37,965 matches
-
lansate de guvern privind o așa-zisă invazie a extratereștrilor, din cauză că anunțata lor invazie venea În contradicție cu propriile convingeri. Pe de altă parte, populația trebuia prevenită asupra pericolului real, reprezentat de deplasarea polilor Pămîntului. De aceea convocase o Întîlnire extraordinară a Cercului Ascultătorilor Fideli. Știa că se poate bizui pe ei În momentele cu adevărat dificile. Deocamdată nu știa Însă ce ar trebui să le ceară sau să le dea. După ce predicatorul John Godbread o păcălise, vorbindu-le ascultătorilor - chiar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încă nu există concepte adecvate, savanții se străduiesc totuși să explice. Să admitem premisa că materia se exprimă În cuante. Forma de spirală este proiecția În plan a unui vortex. Cercetări recente au demonstrat că efectul de vortex produce o extraordinară concentrație de energie, iar un savant sirian, pe nume Daruish al Khoos a inventat chiar o instalație, denumită Messiah-Machine („Mașina lui Mesia“, inspirată de Coran) capabilă să-l utilizeze pentru producerea curentului electric. Acolo, „vidul fluctuează În mod aleatoriu Între
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au manifestat cu atît mai acut În zilele următoare, cînd numeroase icechim-uri au fost transportate clandestin la București și instalate pe clădirile din preajma Comitetului Central. Din momentul cînd au fost puse În funcțiune, locuitorii din centrul capitalei a resimțit o extraordinară tensiune psihică, propagată rapid prin contagiune și care a cuprins În scurt timp Întreaga populație. Pe un fond de anxietate, Însoțită, ca și În cazul Timișoarei, de migrene și diaree, bucureștenii au intrat curînd Într-o stare de agitație confuză
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să nu? zice Gulie, și toate sînt cum nu se poate mai mulțumite că își dispută supremația asupra lui. Le programează, le dă întîlniri la ore tîrzii, le expediază anonime porcoase, le face declarații de dragoste false, le ține lecții extraordinare despre semnificația magică a cifrei trei, despre faptul că toată viața noastră se învîrte în jurul acesteia, pentru că trei au fost fracțiunile care au făcut revoluția, trei membri avusese și sfînta familie, trei sînt entitățile corpului uman, minte, corp și spirit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să devin cântăreață de operă, iar tata care a murit când eram eu foarte mică, Într-un accident de mașină, spunea că i-ar plăcea să mă fac geolog. E o meserie frumoasă, poți călători mult, te Întâlnești cu lucruri extraordinare pe care alții nu au șansa să le vadă...Într-un fel a avut dreptate, Îmi place mult să hoinăresc. M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
E o meserie frumoasă, poți călători mult, te Întâlnești cu lucruri extraordinare pe care alții nu au șansa să le vadă...Într-un fel a avut dreptate, Îmi place mult să hoinăresc. M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-am cramponat de ele. În fiecare lucru Întunecat eu văd și o picătură de lumină. Mă gândesc numai la acea picătură. Am Întâlnit oameni care nu vroiau nimic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nouraș alb și pufos, un fel de pudibonderie adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară, să-și lumineze vagabondajul și cerșetoria cu zumzetul unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai că Antoniu credea că asta va dura o veșnicie, și nici prin gând nu-i trecea că vraja va dispărea odată cu mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dădea seama că nu va mai putea să recupereze timpul irosit, că nu va fi În stare să așeze În fața unei mese de lucru zăbovind asupra cuvintelor , descifrând cu ele lumi la care visa. Așa se face, că memoria lui extraordinară așeza disciplinat cuvintele, le păstra cu sfințenie și niciodată nu uita când le dădea drumul cu Înfrigurare să le mai șlefuiască din mers. Avea În depozitul lui mental câteva zeci de asemenea mostre care ar fi putut alcătui o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să ajungă la ea, devenea uimitor de agil și de eficient. Pe băiat Îl prețuia și-l Încuraja, oferindu-se să scormone În imensa cantitate de cărți, după autori și titluri care trebuiau ,,neapărat citite. Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândit la toate astea? Împrietenește-te din nou, nu sta singur, poate mai găsești pe cineva dispus să-ți asculte poveștile!,, Răspuns ,,Ușor de spus. Kawabata era unic. Era dăruit de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și câmpuri Înverzite... Dar nu-i nimic, după cum spuneai, totul are un preț și de aceea e bine să nu dau Înapoi. Am pentru prima oară În aproape treizeci de ani, planuri de viitor. Nu-i așa că e un lucru extraordinar? -Mă bucur c-ai terminat cartea și că vrei să o publici. O să mă uit la ce se mai Întâmplă prin ghetou. Pe Ben, Însă lasă-l În plata Domnului! S-a purtat urât cu tine și nu meritai. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Georgie, felul în care ea îmi aparținea sau, mai bine zis, reflecta tocmai felul în care eu nu reușeam de fapt să o fac să-mi aparțină. Antonia îmi aparținea într-o manieră foarte asemănătoare celei în care îmi aparținea extraordinara colecție de planșe de Audubon, originale, care împodobeau scara interioară a casei noastre. Georgie nu-mi aparținea. Georgie pur și simplu exista. După ce-și trase ciorapii, Georgie se lăsă pe spătarul fotoliului uitându-se la mine. Pe lângă părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum rămâne? am întrebat. Pe mama Antoniei s-o ia dracu'! — Tu nu vei avea de suferit, Martin, spuse Palmer. Se opri în fața mea și-și plecă spre mine privirea concentrată și plină de duioșie. Aici se întâmplă un lucru extraordinar, Martin, ceva mult mai mare decât noi înșine. Dacă n-ar fi așa, Antonia și cu mine am fi acționat altfel. Într-o altă situație am fi putut chiar să te înșelăm, deși nu sunt sigur că am fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să nu-i pun în situația de a acționa dur. Dar, dacă dețineam totuși o anumită putere, în clipa aceasta renunțasem la ea. Era deja prea târziu pentru o reacție violentă. Într-adevăr, mă aflam în fața unui lucru de dimensiuni extraordinare, extrem de bine regizat. Palmer păru să ignore remarca mea. — Vezi tu, noi nu ne-am gândit nici o clipă că tu ai putea să te desparți de noi, spuse el. Într-un mod ciudat și absolut minunat noi nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se întâmplase, mi-am explicat eu, datorită unei anumite iluzii născute din aburii alcoolului: iluzia că în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar care va schimba în mod miraculos întreaga situație. Nu-mi era limpede care va fi acest lucru extraordinar dar, pe măsură ce înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui măreață și tainică. Mi se părea că, de fapt, nu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am explicat eu, datorită unei anumite iluzii născute din aburii alcoolului: iluzia că în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar care va schimba în mod miraculos întreaga situație. Nu-mi era limpede care va fi acest lucru extraordinar dar, pe măsură ce înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui măreață și tainică. Mi se părea că, de fapt, nu fusesem deposedat prin înșelăciune de clipa de putere. Astăzi însă vedeam cu multă claritate că acesta nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puterea acelei încăperi îmi schimbase expresia feței. Apoi privi cu multă grijă în jur, dând încetișor din cap, ca și cum ar fi numărat obiectele unul câte unul. Eram total acaparat de studierea expresiei ei și de asimilarea în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e treaba mea, zise Palmer. Ea nu va avea nici o problemă în povestea asta. E o persoană extraordinară. Aici nu e în joc decât fericirea Antoniei. N-aș spune chiar sănătatea ei mintală. Dar o asemenea dezvăluire s-ar putea să o dezechilibreze pe viață. După câte înțeleg îmi sugerezi în mod direct să nu-i spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâna încurajator și am ieșit în hol. În cadrul ușii se profila o siluetă. Firește, era Palmer. Mă așteptam să apară încă de când venise Antonia, iar acum, stând față în față cu silueta lui impunătoare, mă cuprinse o stare de euforie extraordinară. Nu-i vedeam bine fața, dar am simțit cum chipul meu devine gol și inexpresiv. Eram bucuros că venise. — Antonia e aici? întrebă Palmer. Vorbea pe un ton scăzut, glasul lui era aspru și trăda emoție. — Da, vrei să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
său, și Îmi cerea cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas neocupat, ca să i se poată „alătura din nou lui Old Shatterhand“. Aprilie Începu cu testarea anduranței mele, pentru care Dora adopta diferite roluri - inspector extraordinar de pompele hidraulice, Îmblânzitoare de șerpi atestată, cântăritoare de cârnați - și refuza să capituleze până nu găsea dovezi concrete ale comorilor mele. Și Într-o noapte, spre mijlocul aceleiași luni, stând goală În poala mea, Își odihnea capul pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un etaj mai sus, scufundat Într-un scaun voluminos, capitonat cu catifea, picior peste picior, ca un turc, sorbind cafea dintr-o ceașcă aurită. În picioarele mari și goale purta niște pantofi tociți de lac. Lângă el stătea Kurt Gielke, extraordinarul său asistent și, totodată, partener de viață, cum mi s-a spus mai târziu. Cancelarul Sănătății ne Întinse o mână sănătoasă, acoperit cu păr negru, cârlionțat, În timp ce Gielke se mulțumi să dea din cap discret, amestecând În ceașcă cu degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
formidabilă, à la DiMaggio, când o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de orice griji într-o lume solară, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-l ating! Iar atunci când voi ajunge o celebritate mondială, vor avea ce povesti nepoților: Da, am fost acolo, am fost de față la bar-mițva-ul lui Portnoy, Președintele Curții Supreme de Justiție... — ...ambasador, revine Rabbi Warshaw, de-acum ambasadorul nostru extraordinar... Numai că-ntoarce foaia! Și încă cum! De-acum, mi se adresează el, cu o mentalitate de pește ordinar! Cu valorile morale ale unui jocheu! Ce-nseamnă pentru el culmea experienței umane? Să intre într-un restaurant la braț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fiu așa de „nemanierat“. Ce Dumnezeu „am dovedit“ cu asta? De ce-a trebuit să fii atât de moacă? A fost atât de neavenită, poanta aia. Moacă însemna dezagreabil în vocabularul unei tinere din înalta societate. La așternut? Nimic extraordinar, fără acrobații, fără numere de virtuozitate sau, știu eu, deosebit de îndrăznețe; ne-o trăgeam la fel ca-n prima zi, eu o asaltam și ea capitula, iar căldura generată pe patul ei din mahon, cu baldachin (o moștenire de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]