2,256 matches
-
al lui Quddós, Sal"m, fie în acela de „neavând nici o obligație”, ambele menționate de Baghd"d. E un fapt curent pentru multi lexicografi și teologi să facă abstracție de context, dând atenție mai degrabă sensurilor unei rădăcini sau alteia. Exegeții au mai propus și alte interpretări, pornind de la verbul bar", yabr129, dar acestea depășesc preocupările studiului de față. Yusuf Ali își justifică în notă traducerea „the Evolver”: „He does not merely create and leave alone; He goes on fashioning
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
europeni citați l-au tradus cu „îndelung-răbdător”. Și Dumnezeul biblic este calificat astfel, fapt care va fi avut o influență. Numele acesta figurează doar în lista lui ‘Abd al-‘Azz și este în genere înțeles că semnificând „binefăcător”; unii exegeți însă, punându-l în relație cu ’óló-”-”awl din Cor. 9,86, care îi desemnează clar pe cei bogați, îi atribuie sensul de „Cel bogat”148. Soluția lui George Grigore, „Largul la mâna”, reunește și ideea de bogăție și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nevoie de nimic, este ghan. La fel, echivalarea lui al-′aqq cu „Adevărul” - și am văzut, în exemplele noastre, ca toți traducătorii, cu excepția lui Yusuf Ali („the Real”), o fac - nu reda semnificația de „real, existent” pe care o percep exegeții musulmani. „Adevărul” este un termen prea vag, peste care cititorul riscă să alunece asemenea lui Pilat în Evanghelia după Ioan, ori, dacă e creștin, să-i atribuie semnificația biblică, complet diferită 164. Un alt exemplu este W"si‘, în contextele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de-a lungul istoriei mântuirii tocmai prin această istorie. În acest sens, formularea din Apocalips 1,4.8: „Cel care este și Cel care era și Cel care vine” este o dezvoltare a formulării din Ex 3,14. Iar Rași, exeget evreu din Evul Mediu, comenta textul astfel: „Eu voi fi cu ei în această nenorocire ceea ce voi fi cu ei când vor fi robi și în alte împărații”183. De fapt, toate aceste sensuri nu se exclud, ci sunt complementare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4,4) - „He creates armies”, YHWH qann" - „He creates zeal”, acesti autori trag concluzia că ele îl descriu pe zeul ’Pl, iar numele YHWH ar fi un hypocoristicon tipic, forma originară fiind foarte probabil YHWH ’Pl, „’Pl creează”. Dar majoritatea exegeților îl considera persoană a 3-a a imperfectului q"l de la același verb, într-o formă arhaica 186. Sintactic se comportă, indubitabil, ca un nume propriu. De aceea, traducerea cu „Domnul” nu alterează propriu zis semnificația acestui nume, ci îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este însă mult mai frecvent 228 exprimată pe tot parcursul Vechiului Testament de substantivul ƒese:, cu un conținut semantic foarte bogat, îndelung studiat de specialiști. În enciclica să Dives în misericordia, Papa Ioan Paul al II-lea sintetizează astfel concluziile exegeților: ... termenul ƒese: s...ț indică o atitudine profundă de bunătate. Când ea se stabilește între doi oameni, aceștia sunt nu numai binevoitori unul față de altul, ci își sunt și fideli reciproc în puterea unui angajament lăuntric, ba chiar în virtutea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Evanghelia după Ioan, Isus își dă acest nume care aduce aminte de revelarea plină de mister a numelui divin în Ex 3,14282: EgÀ eimi („Eu sunt”): densitatea lui ontologica e indicată de efectul produs asupra acelora care îl aud. Exegeții 283 au identificat cu certitudine patru pasaje care îl conțin: - ...eàn gàr mg pisteúQte hóti egÀ eimi, apothanežsthe en tažs hamartíais hymÄÎn (8,24): „Dacă nu credeți că EU SUNT, veți muri în păcatele voastre.” - hótan hypsÀsQte tòn hyiòn to
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Paul Ricoeur În Encyclopedia Universalis, Marcel Detienne În Enciclopedia delle scienze sociali etc.). În aceste condiții, definirea conceptului de mit apare ca o muncă sisifică: notele comune sunt greu de găsit și sunt contrazise de numeroase cazuri particulare. Scepticismul exegeților răzbate din numeroase formule: „Nu există o singură definiție a mitului, nu există o formă platonică În funcție de care să poată fi măsurate textele concrete. Miturile diferă enorm În ceea ce privește morfologia și funcțiile lor sociale” (G.S. Kirk, 1970, p. 7; aceeași idee
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
literare avute în vedere. Apelând la imensa bibliografie critică în căutare de indicii, descoperim doar explicitări parțiale și sporadice utilizări ale termenului ca atare. Încrezători în abilitatea de a surprinde esența caragialismului, atunci când nu-l echivalează cu comicul 13, mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect în care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să insistăm într-un capitol separat, dat fiind faptul că multiplele relații structurale și de viziune dintre cei doi autori n-au reținut atenția exegeților în aceeași măsură în care au stârnit interes raporturile dintre literatura urmuziană și cea ionesciană. Filiația Caragiale-Eugen Ionescu a fost, de asemenea, adeseori invocată și suficient pusă în lumină. În afara lucrării citate a lui I. Constantinescu, în care se face
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar explica impresia de neverosimilitate generată de permanenta pendulare de la un registru la altul. Pe de altă parte, încadrarea estetică a universului de creație caragialian, departe de a fi o procedură simplă, a declanșat, după cum se știe, controverse în rândul exegeților pentru care tipul de mimesis identificabil la Caragiale pare fie de factură clasică, fie realistă sau chiar naturalistă. Polifonia funciară a operei caragialiene ale cărei "jocuri cu mai multe strategii" (Florin Manolescu) justifică multitudinea de genuri și specii abordate în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a pune sub semnul întrebării însăși realitatea literaturii: „Disecată, demontată în resorturile sale cele mai intime - de exegeți, dar și de creatori - literatura evoluează vădit sub semnul unei alarmante crize de identitate” . Dacă literatura a fost mereu folosită (deși cu sensuri diferite) înseamnă că ea a jucat totuși un rol funcțional esențial, care, în contexte istorice foarte variabile
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
răvășirilor cosmice teribile, unde Isus Cristos ocupă locul central. 1. Atitudinea lui Isus - texte alese: Mt 5,38-48, Mc 11,15-19, Mt 22,15-21 1.1 Primul text: Mt 5,38-48; (Isus vorbește despre iubirea față de dușmani) Despre acest text exegeții au propus interpretări variate care vor să atenueze exigența sa normativă. În această direcție, R. Hays expune interpretările cele mai influente: aceste cuvinte sunt adresate doar ucenicilor și conțin o „etică provizorie” în vederea judecății iminente a lui Dumnezeu; cuvintele valorează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dumnezeu și om, dintre domnia sa divină și răspunsul omului față de manifestarea sa impunătoare. 1.2 Al doilea text: Mc 11,15-19 (Isus alungă vânzătorii de la templu) Întrebarea care ne atrage atenția este următoarea: cum trebuie să interpretăm atitudinea lui Isus? Exegeții interpretează acest text prin acțiuni profetice simbolice. Există două texte la care se face referință: Is 56,7 („Casa mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate națiunile”) și Ier 7,1-15 („Ați făcut din ea o peșteră de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea" (Matei 16, 18) este foarte controversată (de fapt, remarca este de două ori spirituală, întrucât ar fi primul joc de cuvinte universal cunoscut!74), până într-acolo încât unii exegeți dezbat încă asupra intenției lui Hristos de a fonda o Biserică. Este adevărat că noul avânt al Bisericii a fost pregătit într-un dublu mod de către împăratul Constantin I, "cel egal apostolilor" (tema împăratului considerat al treisprezecelea apostol va fi
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că poezia lui Adrian Maniu este dominată de inteligență, în detrimentul esteticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
gusturile se înscriu în perimetrul unui ideal sau altul” și, în consecință, „enunțarea unei judecăți de gust sau a alteia presupune totdeauna o apreciere care, în mod implicit sau explicit, vizează o valoare (adevărată sau falsă)”. De aici, obligația pentru exegetul operei de artă „de a depăși simpla reacție de gust prin căutarea motivării ei raționale, a ideilor și concepțiilor care o călăuzesc”. Sub titlul Estetica între știință și artă (1971), sunt luate în discuție noțiuni antinomice, considerate de P. doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
operei”. Autorul o consideră necesară, întrucât estetica intuitivă, constituită prin negarea celei speculative și sistematice, întemeiată de filosofi, nu elucidează decât unele dintre problemele artei, de vreme ce judecata estimativă se poate bizui doar „pentru o primă aproximație” pe „intuiția și finețea exegetului”, pe când întemeierea ei riguroasă „nu se poate lipsi de cercetarea atentă, chiar de disecția operei cu ajutorul instrumentelor oferite de noile metode”. După studierea artei îndeosebi ca parte integrantă a culturii, în cartea Artă și civilizație (1976) ea e abordată ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
s-a dezvoltat foarte mult, după cum indica Hefele în Historia de los concilios, sau Möhler în Symbolik (1832). Și totuși, după condamnarea lui Hermes (1775-1831)70 și a lui Günter (1783-1863), a continuat să persiste necesitatea de a răspunde afirmațiilor exegeților radicali și istoriografilor protestanți. Döllinger (1799-1890)71 proclama o libertate științifică totală din partea catolicilor(exceptând chestiunile în care dogma se afla la mijloc), dar avea de înfruntat o parte a ierarhiei și pe unii episcopi, precum cel de Mainz Ketteler
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi. Cultul său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl adoptă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în mare măsură, la stilul telegrafic, sincopat, oarecum bizar, pe care îl adoptase în perioada anterioară. Ultima lucrare este mai mult decât un „periplu estetic prin universul epic” al lui Mihail Sebastian, izbutind să realizeze armonizarea interpretării cu investigația documentară. Exegetul definește scriitorul prin două înrâuriri esențiale care s-au întrepătruns: cea franceză, de la Stendhal până la Proust și Gide, și cea românească, prin Nae Ionescu, doctrinarul „trăirismului”, și prin Camil Petrescu, ca atitudine estetică. Se pune în relief că, departe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
tatălui ei și pe toți care erau la dânsa, Iosua i-a lăsat în viață și trăiește ea în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul. (Iosua, 6:25). Exegeții au interpretat-o pe Rahab drept o femeie străină, o prostituată care are un rol strategic în cucerirea Pământului Făgăduit. Ea este instrumentul cuceririi Ierihonului. Este curajoasă, își riscă viața, trădează, pentru a supraviețui. Ea este interpretată și ca desfrânata
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Se spune că Solomon ar fi avut 700 de soții, 300 de concubine și mulți copii. Totuși, trei copii sunt cunoscuți: Roboam și fiicele Basemat și Tafat. Lui Solomon i se atribuie capodopere literare ale Bibliei: Pildele, Cântarea Cântărilor. Unii exegeți îi atribuie și Eccleziastul. În somn i-a apărut lui Solomon Dumnezeu care l-a întrebat ce ar vrea să primească. Solomon a cerut o inimă înțeleaptă și pricepută, pentru a judeca poporul cu dreptate. Mândru de el că nu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o eremită, o predicatoare și ar fi locuit într-o peșteră în Sainte Baume, că apostolatul său s-ar fi încheiat în Efes. Evangheliile gnostice aduc imagini diferite lui Iisus și Mariei Magdalena, comparativ cu cele din evangheliile canonice. Unii exegeți cred că nunta de la Cana Galileei ar fi fost nunta lui Iisus cu Maria Magdalena, că ea ar fi avut un statut privilegiat între apostoli, ceea ce ar fi stârnit invidia și protestul lui Petru. Ei pun la îndoială celibatul lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spiritualei lyoneze i s-au atribuit relații cu oaspeții salonului și cu alte somități ale vremii. Moraliștii au etichetat-o drept femeie ușoară, reformatorul religios, Jean de Calvin, a numit-o plebeia meretrix, târfă de rând. Este adevărat că unii exegeți i-au pus la îndoială existența ca poetă, acceptând-o doar ca și curtezană. Publicarea volumului Opere, al Louisei Labé în 1555, de către editorul ce tipărise pe poetul renascentist Petrarca, a avut răsunet. Au fost apreciate sonetele ei în stil
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]