2,397 matches
-
a latul, în toate direcțiile, un teritoriu întins al gândirii.“ Cu referire la modul cum s-au raportat adesea la Wittgenstein filozofii de orientare analitică din ultima jumătate de secol s-a spus că trebuie să distingem între încercări de exegeză și folosirea textelor sale pentru scopurile proprii ale anumitor cercetători. Se cuvine însă să observăm că nu putem despărți clar modul cum au fost înțelese textele lui Wittgenstein de modul cum au fost ele folosite de către profesioniști ai filozofiei. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Oxford University Press Augustin (1991): De dialectica, traducere, note și comentarii Eugen Munteanu, București, Humanitas Augustin (1994): De magistro, traducere Mihai Rădulescu și Constantin Noica, 310 introducere și note Lucia Wald, București, Humanitas Augustin (2002): De doctrina christiana. Introducere În exegeza biblică, traducere Marian Ciucă, București, Humanitas Austin, J. (1975): How to Do Things with Words, Massachusettes, Harvard University Press Cambridge Barsalou, W., (1992): Cognitive Psychology. An Overview for Cognitive Scientists, London, LAWRENCE ERLBAUM ASSOCIATES, PUBLISHERS Barthes, R., Baudry, J.L., Derrida
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane i-au căzut pradă și unii traducători. De fapt, aici, Demiurgul Îl sfătuiește pe Luceafăr: „Tu rămâi deasupra omenescului (HYPER EON), chiar dacă, din când În când, undeva, te lași pradă slăbiciunilor omenești” (Funeriu, 1995, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un reflex al concepției platonice: limba literară reprezintă "ideea", for-ma perfectă, de excelență, la care se raportează manifestarea fenomenală (a copiilor, a umbrelor), în mod evident imperfectă, impură și instabilă. Așadar, cu toată admirația pentru Aristotel și cu toate exegezele aristotelice, mai mult de un mileniu, gîndirea europeană despre limbă a rămas sub dominația platonismului. Abia în pragul secolului al XIX-lea și, mai ales, spre mijlocul acestui secol, cînd învinge spiritul științific prin neogramatici, se poate spune că aristotelismul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
legăturii dintre limbă și filozofare, fără însă a se reduce la ea și fără a se institui în dimensiune obligatorie. Problema are două aspecte de bază: unul care are în vedere preocupările filozofilor înșiși și altul care se referă la exegeza gîndirii filozofice. Primul aspect prezintă la rîndul lui mai multe direcții dintre care patru sînt mai importante: 1) cercetarea limbii pentru întregirea viziunii asupra realității; 2) cercetarea limbii ca mijloc de a accede la realitate; 3) cercetarea limbii ca mijloc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
competență și prin responsabilitate, au respectat anumite exigențe în activitatea lor, dar soluțiile găsite de fiecare au fost de obicei sensibil diferite atunci cînd au tradus același text326. Acesta este motivul pentru care, în epoca actuală, s-au realizat numeroase exegeze pentru analiza procedeelor folosite și a performanțelor obținute în traducerea unor opere culturale, de obicei din domeniul literaturii 327. Traducerea textelor filozofice valoroase reprezintă un eveniment important în istoria culturală a comunităților, deoarece ilustrează, pe de o parte, circulația acestor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structura textuală poate părea apropiată. După Blaga, metafora este inerentă naturii umane și, este de la sine înțeles că, fiind oricum inevitabilă, se impune a fi cultivată în orice împrejurare, și, în mod special, în realizarea textului filozofic, deschis inițiativelor individu-ale, exegezelor și interpretărilor marcate subiectiv, precum și construcției discursive în tipuri variate. Filozofarea ca exercițiu stilistic Gîndirea raționalistă a făcut din limbă un subiect predilect pentru investigația de tip filozofic, fără însă a redu-ce filozofarea la studiul limbii cu mijloacele filozofiei, indiferent
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1987. 398 Vezi Dumitru Stăniloaie, Ortodoxie și românism, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, Sibiu, 1939. 399 Vezi Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, Editura Fundației culturale române, București, 1991. 400 Deși cu audiență, opera lui Noica nu a beneficiat de prea multe exegeze. Ca o contribuție reală în acest sens se remarcă îndeosebi lucrările semnate de Ștefan Munteanu, Etimologie, ontologie și poezie în eseurile lui Constantin Noica (în Ștefan Munteanu, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003, p. 29-39) și de Emilia Guliciuc, Constantin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele două, Pagini și Fisuri (2003), predomină erosul, obsesia morții, dar mai ales revolta unei conștiințe vulnerate de agresiunile unui climat existențial perceput ca funciarmente advers. Textul din Pagini, deși clasat de exegeză ca poezie, e o alcătuire neconvențională, mai degrabă un text de frontieră, omolog autoficțiunilor în proză: un fel de jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
o parcurgă cu atenție și să o confrunte tot timpul cu texte scrise de Wittgenstein. Al doilea obiectiv este formularea și susținerea unor puncte de vedere și interpretări personale, în confruntare cu o parte a imensei literaturi de comentariu și exegeză. Aceste două obiective sunt, de cele mai multe ori, strict despărțite în literatura de largă circulație internațională despre Wittgenstein, publicată îndeosebi în limba engleză. Pentru cel ce se adresează cititorului 8 GÂNDITORUL SINGURATIC român de astăzi, primul obiectiv va fi, desigur, prioritar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va fi citită independent de ceea ce se spune la 4.112, va putea fi înțeleasă în sensul că „deasupra sau dedesubtul științelor naturii“ stau tot propoziții, chiar dacă propoziții diferite de cele ale științelor naturii. În multe lucrări de comentariu și exegeză consacrate Tractatus-ului abundă exprimări semnificative din acest punct de vedere, ca „teorie a imaginii“ sau „doctrina a ceea ce se arată“. Doar prejudecata, pe care am ajuns să nu o mai recunoaștem drept o prejudecată, că orice contribuție filozofică trebuie să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
205 date a priori, independent de fapte, cea a existenței a ceva absolut simplu, și ideea unei forme generale a propoziției sunt tot atâtea expresii ale acestei distincții. Unele dintre observațiile lui Malcolm au fost reluate de acea autoritate în exegeza wittgensteiniană care este David Pears. Din comentariul lui Pears rezultă clar că opoziția dintre perspectivele schițate în cele două lucrări va fi considerabil accentuată dacă acceptăm supoziția că în Tractatus este elaborată o teorie filozofică pretinzând, ca orice teorie, că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întins al gândirii.“ ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 305 Cu referire la modul cum s-au raportat adesea la Wittgenstein filozofii de orientare analitică din ultima jumătate de secol s-a spus că trebuie să distingem între încercări de exegeză și folosirea textelor sale pentru scopurile proprii ale anumitor cercetători. Se cuvine însă să observăm că nu putem despărți clar modul cum au fost înțelese textele lui Wittgenstein de modul cum au fost ele folosite de către profesioniști ai filozofiei. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
literare, la origine o comunicare în cadrul Congresului de filologie romanică de la București, 1968 (prezentată împreună cu Gabriel Țepelea). În colaborare cu Gabriel Țepelea a publicat apoi volumul Momente din evoluția limbii române literare (1973). O contribuție remarcabilă a avut B. la exegeza eminesciană, prin cercetarea artei cuvântului la Eminescu. Un studiu din 1963, Eminescu despre problemele limbii române literare, reluat și amplificat în teza de doctorat Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare (1971), comentează texte, multe inedite, din manuscrisele poetului, despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
amănunt, dar prețioase pentru istoria literară (date noi privitoare la biografia lui Daniil Scavinschi, Al. Hâjdeu ș.a.). Dacă nu ar fi pus atâta statornicie în devotamentul ei pentru construcția lexicografică, D. ar fi putut, cu siguranță, realiza câteva cărți de exegeză istorico-literară. Stau mărturie articolele despre B. Delavrancea, N. Filimon, B.P. Hasdeu, N. Milescu, A.I. Odobescu, Anton Pann ori despre F. Aderca, Emanoil Bucuța, Alexandru Cazaban și multe altele. În toate acestea, se ilustrează printr-un stil elaborat, lipsit de artificii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
model mecanic, tot așa stările de raritate și de vis ale poeziei pot fi reduse la un model rațional". Recunoaște, totodată, cu îndreptățire, că dacă o poezie admite o explicație, poate admite rațional o infinitate de înțelesuri. În consecință, o exegeză nu poate deci fi în nici un caz absolută. Întîmplările de la "Sburătorul" lui E. Lovinescu sînt un bun exemplu; aducînd, în două ședințe consecutive, explicații asupra aceleiași poezii, cum era de așteptat ele nu coincideau, fără a fi contradictorii, aveau puține
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această serie cînd "Convorbirile" sînt dedicate unor personalități junimiste. Despre paginile dedicate poetului la semicentenar, am scris într-un articol, Eminescu la 1939, publicat în "Convorbiri", ianuarie 2004, nr. 1 (97). Probabil, cea mai importantă contribuție la istoria literară este exegeza eminesciană, din păcate rămasă doar la nivelul celor finalizate și publicate în revista junimistă, și care adună circa o treime din paginile plănuite de istoric pentru centenarul nașterii. Exegeza eminesciană. Poeziile antume din punct de vedere filologic va fi publicată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
1 (97). Probabil, cea mai importantă contribuție la istoria literară este exegeza eminesciană, din păcate rămasă doar la nivelul celor finalizate și publicate în revista junimistă, și care adună circa o treime din paginile plănuite de istoric pentru centenarul nașterii. Exegeza eminesciană. Poeziile antume din punct de vedere filologic va fi publicată abia în 2002, la Editura Floare albastră, Antologie, notă editorială și bibliografie de Doina Rizea, Prefață de Nicolae Georgescu. În Prefață, Nicolae Georgescu citează dintr-o scrisoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
confiscată de Securitate în 1953, din locuința istoricului literar?! Academia ar fi îndreptățită și îndatorată a recupera această comoară documentară, de primă importanță pentru literatura noastră, iar dacă deja au recuperat arhiva Torouțiu, se impune editarea ei integrală. Cît privește Exegeza eminesciană, prefațatorul citează și comentează din nou epistola adresată lui Perpessicius pe 22 octombrie 1947: ""Acum lucrez zi de zi la Exegeza Eminesciană și pagină cu pagină trebuie, trebuie să-l citez pe Perpessicius. Va fi o lucrare de 600-700
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
importanță pentru literatura noastră, iar dacă deja au recuperat arhiva Torouțiu, se impune editarea ei integrală. Cît privește Exegeza eminesciană, prefațatorul citează și comentează din nou epistola adresată lui Perpessicius pe 22 octombrie 1947: ""Acum lucrez zi de zi la Exegeza Eminesciană și pagină cu pagină trebuie, trebuie să-l citez pe Perpessicius. Va fi o lucrare de 600-700 pagini: Poeziile antume, din punct de vedere filologic. Să ajute și filologia la fixarea cuvîntului, care de la ediție la ediție se schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
materiei asupra spiritului, ceea ce n-a reușit și nu va reuși niciodată, nicăieri..."), să vorbească despre programul său de lucru. Între altele, aflăm: Această credință fermă zilnic mă silește să-mi fac tema spirituală: măcar o pagină de tipar pentru Exegeza Eminesciană. Am ajuns la 600 pagini de tipar; mai sunt încă vreo 200, așa încît în cursul acestui an o voi termina - din topor, după care urmează definitivarea formei de prezentare: stilul. La 1949, cînd se împlinesc o sută de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acestui an o voi termina - din topor, după care urmează definitivarea formei de prezentare: stilul. La 1949, cînd se împlinesc o sută de ani de la nașterea poetului, voi fi bucuros să pot veni și eu, ca bucovinean, cu acest omagiu"". Exegeza eminesciană este pregătită și prin cele publicate în Pagini de istorie și critică literară, editată în 1936, la București. Volumul se deschide cu O profesiune de credință, cu comentarii pe marginea sărbătorii cărții, ca răspuns la o scrisoare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270 de pagini ale volumului, peste 240 sînt dedicate receptării lui Eminescu de către contemporani. Bun și temeinic cunoscător al manuscriselor eminesciene adăpostite de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană. Nu sînt scutiți de observații nici G. Ibrăileanu, nici C. Botez, G. Călinescu, amintitul deja Ion Sân-Giorgiu, Gh. Panu (cu privire la pretinsa sa participare la întîlnirea Junimii unde Eminescu a citit Sărmanul Dionis). Apreciază și mulțumește lui D. Murărașu, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a colaborat Eminescu". Sînt multe și numeroase observații, toate corecte asupra scăpărilor și neajunsurilor acestei prime ediții din Opera lui Mihai Eminescu. Călinescu va replica în "Adevărul literar și artistic", replici care sînt, cum remarcă Nicolae Georgescu în Prefața la Exegeza eminesciană, pamflete de autoapărare - completate cu atacul prin instituirea legii tăcerii asupra numelui lui I.E. Torouțiu. Cine are curiozitatea să urmărească edițiile succesive ale Vieții lui Eminescu vede, însă, că el ține cont de multe dintre observațiile lui I.E. Torouțiu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]