2,392 matches
-
1987). În același volum au fost incluse scurtele traduceri în română din Franz Kafka, precum și corespondență, redactată parțial în românește. Influența limbii și a surselor liricii românești pentru creația de maturitate a lui C. a fost contestată sau minimalizată în exegeza occidentală a chestiunii. Evitând situarea pe poziții extreme, ipoteza lui George Guțu este mai rezonabilă: conform ei, „«presiunea» culturală a limbii române, care, până în 1948, a constituit pentru tânărul Celan mediul lingvistic dominant, vizavi de care exercițiul germanei este unul
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
și artă, a renunțării și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură” a lui Ion Vitner, care fusese
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
sud-americană), cu antenele sacralității imemoriale (înrudiri cu Nașteri mistice de Mircea Eliade, cu studiile lui Jung și Kérény despre copilul divin ș.a.). Nu există structură narativă în Orbitor fără un subtext referențial, fie că este vorba de psihanaliză, mitologie sau exegeză biblică, fie de dialogul cu alte universuri ori scene epice. Fiecare lector găsește în Orbitor ce-i place și ce știe. Unul poate să compare satul Tântava cu Macondo-ul marquezian, subteranele Bucureștilor cu subteranele orbilor lui Sábato, lupta monștrilor trimite
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
fost atașată tipului „lansonian”) deloc ușor de egalat, chiar dacă ultimul autor tratat în volumul al treilea era stolnicul Constantin Cantacuzino. Este o lucrare ce își păstrează valabilitatea, pentru că, dincolo de volumul impresionant de informații (e adunat tot ceea ce sursele documentare, edițiile, exegezele existente în acel moment îi puneau la dispoziție autorului, lângă rezultatele propriilor sale descoperiri), dincolo de probele convingătoare ale unei profunde și sistematice familiarizări cu faptele analizate, dincolo de foarte sistematica metodă de a privi „mersul” unui scriitor în strânsă relație cu
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
a o concepe segmentar. Cum se poate defini ceva ce nu s-a terminat?” (Poezia, 1947). Măsura deplină a pătrunzătorului spirit critic și a talentului eseistic ale autorului este dată de excepționalul volum Bacovia. Sfârșitul continuu (1977), lucrare fundamentală pentru exegeza critică dedicată marelui poet. Simțind în G. Bacovia un spirit profund înrudit cu propriile sale agonii interioare, C. comentează opera înaintașului cu fervoarea și interesul cu care își observă propria existență: „Bacovia era suferind. [...] Începuse a trăi în moarte. Într-
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
populare. Lucrările despre literatura română veche, la care se adaugă antologia Cărțile populare în literatura românească (I-II, 1963, în colaborare cu Dan Simonescu), atestă un erudit care mânuiește cu pricepere și rigoare universitar-pozitivistă instrumentele de lucru și materia supusă exegezei prin prisma unei concepții bine structurate. Interesul pentru literatura română veche se întrepătrunde organic cu preocupările pentru creația populară. De astă dată, cercetările vor fi strânse în Folcloriști și folcloristică românească (1968), volum distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
se va îmbogăți metodologic cu posibilitățile de sintetizare ale comparatismului. Astfel, asociațiile, apropierile istorice și filologice, periferice în alte volume, se vor asambla în Folclorul românesc în perspectivă comparată (1971) într-o concepție unitară, care va fixa metoda precumpănitoare a exegezelor în funcție și de intenția urmărită de autor: stabilirea individualității folclorului românesc prin comparație cu folclorul altor popoare europene. Primul compartiment are rosturi mai degrabă introductive, stabilind câteva repere teoretice: datare și periodizare, clasificare și definiție etc., care pledează pentru
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Membru de onoare al Academiei Române (1991) și membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992), a fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1994) și cu Marele Premiu pentru exegeza „Nichita Stănescu” (1991). Este, din 2002, director al revistei „Viața Basarabiei” și membru în colegiile redacționale a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
una dintre funcțiile fundamentale ale criticii este aceea de a stimula creația adevărată și de a promova valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
universului” și „logica jocului”, despre „timpul clasic și timpul intern”. Este demonstrat modul cum în poezia lui Vieru elementul de actualitate imediată dobândește o proiecție general-umană. C. a trecut și examenul suprem al unui critic - elaborarea unei istorii a literaturii. Exegeza sa O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (1996), scrisă în cheie călinesciană și abundent documentată (o a doua și o a treia ediție, din 1997 și 2002, îmbogățesc informația), schițează pentru prima dată o panoramă integrală (chiar dacă pe
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
I, 17-20, 405-435, II, 341-437, 478-601; Ardeleanu, Însemnări, 35-42; Râpeanu, Noi, 100-103; Călinescu, Eseuri, 118-121; Zaciu, Masca, 231-244; Papu, Luminile, 35-41; Oprea, Mișcarea, 113-120, 333-338; Regman, Cărți, 83-87; Streinu, Pagini, I, 216-224, III, 253-290, IV, 225-229; Căprariu, Jurnal, 45-50; Șerban, Exegeze, 166-186; Piru, Panorama, 467-480; Felea, Reflexii, 44-49; Mincu, Critice, I, 149-156; Pillat, Mozaic, 171-181; Balotă, Labirint, 197-213; Ion Bălu, G. Călinescu. Eseu despre etapele creației, București, 1970; Paleologu, Spiritul, 182-190; Cesereanu, Ipostaze, 32-54; Drăgan, Aproximații, 177-186; Manolescu, Poezia, 48-52, 173-186
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
4; Ioana Pârvulescu, Sorin Alexandrescu. Dublu interviu pentru dublă identitate, RL, 1995, 24-25; Dicț. scriit. rom., I, 44-46; Monica Spiridon, A îndura și a (de)scrie istoria, RL, 1999, 4; Cornel Ungureanu, Obsesia istoriei, O, 1999, 7; Z. Ornea, De la exegeza literară la cea istoriografică, RL, 1999, 9; Dan Mănucă, Paradoxul român, CL, 1999, 4; Glodeanu, Incursiuni, 359-365; Dan C. Mihăilescu, Paradoxul olandez, „22”, 2000, 3; Nicolae Rotund, Un filosof al istoriei și culturii române, TMS, 2000, 3; C. Rogozanu, Identitate
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
au conferit un corpus de idei sociologice românești. Mai mult, I.C. Brătianu a fost primul care a vorbit despre sociologie, socotită de marele om politic drept știință naturală. Din punctul nostru de vedere, cartea Mariei Larionescu aduce în prim-plan exegeza lui Zeletin despre mercantilismul românesc, primul sociolog român adversar al sociologiei beletristice. Mercantilismul cuprinde faza de formare a burgheziei naționale cu sprijinul capitalului comercial străin în perioada constituirii statelor moderne naționale. Ca exponenți ai sociologiei critice sunt amintiți M. Kogălniceanu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
să spun că doamna Larionescu a lăsat cititorului posibilitatea de a oferi propriul răspuns pentru această temă. Ineditul lucrării doamnei Maria Larionescu stă înainte de toate în studierea sociologiei din perioada comunistă și de după 1989. De acum încolo nici o lucrare de exegeză a celor două perioade nu poate ocoli contribuția de excepție a Mariei Larionescu. Recunosc riscul asumat de către autoare, mai ales în ceea ce privește evaluarea unor autori contemporani, dar așa se întâmplă cu orice lucrare de acest gen. Să subliniem câteva linii ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a modernizării, apare astfel ca fiind pregătită de un mediu germinativ național și de un lung șir de predecesori. Cum era și firesc, capitolul cel mai consistent este dedicat lui Titu Maiorescu. Deși Schifirneț nu aduce elemente radical noi față de exegeza anterioară, el avansează o interpretare mai adecvată a raportului dintre teoria lui Maiorescu și realitatea socială pe care această teorie încerca să o descrie și să o explice. Autorul subliniază faptul că nu putem aprecia în mod adecvat poziția lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
atribuie calificative și, mai ales, impune o ierarhie lumească în vârful căreia se plasează. Iar lucrările cu ajutorul cărora se produce acest fapt sunt cele mai importante din perioada medievală, cele în jurul cărora se încheagă întregul imaginar zoomorf: Fiziologul, bestiarele, enciclopediile, exegezele teologice, omiliile și predicile, plus o întreagă artă a iconografiei creștine, extrem de diversificată și de concretă. Cine ar studia mai amănunțit această metodă de manipulare prin intermediul simbolului animalier ar ajunge cu siguranță la concluzia că această utilizare politică, în esența
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Michel Pastoureau delimitează tot două tendințe, care, în linii mari, sunt cam aceleași. 3 Fragmentul este cules și comentat în Jan M Ziolkowski, op. cit., pp. 32-33. Traducerea pasajului am redat-o după ediția Sfântul Augustin, De doctrina christiana. Introducere în exegeza biblică, ediție bilingvă, stabilirea textului latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 4 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Michel Pastoureau delimitează tot două tendințe, care, în linii mari, sunt cam aceleași. 199 Fragmentul este cules și comentat în Jan M Ziolkowski, op. cit., p. 32-33. Traducerea pasajului am redat-o după ediția Sfântul Augustin, De doctrina christiana. Introducere în exegeza biblică, ediție bilingvă, stabilirea textului latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 200 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere și note de N.I.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a devenit celebru, fiind deseori reprodus în picturi sau gravuri. Centrul medical din Bologna era renumit prin studiul învățăturii medicale aristotelice. Unul dintre reprezentanții săi de marcă a fost medicul Taddeo Alderotti (1223-1303), care în 1260 ținea aici prelegeri de exegeză hipocratică. În acest centru a studiat o vreme și Dante Alighieri (1265-1321), component al breslei medicilor și spițerilor din Florența, care va prezenta în „Divina Comedie” figurile importante ale medicinii: Hipocrate, Galen, Avicena. Tangența lui Dante Aligieri (unul din cele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
festive, ceremoniale), cu totul distincte de exercițiul evaluării estetice. Nu vorbim despre "luceafărul poeziei românești" într-un comentariu critic, chiar dacă vrem să exprimăm tot o apreciere: pentru că în esență nu credem că sacralizarea autorilor s-ar putea articula cu o exegeză a operei. Însă inițial o asemenea precauție nu exista și realitatea e că foarte repede sacralizarea a fost amputată de capacitatea ei de a descrie opere. Pentru Heliade Rădulescu un singur discurs al admirației cuprindea personalitatea și opera genială. Vorbind
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fi existat Epigonii. După cum bine se știe, Eminescu a reușit să evoce în această poezie din 1870, 18 dintre cei aproximativ 60 de autori înregistrați de ultimul volum al manualului lui Pumnul. Nu o să remarc, despre acest poem încărcat de exegeză 117, decât tehnica de reprezentare a "auctorialității": Eminescu atribuie fiecăruia dintre scriitorii vechi o proprietate a literaturii lor, face ca textul să se repercuteze asupra subiectului. Mai exact, din particularitățile materiale ale operelor, poetul construiește o voce sau o modalitate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noua sociabilitate de factură modernă, sub influența mediilor intelectuale catolice din țările Occidentului, până la constituirea unei doctrine proprii în domeniul mass-mediei. Aș evidenția la acest nivel subcapitolul I. 1.2, Giuseppe Chiaudano și modelul ziarului catolic, unul care plecând de la exegeza unei lucrări din 1913 a sus-numitului iezuit arată încercarea de control a Vaticanului asupra comunicării publice a catolicilor, dar și modelul editării și publicării unui ziar, fapt semnificativ pentru dezvoltarea presei catolice din România. c. Gândit drept capitol de rezistență
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cauzală (am identificat cauzele care au stat la baza încercării de unificare a presei catolice românești și a eșecului parțial al acestui demers). Baza metodologică a investigațiilor întreprinse s-a aflat în concordanță cu principiile fundamentale ale istoriografiei moderne 20. Exegeza a fost elaborată analizându-se un număr reprezentativ de documente de diferite categorii, pentru a asigura cercetării un grad înalt de obiectivitate. A scrie despre un subiect cu implicații religioase nu este un lucru facil, decât dacă ești în posesia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a apăra credința față de raționalism, tradiționalism și ontologism; se urmărea aprofundarea înțelegerii Sfintei Scripturi, ale cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134. Tot în sfera exegezei, publicația Vida de Jesús a lui Renan (1823-1892) a stârnit un scandal, deoarece nega divinitatea lui Iisus. Această carte i-a impulsionat pe catolici să îmbunătățească studiile biblice; dominicanul P. Lagrange a fost unul dintre pionieri, pentru că a înființat Școala
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Decreto Lamentabili, 1864. 142 Respingea astfel conceptul de revelație, deoarece transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul se înfățișa într-un mod nestructurat și avea influență în medii foarte diverse, ceea ce explică dificultatea de a lupta contra lui, precum și exagerările unor intelectuali care vedeau urme moderniste oriunde
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]