5,877 matches
-
ramura internă (cresta vastului intern) se direcționează oblic în sus și înăuntru spre gâtul femurului; la acest nivel se găsește inserția mușchiului vast intern. Linia aspră se bifurcă în porțiunea inferioară; între liniile de bifurcație se descrie o suprafață poplitee. Extremitatea inferioară (epifiza inferioară) (Figura 40) este voluminoasă, mai mare în sens transversal decât antero-posterior. Extremitatea inferioară prezintă în partea anterioară o suprafață articulară în formă de trohlee - trohleea femurală - care este formată din două fețe laterale, înclinate una spre alta
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la acest nivel se găsește inserția mușchiului vast intern. Linia aspră se bifurcă în porțiunea inferioară; între liniile de bifurcație se descrie o suprafață poplitee. Extremitatea inferioară (epifiza inferioară) (Figura 40) este voluminoasă, mai mare în sens transversal decât antero-posterior. Extremitatea inferioară prezintă în partea anterioară o suprafață articulară în formă de trohlee - trohleea femurală - care este formată din două fețe laterale, înclinate una spre alta, despărțite de un șanț antero-posterior, gâtul trohleei. Dintre cele două fețe ale trohleei fațeta externă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
trohlee - trohleea femurală - care este formată din două fețe laterale, înclinate una spre alta, despărțite de un șanț antero-posterior, gâtul trohleei. Dintre cele două fețe ale trohleei fațeta externă este mai largă. Fețele sunt despărțite prin șanțul intercondilian ce împarte extremitatea inferioară a femurului în două porțiuni laterale, condilii femurali, unul intern și altul extern. Condilul intern este mai înaust față de cel extern, coboară pe un plan mai jos; datorită acestei particularități anatomice coapsa formează cu aamba un unahi obtuz de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tuberozitate se descriu două aropițe: una superioară, în care se inseră mușchiul aemen intern, și alta inferioară, pentru inserția mușchiului popliteu. Lateral extern și respectiv, intern, față de cei doi condili femurali, se descriu epicondilii femurali, lateral, respectiv medial. La nvelul extremității inferioare a femurului se descrie o excavație - aropița supratrohleară - în care intră baza rotulei, în mișcările de extensie ale aambei față de coapsă. La nivelul feței posterioare a femurului, deasupra șanțului intercondilian și între liniile de bifurcație ale liniei aspre a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la nivelul diafizelor prin spațiul interoasos. Osul medial, mult mai voluminous și care suportă areutatea corpului este tibia. Lateral extern se aăsește peroneul. TIBIA (TIBIA) Tibia este un os luna, pereche, intern (Fiaura 41) fiind torsionat în axul său lonaitudinal . Extremitatea superioară este voluminoasă, alunaită în sens transversal fiind constituită din doi condili (tuberozități): unul medial și altul lateral. Condilul intern este mai voluminos decât cel extern și prezintă în partea posterioară o aropiță pe care se inseră tendonul direct al
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o crestă în două arii: una, internă unde se realizează inserția flexorului comun al degetelor și alta, externă acoperită de mușchiul gambier posterior. Marginile tibie sunt: -anterioară (creasta tibială) este foarte ascuțită în porțiunea mijlocie și rotunjită spre cele două extremități. în sus se bifurcă și cuprinde între liniile de bifurcație tuberozitatea tibială anterioară. în jos se termină pe maleola medială a osului. -medială, mai evidentă inferior unde se inseră fasciculul din flexorul comun al degetelor și aponevroza gambieră; -externă, servește
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
medială a osului. -medială, mai evidentă inferior unde se inseră fasciculul din flexorul comun al degetelor și aponevroza gambieră; -externă, servește în cea mai mare parte pentru inserția membranei interosoase; în porțiunea inferioară se bifurcă pentru a delimita incizura fibulară. Extremitatea inferioară este mai puțin evidențiată prezentând: -ofață superioară ce face corp comun cu osul; -ofață inferioară articulară pentru trohleea astragaliană la care se pun în evidență: - creasta antero-posterioară ce corespunde gâtului trohleei; două fețe pentru cele două versante ale trohleei
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
prezintă: - o față articulară pentru talus; - un șanț maleolar (sulcus malleolaris) pentru trecerea tendoanelor mușchilor flexori luna al deaetelor și tibial posterior. PERONEUL (FIBULA) Peroneul este un os luna, pereche, torsionat în axul său lonaitudinal, situat în afara și înapoia tibiei. Extremitatea superioară sau capul peroneului (Fiaura 41) prezintă în partea lui internă o fațetă articulară prin care se articulează cu tuberozitatea externă tibială. în afara și înapoi acestei fațete articulare se descrie apofiza stiloidă a peroneului (vârful) pe care se inseră tendonul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la fața laterală; -internă ascuțită pe care se inseră mușchiul aambier posterior și septul fibros ce separă mușchiul de flexorul propriu al halucelui; -externă pe care se inseră septul fibros care separă mușchii lojei externe de cei din reaiunea posterioară. Extremitatea inferioară a peroneului este constituită dintr-o ridicătură voluminoasă în formă de piramidă triunahiulară, maleolă externă, situată într-un plan inferior și posterior față de maleola internă. Prezintă: -obază, care se confundă cu osul; -un vârf, împărțit în doi tuberculi de către
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în care se inseră liaamentul peroneocalcanean; -față postero-externă, sub forma unui șanț prin -care alunecă tendoanele mușchilor peronieri; -ofață laterală, cutanată; -ofață medială, care prezintă de sus în jos: - suprafață ruaoasă pentru inserția liaamentelor tibio-peroniere; - fațetă articulara pentru articularea cu extremitatea inferioară a tibiei și cu fața externă a astraaalului; - posterior față de suprafața articulară se observă o excavație profundă - fosa maleolei laterale - în care se inseră liaamentul peroneoastraaalian; 1. Capul peroneului 2. Creasta medială 3. Marainea posterioară 4. Fața posterioară 5
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Oasele metatarsiene sunt oase lunai în număr de cinci, numerotarea lor se face din spre linia medială spre cea laterală a piciorului. Caracteristici generale. Corpul este prismatic, triunghiular cu câte o fa] ă dorsală, una laterală și alta medială. Baza (extremitatea posterioară) se articulează cu oasele tarsului și cu oasele metatarsiene învecinate. Capul (extremitatea anterioară) este turtită în sens transversal și se articulează cu falanga proximală. Particularită]i ale metatarsienilor. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
din spre linia medială spre cea laterală a piciorului. Caracteristici generale. Corpul este prismatic, triunghiular cu câte o fa] ă dorsală, una laterală și alta medială. Baza (extremitatea posterioară) se articulează cu oasele tarsului și cu oasele metatarsiene învecinate. Capul (extremitatea anterioară) este turtită în sens transversal și se articulează cu falanga proximală. Particularită]i ale metatarsienilor. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza se articulează cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Metatarsianul II este cel
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
înaroașă, dă naștere capsulei articulare și liaamentelor care o vor întări. în unele articulații mezenchimul de la nivelul plăcilor nu se resoarbe în totalitate transformându-se în meniscuri. CLASIFICAREA FUNCȚIONALĂ A ARTICULAȚIILOR După modul de dezvoltare embrioloaică, formațiunile de leaătură, forma extremităților osoase ce vin în contact precum și după aradul de mobilitate, articulațiile se clasifică în: I. articulații fixe, fibroase, sinartroze II. articulații semimobile, cartilaainoase, amfiartrozele ce prezintă un arad de libertate al mișcării; III. articulațiile mobile, sinoviale, diartrozele ce prezintă mai
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
au marginile regulate: oasele internazale. 1. Sinostozele (Figura 48) sunt articulații care odată cu procesele de creștere și dezvoltare se osifică; de ex. osul coxal format din trei oase primare ilion, ischion și pubis; 2. Gomfoza (aomphosis) este articulația dintre o extremitate osoasă conică și o cavitate alveolară (Fiaura 49): implantările dentare (în cazurile în care în urma unor traumatisme are loc pierderea parțială a danturii reimplantarea este posibilă numai dacă membrana periodontală fibroasă este indemnă). II. AMFIARTROZELE (ARTICULAȚIILE CARTILAGINOASE) (juncturae cartilaaineae) La
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
chondrosternales) Articulațiile sterno-costale sunt diartoze între incizurile costale. Capsula articulara fiind subțire necesită consolidare prin intermediul ligamentelor sternocostal intraarticular (lig. sternocostale intraarticulare) și sterno- costal radiat (lig. sternocostale radiatum). 5. Articulațiile intercondrale (articulations chondrosternales) Articulațiile intercondrale sunt diatroze planiforme realizate între extremitățile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VII, IX, X. 6. Sincondrozele sternale (synchondrosis manubriosternale) Sincondrozele sternale se realizează între manubriul și corpul sternului și între corpul și procesul xifoidian, care în general se osifică la o vârstă înaintată. ARTICULAȚIILE MEMBRULUI
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
partea superioară a trunchiului și articulații ale membrului superior liber propriu-zis. ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE (juncturae cinguli membri superioris) Articulațiile centurii scapulare cuprind articulațiile: sternoclaviculară, acromioclaviculară și sindesmoza coracoclaviculară. 1. Articulația sternoclaviculară (articulatio sternoclavicularis) Este o articulație în sa ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a osului prin două fețe articulare, una verticală și alta orizontală care formează între ele un unghi diedru ce pătrunde în deschiderea realizată între fața articulară sternală și primul cartilaj costal. Suprafețele șelare permit angularea în sens aproximativ antero-posterior
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
respectă compartimentarea internă a articulației. 1. Stern 2. Clavicula 3. Prima coastă 4. Liaamentul sterno-clavicular anterior 5. Liaamentul costo-clavicular 6. Liaamentul interclavicular La exteriorul capsulei, ca mijloc de întărire articulară, sunt dispuse ligamentele: - sternoclavicular anterior (lia. sternoclaviculare anterius) care unește extremitatea medială a claviculei cu fața anterioară a manubriului sternal trecând peste fața anterioară a capsulei articulare; -sterno-clavicular posterior (liasternoclaviculare posterius) este o structură foarte rezistentă situată pe fa]a posterioară și externă a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
anterioară a capsulei articulare; -sterno-clavicular posterior (liasternoclaviculare posterius) este o structură foarte rezistentă situată pe fa]a posterioară și externă a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat în porțiunea superioară a articulației; este format din fibre superficiale, ce unesc extremitățile proximale ale celor două clavicule între ele (este considerat ca liaament propriu-zis), și din fibre scurte profunde ce unesc extremitatea sternală a claviculei cu cea a manubriului sternal; - costo-clavicular sau romboid (lia. costoclaviculare) se inseră pe primul cartilaj costal și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat în porțiunea superioară a articulației; este format din fibre superficiale, ce unesc extremitățile proximale ale celor două clavicule între ele (este considerat ca liaament propriu-zis), și din fibre scurte profunde ce unesc extremitatea sternală a claviculei cu cea a manubriului sternal; - costo-clavicular sau romboid (lia. costoclaviculare) se inseră pe primul cartilaj costal și se îndreaptă în sus spre impresiunea liaamentului costo-clavicular de la nivelul claviculei. 1. Marainea axilară a omoplatului 2. Acromionul 3. Procesul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fiind situațiile de fractură ale claviculei (4,16). Vascularizatia se realizează prin ramurile toracice interne și prin artera subscapulară. Inervația este realizată din nervul subclavicular și supraclavicular. 2. Articulația acromio-claviculară (articulatio acromioclavicularis) Articulația este una de tip plan realizată între extremitatea distală, ușor convexă a claviculei și o suprafață concavă acromială. Discul fibrocartilaainos dintre suprafețele articulare este descris diferit de autori: ca fiind prezent (Papilian, Baciu), ca fiind cel mai frecvent absent sau ca separând complet cavitate articulară în 2 compartimente
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
comună care a fost descrisă la articulația cotului. Ca mijloace de unire a oaselor în afară de capsula articulară se descriu ligamentul inelar (Fiaura 62) și cel pătrat (Fiaura 63). Liaamentul inelar (lig. anulare radii) este o formațiune fibroasă care pornește de la extremitatea anterioară a incizurii radiale, rulează spre posterior prin lateral extern față de capul radial. Este mai puțin vizibil fiind acoperit în cea mai mare parte de porțiunea lateral externă a liaamentului colateral radial al cotului. Liaamentul pătrat (lia. quadratum) este sub
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
creastă osoasă dispusă antero-posterior în 2 fețe: una inferioară, latero-extern pentru articularea cu osul scafoid și alta inferior, lateral intern pentru articularea cu osul semilunar; - oasele carpiene din primul rând: scafoidul, semilunarul, piramidalul. La articulația aâtului mâinii nu participă direct extremitatea distală a cubitusului ci indirect prin articularea cu un disc articular. Suprafețele osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin. Capsula articulara prezintă un strat fibros extern care se întinde de \a periferia suprafeței articulare radiale și a discului articular până la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
două fețe: una superioară ce corespunde condilului femural și alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare; - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă; - o crestă medială, subțire, întinsă spre centrul articulației la care însă nu ajunae; - două extremități, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial; - meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, este mai înaust și mai aros la periferie; - meniscul medial are forma unei semilune cu deschiderea medială; - cele două meniscuri sunt unite în partea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la unirea 1/4 superioare cu 3/4 inferioare. în articulația tibio-fibulară sunt realizate mișcări de alunecare, fiind o articulație plană (2, 11, 12, 18, 20). 3. Sindesmoza tibio-peronieră (syndesmosis tibiofibularis) Sindesmoza tibio-peronieră unește cele două oase ale aambei prin extremitățile lor inferioare. Suprafețele articulare aflate în contact sunt acoperite de periost, spațiul dintre ele fiind ocupat de liaamente. Mijloacele de unire sunt reprezentate de liaamentele: - tibio-fibular anterior (lia. tibiofibularis anterius) mai puternic, - tibio-fibular posterior (lia. tibiofibularis posterius). Gamba prelunaește axul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]