2,597 matches
-
lipsește de acasă mai mulți ani""! Cam așa se poate contrage, într-o singură propoziție, și povestea de față. Dacă subiectul este "Exodul", tema ar putea fi numită "Calvarul". Citind cărțile în discuție, veți vedea că afirmațiile nu conțin nici o exagerare. Relatarea nu este însă una dintre cele mai simple. Suntem în fața unei opere cu mai multe chei de receptare. Relevante în acest sens sunt subtitlurile fiecărui capitol, foarte importante în economia lecturii, ca și titlul de bază, Dumnezeu a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot ceea ce poate fi mai prețios și mai drag, este lumina vieții lor și sunt gata de orice sacrificiu pentru a-l vedea împlinit și fericit. Este atitudinea firească și lăudabilă a părinților față de progeniturile lor. Dar... Există și pericolul exagerărilor în satisfacerea dorințelor și pretențiilor uneori aberante ale copilului, al permisivității și toleranțelor fără măsură care duc la apariția extravaganțelor, a lipsei de respect, a lenei și nesubordonării odraslei față de rugămințile și solicitările părinților. Începuturile manifestărilor negative ale copilului se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
drept cauză eficientă unele defecte în construcția noastră morală, unele infirmități, unele vicii... Aproape ori de câte ori am avut ocaziunea de a citi lucruri, pe care mă știam în măsură de a le controla și verifica prin mine însumi am dat peste exagerări și confuziuni, peste diformațiuni voite, căutate, combinate, peste lucruri care m-au făcut să descopăr fie intențiuni neașteptate, fie simpla dorință naivă și vană de a produce anumite efecte fie alte asemenea lucruri ciudate, unele mai mult, altele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca o femee a cărei formă, a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp, și stăpânesc gândurile noastre, fără putință de împotrivire. N-aș putea spune că, uneori, ținuta ieșenilor, în chestiunea aceasta, nu prezintă oarecare exagerare. Cunosc chiar cazuri delicate, foarte delicate. "O, nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata de plecare, gata de a se așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
asumăm riscul de a trage concluzii eronate (de genul „muștele sunt păsări, iar găinile nu”). 2. Toleranța la români - scria Hannah Arendt la Începutul anilor ’60 <endnote id="(277, p. 190)"/>. Eu cred că afirmația celebrei scriitoare chiar este o exagerare. Să zicem că Hannah Arendt are unele circumstanțe atenuante. Este vorba de o formulare mai mult sau mai puțin „publicistică”, având În vedere faptul că lucrarea din care am citat a fost redactată pe baza reportajelor trimise de scriitoare revistei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mein Kampf, 1924) conform căreia, chipurile, Ostjuden practicau „comerțul cu carne vie” În Europa Centrală, aducând din estul continentului prostituate evreice care infectau sângele arienilor cu morbul sifilisului <endnote id="(278, p. 473 ; 267, p. 638)"/>. Datele statistice nu confirmă exagerările prezentate mai sus. În Bucureștiul anului 1914, de pildă, din totalul de 302 prostituate Înregistrate la poliție (alte câteva sute lucrau clandestin), doar 9 erau „israelite” - adică sub 3%, În condițiile În care evreii repre zentau cam 11% din populația
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sigur că mentalitatea care făcea din orice evreu un manipulator de bani și-i considera pe toți cămătarii ca fiind evrei era o gândire bazată pe un stereotip venerabil. În Franța, de exemplu, acest tip de gândire a devenit expresia exagerării prin excelență. Când sunt confruntați cu o exagerare evidentă, francezii folosesc de regulă zicala Tous les banquiers ne sont pas des Juifs <endnote id="(3, p. 75)"/>. În general, imaginea evreului cămătar a fost receptată emoțional și excesiv de ambele părți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un manipulator de bani și-i considera pe toți cămătarii ca fiind evrei era o gândire bazată pe un stereotip venerabil. În Franța, de exemplu, acest tip de gândire a devenit expresia exagerării prin excelență. Când sunt confruntați cu o exagerare evidentă, francezii folosesc de regulă zicala Tous les banquiers ne sont pas des Juifs <endnote id="(3, p. 75)"/>. În general, imaginea evreului cămătar a fost receptată emoțional și excesiv de ambele părți. Concluziei exagerate de genul „toți cămătarii sunt evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte mulțumit. Dar destul despre toate aceste proiecte pe care le visăm, în care sperăm și, vai, s-ar putea dovedi doar o proiecție iluzorie a dorințelor noastre. Aș mai vrea să vă scriu cîte ceva, și-n legătură cu exagerările lui C. Costin și în legătură cu materialul despre Voiculescu, ce se afla (cred) încă la d voastră. Dar cum am depășit măsura și d voastră sînteți acum grăbit, pregătindu-vă de concediu, o voi face altă dată. Vă doresc o vacanță
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
primblări împreună. Cu cele mai alese sentimente și mulțămiri. H. Mihăescu </citation> (7) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”27 aprilie 1982”> Iubite prietene, mi-a parvenit azi, de la Iași, Cronica din 23 aprilie 1982, cu o tonsură a asperităților sau exagerărilor. Iată un caz rar unde cenzura a putut fi binefăcătoare. Consider această apariție o reparație, tocmai prin faptul că s-a întîmplat să fie [într-]o revistă ieșeană. Obligat să părăsesc Iașul în 1952, în condiții umilitoare, sînt fericit să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spuneam italianului că, dacă printr-o minune, aurul Daciei, luat de romani și mai târziu cele trei imperii vecine ce ne-au purtat sâmbetele, s-ar strânge grămadă, astăzi aproape toate drumurile din România ar fi poleite cu aur. Puțină exagerare conștientă nu strică. Mariana a fost interpreta expunerii mele istorice, în care nu m-am putut abține să nu exprim un adevăr despre România, aflată în calea tuturor relelor - vorba cronicarului. Lăsăm pe italian în treaba lui, noi ne vedem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noastre moderne marcată de o nesfârșită și agonică debilitate ? Mi-este greu să cred în a doua ipoteză, că atributul „vederii” se poate transforma în obiect al ei, și că autorul vizionează monstruozitatea societății în care trăia, cu toate excesele, exagerările și enormitățile ei de care nu încetează să se și să ne amuze. Prin urmare, Caragiale ne înscrie în memorie un avertisment, iar în fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a operei recuperarea prin caragia- lism a provincialismului și implicit a periferiei noastre balcanice ca o formă superioară de înțelegere a complexelor identitare ce trebuie asumate creator, fertil. În rezonanță cu abordarea operei de către Nicolae Manolescu, făcând abstracție de teribilismul exagerărilor, Gelu Negrea încearcă recuperarea originalului, adu- cerea lui Caragiale în matca operei și a timpului său prin edifi- carea unui anti‑caragialism. Dan C. Mihăilescu realizează aceeași punere în acord al operei cu timpul său, dar și al nostru, evidențiind
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care i se conferă excesului în economia simbolică a interpretării, a deformărilor ulterioare ale operei. Un ultim popas cu această temă, o lectură a cărții lui Gelu Negrea, Anti‑Caragiale generează o reflecție similară prin rezonanță cu mesajul cărții asupra exagerării, excesului de interpretare a cate- goriilor negative cu privire la universul caragialian. „Tocmai excesul de toxicitate pus în cârca lor a făcut ca interpretarea operei lui Caragiale (de către critici sau de către regizori) să alunece încet-încet de la viziunea unui scriitor plin de haz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
neclar, fără subiect, iar substanța de contrast este oferită de reme- morarea plebiscitului din 1866, însă cu un ricoșeu caricatu- ral similar celui cu care este recuperată în Boborul aventura republicană a lui Candiano Popescu. Grotescul apare aici sub forma exagerării retorice care își are deformarea optică în complementul caricatural : hotelul de provincie este invadat de ploșnițe, actul patriotic din 1866 transformat într-o joacă de copii, „poporul” proiectat în derizoriu ca „bobor” și plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un sens al sensibilității burgheze dilatate emoțional stă și „cumetria” cu Papa căruia Garibaldi îi botează un copil. Măreția a basculat în grotesc, exagerarea își găsește registrul potrivit în miraculosul popular la confiniile cu prostia și respecta- bilitatea familiei burgheze. De aici exagerările își urmează cursul firesc, noțiunea de Republică dobândește o accep- ție hilară, prin consfințirea dreptului de a nu avea nicio obligație
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al sensibilității burgheze dilatate emoțional stă și „cumetria” cu Papa căruia Garibaldi îi botează un copil. Măreția a basculat în grotesc, exagerarea își găsește registrul potrivit în miraculosul popular la confiniile cu prostia și respecta- bilitatea familiei burgheze. De aici exagerările își urmează cursul firesc, noțiunea de Republică dobândește o accep- ție hilară, prin consfințirea dreptului de a nu avea nicio obligație, cu anularea oricărei forme de fiscalitate și de responsabilitate în fața legii. Nivelul precar al înțelegerii funcționării mecanismelor economice și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai agere decât romanul și el feliat în fascicule și foiletoane. Întreprinderi romanești precum cele ale lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
instituțiilor statului, exercitându-și puterea prin teroare sistematică cu ajutorul CEKA, NKDV etc. Nimic nu ne îndreptățește să convertim anecdota în vizionarism politic, s-ar fi opus chiar Caragiale, însă piesele mecanismu- lui sunt asamblate la nivelul unui dispozitiv comprehensibil și exagerarea retorică oricât de rizibilă prezidează la edi- ficarea unui lider politic. Însă nu toate glumele proaste au același parcurs ontologic în istorie ! Din perspectiva discursu- lui îndrăgostit sau doar delirant al ziaristului pe care-l citează prob naratorul avem o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
adevăr sever, - însă nicidecum lipsit de motivație -, pentru a vedea că porecla este excesivă și că Lefter traduce în mod abuziv severitatea printr-o formă a absenței dis- cernământului, prin nebunia furioasă. Sigur, Lefter folo- sește o figură de stil, exagerarea vine aici din unghiul unei antipatii și nu din cel al analizei psihologice. Vedem însă calmul și laconismul cu care șeful expediază comportamen- tul neplauzibil al funcționarului. În fața acestui calm avem tumultul afectiv, agitația nebună, reacțiile emoționale exo- gene ale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identitar și livrând o viziune (de coșmar) a României profunde. Și Nicolae Manolescu face referire la filmul lui Lucian Pintilie ca interpretant deformator al sensului operei caragia- liene într-un context care a încurajat excesul lecturii, perioada de dictatură comunistă. Exagerările sunt scoase în evidență de critic, însă nu este numai atât, cât sugestia că opera lui Caragiale poate deveni dacă nu expresia, atunci purtătorul de cuvânt al unui univers terifiant. Cri- ticii literari, regizorii de teatru și regizorii de film
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
qui soit bonne” . „Între diferitele expresii care pot reda unul dintre gândurile noastre, nu există decât una care este potrivită.” (trad. mea, A.M.) Definiția de dicționar ne conferă și figura stilistică opusă, hiperbola, care constă în augumentare, în dilatare, în exagerarea proporțiilor, pe când litota apelează la diminuarea lor în vederea unui efect de claritate. Plecând de la aceste observații, putem vorbi în acest caz de o stilistică în măsură să definească struc- tural opera lui Caragiale ? În sensul unei deformări remar- cate, H.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încăr- cat retoric. Însă etimonul nu stilistic, cât literar al excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și provincie noi nu serveam numai de translatori, ci și de "tălmăcitori de ziceri", în cazul unor expuneri alandala, bolovănoase, agramate sau a emiterii unor înșiruiri de propoziții și fraze jenant propagandistice și patriotarde, având datoria de a corecta inexactitățile, exagerările, fanfaronadele și aberațiile. Precizam că unele din aceste vizite erau încununate de primirea la Nicolae Ceaușescu, pentru acordarea unui interviu. Protocolul acestor interviuri avea ceva din "teatrul absurdului" și din "Ubu roi": ziariștii erau bine aleși, cu funcții înalte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pentru cei care au desfășurat o activitate în "exterior", indiferent de domeniu, aceasta era altceva. Acolo îți puteai etala cel mai bine calitățile, pregătirea, maturitatea profesională. Fiind cinstit cu mine însumi, știind exact ce și cât pot, mă consideram fără exagerare un Jolly Jocker, bun pentru orice post! La acestea se adăuga și faptul că vorbeam bine trei limbi străine germana, franceza și engleza, așa că eram "valabil" pentru cel puțin 50% din ambasadele României. Și oferta n-a întârziat să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]