3,053 matches
-
Albatros, 1974; "Țara ca meditație", Editura Militară, 1975 1 Volumul "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967. 1 "Nici un părinte nu doarme în noaptea de dragoste a copiilor" (Constanța Buzea) "Vai, tatăl meu, el, iubitorul... chinuit își ascunde neliniștea printr-un extaz" (Gabriela Melinescu). "Câte suflete se răsucesc în mine?/ ale cui sunt oare?/ Câte ecuații necunoscutele/ în vase,/ pe sol,/ pe Selene,/ în cosmos" (Veronica Porumbacu). 2 Uneori poetul se simte: " un uriaș animal preistoric,/ un arheopterix ce-a nimerit, să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care nu mai poate fi dirijată de nici o eventuală cenzură (spre cauzele scontate/manipulate de aceasta). Prin urmare, spectatorul intră în poveste și o trăiește odată cu protagonistul, pendulând pirandellian între agonia suferinței existențiale (expresivizată cu grație extatică de regizor) și extazul revelației salvatoare (expresivizat de regizor cu lirism detașat, deloc patetic). Ca orice cineast al neliniștii morale, Alexa Visarion își duce spectatorul spre abisurile conștiinței, fiindcă de acolo își lansează mesajul antieroicii săi eroi. În fine, cei trei factori pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și moarte, dionisiac și thanatic, Originalitate și Teorie vertiginoasă. Atenție, însă: nu totul este permis și nici măcar Geniului nu i se-ngăduie totul. Personaje bulversate fie de o ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn), fie de dorința de fericire și extaz (Aschenbach din "Moartea la Veneția"), eșuează într-un soi de morbiditate suprafirească, pe care autorul nu ezită să o considere transgresivă, ieșită din minți. Eliminarea acelor derapaje neomenești înseamnă restabilirea echilibrului lumii în limitele măsurii umane. Viața, pare a spune
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
urmă sunt încadrați la subcapitolul "Stăpâni de clan și protectori", nu ne-a fost dat până acum să citim o receptare atât de pertinentă, profundă și obiectivă, cvasi ... călinesciană, a cărților lor și a epocii în care au trăit între extaz și agonie, între ditirambi și diatribe, războindu-se în reviste prin duelgii, sicari, oameni de casă. Fără să ne permitem a glumi, Eugen Negrici pare a ști totul și încă ceva pe deasupra, stilul său îndeobște academic (dar ce nu-l
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-l acuză pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare față de om; 4. Însetat de absolut, poetul îl caută pe Dumnezeu; 5. Poetul este dezamăgit spiritual de Divinitate, se simte părăsit. III Poezia iubirii 1. Iubirea este un sentiment protector, dus până la extazul familiar (Melancolie, Cântare, Creion); 2. Iubirea este starea spirituală a îngemănării celor ce se iubesc (Psalmul de taină) 3. Iubita (soția) este stăpâna universului casnic (Mireasa, Căsnicie). IV Poezia socială 1. Ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești; 2. Lumea mahalalei citadine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să cucerească cerul, pământul, să stăpânească timpul și spațiul, existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi munților"); 18. Misterul lui "homo ludens" - divinitatea este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stăpânească timpul și spațiul, existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi munților"); 18. Misterul lui "homo ludens" - divinitatea este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
chivuțelor. Emoționat și disperat, acesta devine impulsiv, violent cu țigăncile, confuz, deprimat, își pierde controlul, negăsind biletele. Când află că țigăncile vor fi eliberate, izbucnește mânios și amenințător, iar când descoperă, în sfârșit, biletele de la loterie, are o stare de extaz, fericire, se consideră cel mai fericit om de pe pământ. Dar norocul nu-i surâde. Lefter Popescu se revoltă împotriva destinului, se autodisprețuiește cuprins de disperare, condamnat să rămână anonim. El își proiectează nefericirea, disperarea și eșecurile, fiind o victimă, un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își lua ursulețul în brațe și începea să se legene. După ce se legăna, strângea puternic picioarele unul lângă celălalt și începea să le frământe puțin. Tot așa, legănându se și frământându-se, fetița ajungea până la urmă la un fel de extaz. Când am îndrăznit să le spun părinților că fetița lor a descoperit cum se obține o mică satisfacție genitală, erau cât pe ce să se supere pe mine. Până la urmă au înțeles că această falsă tulburare se numește ipsație și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
piesă. În film, însă, concertul are loc, iar Emanou este prins chiar în timpul concertului. Imaginea este luată de jos128, din public, în plan-american. Se trece în prim-planul părții ștăngi a lui Emanou. Mulțimea, filmată în prim-plan, este in extaz. Se trece în plan-american: Topé îl săruta pe Emanou. Muzică încetează. Cei doi sunt filmați din profil, tot în plan-american. Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
interioare, enigmă, curiozitate, lupta permanentă dintre contrarii rațiune și nebunie, obiectiv și subiectiv, lumina și întuneric sunt cuvinte care ne ajută să-l înțelegem pe Sábato, ex-comunist, ex-matematician și ex-suprarealist, pe Sábato omul și scriitorul. Toate credințele îi sunt zdruncinate extazul față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice. "Spiritul meu nefericit se află, tulburat, la mijloc, între formă extremă a raționalismului, care este matematică, și forma cea mai dramatică și violență a iraționalului"32 spune el însuși. Sábato crede că, în ciuda prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ávila era, prin ardoarea ei, spune Cioran, "atât de fascinantă, încât ai sentimentul credinței, chiar dacă nu crezi (...) Primejdia convertirii îl paste pe orice necredincios care o citește cu pasiune pe spaniolă această"11. Cioran vorbește despre atracția irezistibila a beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
anticii, Dumnezeu poate să ierte, însă nu se întâmplă așa, spune Cioran, care vede în orgoliul divin un păcat mai mare decât crucificarea Mântuitorului de către om: "Cum să gândești că o rugăciune ar fi altceva decât un monolog, ca un extaz ar avea valoare dincolo de el însuși, că i-ar pasă vreunui zeu de mântuirea sau de pierzania noastră?" spune Cioran.38 Elenă Afrăsinei 39 crede că există la Cioran ceva din psihologia celui respins în iubire: atât de mare îi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
efuziunilor mistice, care îl pot apropia de "o amăgire de absolut", însă, "când ai devenit incapabil să simți, nu zic o tranșă, dar măcar o umbră de tranșă, la ce bun să alergi după ale altora? Am trecut pe langă extaz, ba chiar l-am cunoscut (...), însă în felul lui Kirilov, nu al credincioșilor. Trăiri divine, totuși, de vreme ce ma înălțau deasupra lui Dumnezeu"60. Mistica este o cale trăită de Cioran, dar insuficient de convingătoare pentru a-l împăca cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mă simțeam ridicol, un băiat de la țară, simțeam că lumea era oribilă și ostilă, că era imperfecta"15 -mărturisește Sábato până în ziua în care asistă pentru prima dată la demonstrația unei teoreme de geometrie, cănd "am simțit un fel de extaz, am descoperit o lume perfectă și exactă, frumoasa și incoruptibila. Nu știam că tocmai descoperisem universul platonic. Și atunci, în clipa aceea minunată, a început o nouă etapă în viața mea, marcată de o luptă eternă între tenebre și lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
morții deopotrivă. Clipele acestea sunt rareori trăite cu adevarat, chiar dacă pot fi frecvente în ordinea reflecției. În acest domeniu, nu există decât ceea ce simți. Or, sa simti și să transcenzi irealitatea înăuntrul aceluiași act este o performanță care rivalizează cu extazul și-l eclipsează uneori, spune Cioran. El vorbește despre moarte numai în contextul vieții, moartea că realitate de sine stătătoare, în viziunea sa, nu există, iar a trăi fără conștientizarea acestei realități înseamnă, de fapt, "a nu trăi": "E curios
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
asemănător, lipsit de relief și de realitate, cel mai aproape de adevăr eram atunci când nu simțeam nimic, îmi dau seama de astă din starea mea de acum, când îmi recapitulez experiențele. La ce bun să fi simțit ceva? Nu există nici un "extaz" pe care memoria sau imaginația să-l poată reînvia!"75. În stările normale de sănătate, moartea este considerată ca venind din exteriorul ființei. Interiorizarea descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îl traumatizează, nu-l interesează eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia. Nu se ferește de excese, el poate spune, cu îndreptățire, ca și tânărul Werther, ca "pasiunile mele n-au fost niciodată departe de nebunie", ele sunt duse până la extaz și transfigurare, până la fericire mistica. Toate formele de frica au la origine aceeași pecete a fricii de moarte în diverse manifestări, spune Cioran, o frică absolut organică ce nu poate fi înlăturata rațional, chiar dacă nimeni nu reușește, înaintea ultimei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
obișnuim cu propriile frici, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în abis"5. Dar iubirea septuagenarului Cioran pentru efemera Friedgard, tânără studentă la filozofie care, sucindu-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creează avarul, Shakespeare este creatorul însetatului de putere, iar Balzac, al ambițiosului social, la Sábato se poate vorbi de o depășire, el e pluralist, pentru că personajele sale sunt purtătoare a celor trei ipostaze ale absolutului: puritatea eroica, înțelepciunea simpatetica și extazul, mai ales cel artistic, toate fiind forme de împlinire umană. Și nu numai personajele sale, ci viața sa este o ipostază a absolutului, manifestată prin compasiune, dragoste de oameni, generozitate, angajare socială, dăruire, univers unde se îngemănează armonios inima cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în momentul în care nu mai ai nimic. Bucuriile și tristețile renunțării! Dar ne iubim cu toții prea mult imperfecțiunea, pentru ca să nu ne întristam de iubirile noastre. Când vom învăța să vedem în iubire altceva decât o pierdere?"69. Dacă prin extaz muzical, tot un fel de iubire la Cioran, prin muzică aspirând să-și "lichefieze ființă", ca "un salt în moarte" cum spune Nicole Parfait Cioran "uită de sine și de toate regretele legate de posibilități ratate"70, iubirea îi permite
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
există ceva dincolo de închisoarea noastră, ceva cu adevarat prețios, pentru că dă sens vieții noastre, poate chiar un sens absolut. De ce să se ajungă la Absolut, cum pretind filosofii, prin cunoașterea rațională a tuturor experiențelor și nu printr-un moment de extaz spontan care să lumineze dintr-o dată tot ce înseamnă Absolut? se întreabă Sábato. Dostoievski spune prin gură lui Kiriloff: "cred în viață veșnică pe lumea asta. Sunt clipe când timpul stă pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
timp să scrii despre ființe dintr-un alt colț al lumii?"11 Șovăitor, timid, iată-l dezicându-se de propria-i promisiune: "Să scrii pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel al lui Marcelo, un extaz. Să fii de acord cu absolutul... căci numai ce e necesitate spirituală are valoare, ceea ce răspunde cerințelor noastre celor mai profunde și mai pătimașe"12. Numai lecturile care ne rânesc, spune Sábato, numai acelea care ne lasă urme ne servesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
recunoaște la un scriitor dacă gândurile care-l stăpânesc s-au nascut ziua sau noaptea... Omul nu trebuie să fie deprimat cu măsura, ci melancolic până la exces, extrem de deprimat. Atunci abia se instalează o reacție biologică benefică. Între groază și extaz, practic o melancolie activă."86 De aici și starea de plictiseală care "a fost și continuă să fie rană deschisă a vietii mele, de neconceput fără o bază fiziologica". Să înțelegem că, prin cuvântul tipărit, "neamăgitul de viață" a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Primăvara, imitându-i cântul, poate face un cuc să se apropie la câțiva pași de el și să intre în transă mimând un fel de paradă nupțială. Idem cu o cucuvea, pe care o aduce într-o asemenea stare de extaz amoros, încât reușește să o captureze câteva nopți la rând. Fascinat de fauna sălbatică, pleacă adeseori în călătorii de descoperire în Africa, unde se apropie, observă, fotografiază, bineînțeles, păsări, dar și bivoli, hipopotami, lei, crocodili, șerpi, elefanți și antilope de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]