5,246 matches
-
la procedee, reguli și metode ingenioase de rezolvare a problemelor unui domeniu cum ar fi cibernetica, pusă doar în seama matematicianului american N. Wiener (1894-1964). Psihologia consonanței susținută de medicul militar Șt. Odobleja (1902-1978) aparține tot ciberneticii. El prefera pentru explicarea creației reguli ca echivalența, compensația, reacția, alternanța, antrenamentul, reversibilitatea și consonanța. Psihologii consideră că, pentru înțelegerea creativității, avem nevoie și de noțiuni ca inteligență fluidă, gândire divergentă, gândire direcționată creatoare, gândire laterală, bisociație și altele. Ei insistă și asupra unor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este diferența între sinopsis și treatment? Sinopsisul este pur și simplu istoria povestită în câteva pagini, dar terminologia diferă de la o țară la alta, acum mă refer la Belgia și Franța. Sinopsisul este istoria redusă la câteva pagini, treatment-ul este explicarea demersului autorului, unde trebuie să detaliezi ce vrei să faci asta intenția -, iar scenariul este un scenariu. Sigur că pare absurd să prezinți un scenariu de zeci de pagini de dialoguri, neștiind cum vor fi ele pe teren, la fimare
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și bunătatea lui Dumnezeu, așa cum se manifestă ele în creațiile Sale. Tânărul Darwin era de acord că acesta este cel mai puternic argument în favoarea existenței lui Dumnezeu pe care îl poate aduce cercetarea naturii și nu vedea nici o alternativă la explicarea numeroaselor adaptări admirabile ale ființelor vii prin alegerea și potrivirea mijloacelor scopului de către o inteligență superioară. Cum a ajuns tocmai fostul naturalist amator și student în teologie, pătruns de asemenea convingeri, să producă o „schimbare a ochelarilor gândirii“ de o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fel ca agenții economici în competiție, iar succesul în reproducere al celor mai bine adaptați este analogul profitului obținut ca urmare a succesului în competiția economică. O economie de piață laissez-faire ideală reprezintă un model cu mare potențial euristic în explicarea performanțelor adaptative ale organismelor drept rezultate ale competiției neîngrădite, o competiție în care doar indivizii ale căror variații de caractere îi avantajează au în general și în medie șansa de a lăsa urmași. Aceștia, la rândul lor, au o șansă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de contactul cu ideile lui Malthus și ale economiștilor clasici, să imagineze o explicație pe baza unui mecanism cauzal orb. Selecția celor avantajați în lupta pentru existență poate explica tot ceea ce explică proiectul, poate explica adaptarea, dar deschide totodată perspectiva explicării acelor fapte pe care nu le poate explica proiectul, a imperfecțiunilor adaptării viețuitoarelor la condițiile în care trăiesc. „Deplasarea descendentă a acțiunii, de la o divinitate cu țeluri binevoitoare la interesul propriu amoral al organismelor - nota Stephen J. Gould - încorporează aspectul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
explicativ numit „instrucționist“. Schimbarea ochelarilor gândirii, care a făcut posibilă revoluția darwiniană, va putea fi caracterizată, prin urmare, drept înlocuirea unui vechi model explicativ cu unul nou. Această schimbare, și numai această schimbare, a putut oferi o alternativă viabilă la explicarea finalității organice prin „mijloace superioare rațiunii umane, deși analoage cu ea“. Privind lumea vie cu vechii ochelari, Paley era îndreptățit să creadă că este de neconceput ca structuri atât de bine adaptate pentru realizarea unei funcții cum sunt ochii mamiferelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
formulate de Darwin. Prima dintre ele, pe care am caracterizat-o drept cea mai impresionantă, este capacitatea de a explica multe fapte de care, cel puțin la prima vedere, par să dea socoteală doar vechile principii. A doua prestație este explicarea unei diversități de fapte care nu au putut primi o explicație satisfăcătoare pe baza vechilor principii. Iar cea de a treia, asupra căreia ne atrage atenția examinarea revoluției darwiniene, este aceea că abia noi principii ale explicației naturii ne dau
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
amintea că atunci când a pornit în călătoria lui în jurul lumii nu avea nici o îndoială că speciile de plante și animale din trecut și de astăzi au fost create separat de către o inteligență superioară. Altfel spus, nu avea nici o alternativă la explicarea adaptării adesea admirabile a caracteristicilor morfologice, a funcțiilor și comportării ființelor vii la ambianța în care trăiesc prin proiectul Creatorului. Credea, totodată, că datoria cercetătorului nu este doar aceea să descopere și să descrie noi fapte, ci de asemenea să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
faptelor, constatări de acest fel nu puteau constitui însă decât un prim punct de plecare pentru formularea unor ipoteze și pentru cercetări viitoare. Concluzia la care a ajuns Darwin a fost aceea că s-ar putea face pași înainte în explicarea propriilor sale observații, ca și a altor fapte consemnate de cercetători scrupuloși, „dacă s-ar aduna cu răbdare toate faptele care ar putea avea vreo legătură cu ea [cu problema „originii speciilor“ - n.m., M.F.] și s-ar chibzui îndelung asupra
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că astronomul John Herschel, cunoscut și drept un teoretician al metodei științei, a calificat teoria selecției naturale drept law of higgledy-pigledy (lege a dezordinii). O asemenea judecată se baza, evident, pe presupunerea, împărtășită de mulți contemporani, că singura alternativă la explicarea adaptării viețuitoarelor prin proiect ar fi întâmplarea oarbă. Cât de inadecvată ar fi fost această presupunere care susținea judecata lui Herschel, ea merită menționată deoarece atrage atenția asupra așteptărilor multor cercetători ai naturii de la mijlocul secolului al XIX-lea și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lumea vie constituie o serie continuă. Trecerile dintre toate grupele fixate prin categoriile sistematicii au avut loc prin tranziții graduale, chiar dacă în multe cazuri urmele formelor de tranziție nu s-au păstrat. Darwin s-a aplecat cu multă atenție asupra explicării acestui fapt, formulând, între altele, supoziția că verigile intermediare au constituit probabil populații mici supuse extincției în scurte perioade de timp. „Din cele spuse se poate vedea că privesc termenul de specie ca fiind dat în mod arbitrar, din motive
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înțelegerea macroevoluției, a apariției și dispariției speciilor. Darwin era, totodată, perfect conștient că acest mod de a privi lucrurile i-a fost inspirat de profunda sa familiarizare cu principiile directoare ale gândirii științifice a lui Lyell. El a afirmat că explicarea originii speciilor prin acumularea treptată a unor mici variații, care favorizează anumite exemplare în lupta pentru existență și reproducere, va fi supusă acelorași obiecții care au fost formulate mai înainte împotriva explicației date de Lyell istoriei geologice a Pământului. Deosebit de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale evoluției au putut fi infirmate într-un mod atât de convingător, încât teoria selecției naturale a lui Darwin a rămas practic fără concurență. Una din realizările cele mai remarcabile ale teoriei sintetice a evoluției a fost unificarea principiilor de explicare a microevoluției, domeniu de cercetare al geneticienilor, și a macroevoluției, de care se interesau, în primul rând, paleontologii. Poziția cea mai radicală în această privință a fost formulată deja de Theodosius Dobzhansky în lucrarea lui despre genetică și originea speciilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Gould a revenit de multe ori asupra observației că există deosebiri semnificative între poziția acestora și cea a autorului Originii speciilor. Fundamentaliștii darwiniști susțin că selecția naturală reglează tot ceea ce este important în evoluție. Atenția lor nu este îndreptată asupra explicării apariției și dezvoltării biodiversității în genere, ci doar asupra caracteristicilor adaptative ale ființelor vii, promovate prin acțiunea selecției naturale. Gould crede că, spre deosebire de aceștia, Darwin nu ar fi considerat selecția drept singurul factor al modificării formelor vii. Ca gânditor pluralist
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a doua direcție, luarea în considerare a orientărilor și limitărilor pe care le impun constrângeri legate de planul de organizare a organismelor în producerea schimbărilor cu valoare adaptativă. În a treia direcție, Gould sublinia necesitatea de a ține seama în explicarea macroevoluției și de alți factori, cum ar fi schimbări de mare amploare ale ambianței fizico-chimice, în afara accentuării treptate a micilor variații cu valoare adaptativă. Revizuirile în prima direcție, inaugurate de teoria echilibrelor punctuate, conferă și speciei statutul de obiect al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acelei ciocniri a Pământului cu un asteroid, consecința a fost dispariția dinozaurilor și dezvoltarea rapidă a unei mari varietăți de specii de mamifere superioare.) Își croiește astfel drum o nouă abordare în cercetarea evoluției vieții, o abordare care face posibilă explicarea unor fapte greu de înțeles din perspectiva acumulării lente a variațiilor cu valoare adaptativă într-o ambianță relativ neschimbată. Sugestia insistentă a lui Gould este că cercetătorii evoluției nu ar trebui să se lase seduși de farmecul unor explicații deosebit de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și geologia lui Lyell).“ Ceea ce distinge, în primul rând, abordarea lui Gould și Eldrege față de cea a cercetătorilor evoluției care își prezintă poziția drept una consecvent darwinistă este răspunsul la întrebarea: Este selecția naturală o condiție necesară și suficientă pentru explicarea biodiversității, sau doar o condiție necesară? Eldrege și Gould au contestat afirmația că selecția naturală ar reprezenta o condiție suficientă. Este ceea ce ei au calificat drept „ultradarwinism“, „hiperdarwinism“ sau „fundamentalism darwinian“, cu referire la autori ca Maynard Smith sau Dawkins
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluției vieții este să explice „complexitatea adaptativă“, adică toate acele fapte care îl izbesc de la început pe cercetătorul naturii vii, faptele pe care un autor ca Paley le-a invocat drept dovezi zdrobitoare ale existenței Creatorului. Dacă scopul urmărit este explicarea apariției și dezvoltării biodiversității în genere, atunci nu va trebui să pierdem din vedere că ceea ce își propusese Darwin era să dea un nou răspuns întrebării lui Paley, adică să explice acele caracteristici ale ființelor vii care sugerează proiectul. Chiar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și controverse era avută în vedere cu precădere una sau alta din aceste două teme. Istoricii sunt în general de acord că „ascendența comună“ a fost destul de repede acceptată de către biologi, dar că, până în 1930, majoritatea lor continuau să respingă explicarea evoluției speciilor prin selecția naturală. Mai mult, la începutul secolului XX, în rândurile naturaliștilor era răspândit punctul de vedere că noile cercetări ar fi infirmat teza lui Darwin potrivit căreia selecția naturală reprezintă mecanismul principal al evoluției. În ultima sa
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
revoluționare, au reacționat diferit față de ceea ce au identificat drept implicații morale sau politice ale teoriei ascendenței comune a viețuitoarelor. Spectrul foarte larg al acestor reacții, varietatea mesajelor ideologice atribuite unei teorii din științele naturii, al cărei autor și-a propus explicarea unor fapte general acceptate privitoare la istoria vieții pe pământ, poate surprinde. Dacă ținem seama de faptul că teoria lui Darwin a fost revendicată atât de gânditori liberali, de adepți ai naturalismului și materialismului, cât și pentru a susține eugenia
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drept „un fel de mâncare produs cu materialism rânced, preparat în mod iscusit și servit îndeosebi pentru a ne face independenți de un Creator“. Pentru el era de cea mai mare însemnătate să se distingă acceptarea evoluției ființelor vii de explicarea ei prin selecția naturală. Carlyle, care nu aprecia științele naturii și deplângea atenția care li se acordă, împărtășea temerea lui Sedwick că acceptarea unor consecințe ale teoriei cum este cea a originii animale a omului va conduce la negarea vocației
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a fost reafirmată o distincție clară, netă între varietăți și specii, acea distincție pe care Darwin și-a propus să o relativizeze. Apreciind că selecția naturală intervine doar în eliminarea mutațiilor monstruoase, saltaționiștii susțineau că ea nu este necesară pentru explicarea apariției unor specii noi. Odată cu contestarea rolului central al selecției în evoluție, și gradualismul darwinian a fost considerat infirmat. Chiar și cercetători înclinați să-l apere erau de acord că transformări de o asemenea amploare cum este tranziția de la reptile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a rolului selecției naturale. Alți factori ai evoluției ar fi subapreciați și neglijați. Ce propunea Gould, ca alternativă față de programul adaptaționist, invocând „pluralismul lui Darwin“? În principal, evidențierea rolului pe care îl joacă în determinarea direcției schimbărilor evolutive și în explicarea biodiversității constrângeri legate de planul de organizare specific al viețuitoarelor. Aceste constrângeri, susținea el, sunt mai importante în determinarea căilor schimbării decât promovarea variațiilor cu valoare adaptativă în virtutea utilității lor imediate, în condiții locale date. În articolul lui Gould și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
constrângeri în determinarea direcției transformării structurilor, funcțiilor și comportării organismelor. De exemplu, dacă se constată că într-o anumită linie evolutivă membrele anterioare își reduc dimensiunile se vor putea găsi avantaje ale acestei schimbări. Ceea ce nu este, totuși, echivalent cu explicarea acestei schimbări prin adaptare. Căci ea poate fi înțeleasă drept corelatul unei creșteri relative a creierului și a membrelor posterioare. „Nu trebuie să confundăm faptul că o structură este folosită într-un anumit mod cu rațiunea evolutivă primară a existenței
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mod cu rațiunea evolutivă primară a existenței și a conformației ei.“ Gould a dezvoltat această temă într-un articol scris în colaborare cu cercetătoarea Elisabeth S. Vrba. Autorii explorează distincția dintre utilitatea curentă a unei anumite trăsături a organismelor și explicarea originii ei istorice. Penele, de pildă, sunt trăsături ale organismelor pe care selecția naturală le-a promovat datorită avantajelor pe care le oferă în termoreglare, dar apoi ele au devenit utile pentru zbor. Oasele vertebratelor par să fi reprezentat inițial
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]