lisboni. Într-un tîrziu, fetele (știindu-se urmărite) intră în contact cu băieții-naratori, prin semnale luminoase, și, aparent, le cer ajutorul. Aceștia nu întîrzie să intervină și sînt gata să le dea protagonistelor posibilitatea de a evada din marasmul familial. Însă surorile îi folosesc doar, pentru a-și duce la bun sfîrșit planul sinuciderii colective. Ademenindu-i în casă, sub pretextul evadării, cele patru fiice ale Lisbonilor își pun capăt vieților, într-un mod brutal și neconcesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vor fi imaginat, văzînd, în titlu, trimiterea la celebrul protagonist al romanului The Catcher in the Rye/De veghe în lanul de secară (1951). Ne aflăm totuși în fața unei povești despre Holden Caulfield un Holden Caulfield în carne și oase, evadat din fascinanta ficțiune salingeriană și aruncat în dinamica Americii ultimelor șapte decenii, pornind de la Marea Depresiune și mergînd pînă la postindustrializare sau la idiosincraziile complicatului fin du siècle. Numele real al acestui Caulfield longeviv este Charles Bukowski, poet și romancier
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gestul naiv făcut de Shirin și brutalitatea implacabilei "revoluții" oferă, în fond, măsura reală a mizei simbolice din acest roman: ruptura (burlescă) dintre "istoria mică" și "istoria mare". Cînd, în sfîrșit, familia se reunește și decide să abando neze Iranul, evadînd prin Turcia (de-a lungul unei călătorii extrem de riscante) interacțiunea dintre cele două "protago niste" reale ale cărții ("istoria mică" și "istoria mare") capătă o tensiune dramatică absolută. În epilog, Sofer ("ficționa lizată" în personajul Shirin) mărturisește: "La 12 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Reținem un singur fragment, suficient pentru a arăta mutismul impus populației: "Eram condiționați de frică, deja normalizați, acționam în funcție de ceea ce dicta sistemul, adică tăceam. Trăiam adânciți în preocupările noastre imediate: munca și aprovizionarea. În momentele libere, făceam abstracție de realitate, evadam. Învățaserăm să ne lăsăm încadrați într-o anumită formă de viață, sub un călcâi invizibil"8. Și Monica Lovinescu expune în Jurnal imaginea României, o imagine întregită de românii cu care intră în contact. Iată un comentariu sarcastic la adresa planului
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
copil își câștigă existența ca hamal, altul strânge de pe jos mucuri de țigări pentru tatăl său, căruia nu îi e frică de îmbolnăvire de pe urma lor, întrucât oricum e tuberculos. O povestire dintre cele mai mișcătoare este O felie de pâine. Evadând, în timpul războiului, dintr-un tren horthyst cu deținuți politici, un tânăr primește de la un rabin, într-o batistă, ceva ca o felie de pâine, cu povața de-a o ține înfășurată până în clipa când i se vor fi istovit, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
și Don Quijote (menit să se bată solitar pentru ideile lui înalt morale într-o lume scufundată în promiscuitate și care nu mai crede în iluzii) sunt eroii ce-l reprezintă cel mai bine pe eseist și pe om, Spre ei evadează mereu, părăsind splendoarea peisajelor mediteraneene, spre ei tinde, uneori până la identificare printr-un normal fenomen de autosugestie, din orice unghi al narațiunii, readucându-i în lumina discursului filozofic. Implicarea totală a bibliografiei autorului are rezonanța unui bilanț-mărturie despre fragilitatea vinovată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Gazetei Teatrului Național”. După dizolvarea Societății Filarmonice, pleacă la Atena, unde înființează Asociația filodramatică. Înapoiat în țară, A., care aderase în 1843 la organizația politică „Frăția”, este, în timpul mișcării de la 1848, comandant al Gărzii naționale. Arestat de turci, reușește să evadeze și emigrează la Paris. Refuzând cetățenia greacă ce i se oferă la Atena, revine în București, unde va lua parte, împreună cu C. Caragiali, la organizarea, în 1851, a spectacolului inaugural al Teatrului Național. Din 1860, funcționează la catedra de limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
ana, Elena Badea Deși oficialii ucraineni nu confirmă că Marina ucraineană utilizează delfini în scopuri militare, Ria Novosti relatează că un expert a afirmat, marți, că trei dintre delfinii "ucigași" antrenați de către Marina au "evadat" în cursul unor exerciții de antrenament, ei plecând probabil în căutarea unor perechi. Delfinii utilizați în scopuri militare au fost pregătiți la Sevastopol încă din anii '80, fie pentru a identifica echipament militar, fie pentru a acționa în misiuni de
De ce "dezertează" delfinii "ucigași", antrenați de Marina ucraineană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56649_a_57974]
-
practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România: M.O. nr. 492/1. 06. 2004. · Legea nr. 200 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România: M.O. nr. 500/3. 06. 2004. din sălile tribunalului Evadat din secția de poliție La doar câteva zile după ce a fost sesizat prin rechizitoriu, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința într-un dosar mediatizat. Astfel, C.S. , de 46 de ani, din Brăila, a fost condamnat la 2 130 de zile de
Agenda2004-24-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282534_a_283863]
-
pentru furt în același dosar. C.S. a realizat imediat că avea să aibă loc o confruntare între ceea ce a declarat el și ceea ce spusese soția. Pentru că a dorit să evite confruntarea, a decis că cel mai bine ar fi să evadeze cumva. Încet-încet, și-a făcut un plan, mai ales că biroul în care era ținut, compus din două încăperi fără ușă între ele, se afla la parter, iar ferestrele nu erau asigurate cu gratii. Întors de la toaletă, C.S. s-a
Agenda2004-24-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282534_a_283863]
-
C.S. și-a aruncat pe jos bluza de trening, s-a năpustit la fereastră, a deschis-o și dus a fost. C.G. a pornit imediat în urmărirea lui, cu speranța că-l va prinde, dar nu a mai reușit. Odată evadat din sediul secției de poliție, C.S. s-a ascuns într-o grădiniță din zonă, unde a stat pitit câteva ore, iar când agitația s-a mai potolit, a plecat la gară și a luat un tren spre Brăila, localitatea sa
Agenda2004-24-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282534_a_283863]
-
mituri pe care genurile artistice le-au tot perpetuat, sculptorul Maxim Dumitraș trece de la o expresie la alta, de la un limbaj la altul și de la un tip de reprezentare la altul cu o mare ușurință și cu o surprinzătoare prospețime. Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi. Toate cărțile sale din perioada comunistă, din 1948, când tipărește nuvela Dușmănie, până în februarie 1960, când evadează în Berlinul de Vest, se bazează pe unul și același principiu de juxtapunere a episoadelor, fie că e vorba de felii succesive din timpul istoric, ca în Cronică de familie, fie că e vorba de "exemple" luate din actualitate, ca
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
fi insuflat și pe Cioran în "convertirea" sa temporară. Nu cumva toate radicalismele posedă acest numitor comun? Ne amintim și de alte personalități notorii, oprimate de-o similară năzuință de-a părăsi spațiul abstras al scrisului și meditației, de-a evada în cel tumultuos, înșelător adesea, al istoriei. Simptomatic, revoluțiile, mișcările naționale și-au aflat relevante puncte de sprijin în scriitorii și cărturarii timpului. Spre a da un singur exemplu, n-a suferit oare, decenii în șir, un filosof și un
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
ostatec în numele iubirii aproapelui ori al procreării speciei, Karl își ia tălpășița. America e un mic tratat de artă a fugii, cu infinite variațiuni stilistice pe tema dorului de ducă. Noii veniți spală putina, o șterg, o iau la picior, evadează, gonesc dintr-o parte într-alta, precum chelnerii Hotelului Occidental care nu pot fi opriți sub niciun pretext, deoarece par „a nu avea altceva de făcut decât să alerge, să alerge mereu.” Potrivit lui Baudrillard, toți cei seduși de visul american
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]