3,103 matches
-
mâinile dușmanilor, ținuți zeci de ani în oubliette și torturați zilnic sub ochii seniorului. Fericiți arșii de vii, jupuiții și canceroșii. Dar țipetele fetei păreau, totuși, de plăcere insuportabilă, iar pe fața ei buza zgârcită și ochii strânși arătau un extaz distrugător. Singurul fapt pe care cuvintele îl pot înfățișa, deși atroce, a părut un gest de tandrețe față de ce fusese-nainte: cu o fulgerare expertă a unei lame, albinosul i-a despicat Ceciliei pântecul, fără să curgă un strop de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cutremur, cutremurare. Ovulul șoptea, șoptea un nume. Liniștit, monoton, fără grabă, puternic ca un seraf, chipul din ou șoptea o șoaptă, șoptea un nume. Propriul lui nume. "Aici sânt Doamne", răspundea creierul, spermia, iar răspunsul, fericit în teroare, înspăimîntat în extaz, era nu un sunet, ci însăși înaintarea. Fruntea bombată, de coajă de sticlă, a mormolocului se opri în cele din urmă la doar o palmă de enormul pântec filigranat. Membranele tari se oglindeau reciproc, turbioane colorate apăreau în punctele frontale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nări. Stăpânirea îi împuțina din vreme-n vreme, trimițând soldați care-i căsăpeau, le scoteau ochii și le smulgeau muierilor pruncii vii din pântece, prilej de mare bucuria și de cântări de biruință pentru fericiții martiri. Toți mureau cu același extaz în priviri, cu aceeași zgârcire voluptuoasă a buzei de sus, ca și când și-ar fi ejaculat sufletele într-un spasm de plăcere supremă. Zâmbetul lor insuportabil era ciopârțit cu deosebire de cătane, care amestecau, cu jungherele, buze, sânge și sfărâmături de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mică depresiune, mica femeie urmărea perindarea numerelor, intrarea și ieșirea trupelor din arenă, muzica și vorbele bombastice ale prezentatorului în frac roșu (impotentul de Cărbuneanu), bancurile răsuflate ale lui Ciacanica (destul de potentul secretar de partid al băștinașilor), țipetele ca de extaz amoros ale asistentei iluzionistului Farfarelli de câte ori acesta mai scotea cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații, rujate până și maimuțele, tuturor le luceau ochu cu pupile lărgite (ilegal) cu beladonă. Picioare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înaintând, la rândul ei, printre soldați. O strălucire extatică îi lumina chipul. Când ajunse în fața sa, își puse o mână în mâinile lui. — Nu m-am îndoit nici măcar o clipă de victoria ta! exclamă, scrutând în ochii lui, aproape în extaz. — Sunt bucuros că am putut să-ți răzbun tatăl și fratele. Ea întoarse privirea spre trupul lui Gualfard, pe care doi oameni de-ai lui Gundovek îl duceau de acolo, târându-l de picioare, lăsând pe caldarâm o dâră lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin. Uneori, preț de câteva momente, fericirea te face neputincios, te înmoaie, te stoarce, prin emoția extazului produs, dar apoi îți dă aripi și împlinire substanțială. Fusese un examen dificil, concurența acerbă, aproape 17 pe un loc, dar tot tata mă învățase un lucru esențial: „Tată, nu te raporta la numărul de locuri și nici la cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin. Uneori, preț de câteva momente, fericirea te face neputincios, te înmoaie, te stoarce, prin emoția extazului produs, dar apoi îți dă aripi și împlinire substanțială. Fusese un examen dificil, concurența acerbă, aproape 17 pe un loc, dar tot tata mă învățase un lucru esențial: „Tată, nu te raporta la numărul de locuri și nici la cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acestei clămpăniri lipsite de simțire, uite, uite, iar [î]mi vine: Pentru cursa care costă zece bani biletul alb, pentru cursa care costă douăzeci biletul verde... Șoptind tot mai încet și mai încet, amicul meu căzu într-un fel de extaz blând și-și uită suferințele într-o fericită liniște. Cum l-am scăpat în fine de spitalul de alienați? L-am dus la o universitate din vecini și l-am lăsat să-și descarce sarcina versurilor sale chinuitoare în urechile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează prăbușirile și extazul. Mintea care gândește, visează și, mai ales, interoghează fatalitatea fără nume. Nu sunt Înfruntări de armate și ideologii, nici ambiții sociale, nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
putea să-și rănească mortal soțul („provocându-i rana finală, mortală”). Trecutul pare, brusc, „expresia incompletă a ceva ce urma să se Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tranziție: „Își dădu seama că tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
auzit, brusc, rezonanța unor pași pe culoarul perpendicular, pașii unui necunoscut care deveniseră, dintr-o dată, ai unei mulțimi, o coloană În marș. A Înțeles, atunci, beția abandonării de sine, plăcerea vertiginoasă de a te pierde În mase, ceea ce Nietzsche numise „extazul dionisiac”. Se lipise de zid, rezistând cu toate forțele atracției pe care „orice artist o Încearcă uneori” și optând definitiv pentru solitudine. Mulți scriitori est-europeni ai generației noastre și-ar regăsi, cred, propriile gânduri În cuvintele lui Kertész despre socialism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al timpului? Îl vedeam aplecat peste harta Bucureștiului și peste Dicționarul Limbii Române, Într-un soi de irepresibil extaz infantil, dar bombănind, cu bătrânească și neputincioasă furie, Împotriva „blestemului” pe care Îl locuise, cândva, demult, Într-o altă viață și de care, iată, nu se mai putea, totuși, separa. Discutând la telefon asupra datei de Întâlnire, i-am sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor - genul de sunete pe care le scotea fratele ei ieșind târâș din comă. Aici trăia acum fratele ei. Ăsta era cântecul pe care va trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împărțise cu micuța Sylvie Bolan de la prima lor tentativă, în patul de sus, din camera ei de la Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii care secau treptat îi liniștiseră. Dar mai era și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păruse că sunau ca o palmă. Se sprijini din nou de el, cu membrele atârnându-i, fragilă, pentru prima oară de ani întregi când zăboveau unul lângă altul la lumina zilei. O simți în scobitura pieptului lui, o gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și să se facă nevăzut, o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma în viața lui, dansează. În întunericul ce se așterne, o altă specie ar putea confunda asta cu extazul. Renunță la așa-zisa terapie cognitivă. Ar fi trebuit să renunțe mai demult. Chestiile pentru care Copia Karin insistă atât de mult n-au cum să fie în interesul lui. E doar o șmecherie care să-l distragă, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peștele ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai stat prea mult la soare. Nu-i bine pentru un tip cu meseria ta. Stătea ca un bâtlan, aplecat înainte, încremenit în stufăriș. Pescuia așa cum tasta Weber: într-un extaz năuc. Simțise nevoia să-l scoată pe Weber din oraș, să-l ducă într-un loc destul de liniștit ca să poată gândi și discuta, fără a risca să-i audă cineva. De ce crezi tu că-i preocupă atât de tare persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl amorțește. Tresare la auzul vocii ei, care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite! Aia de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul dansează, ciudat de deliberat. Aruncă crenguțe în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse, cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]