5,420 matches
-
catedră, ci pe pervazul ferestrei. Le va prezenta fără menajamente situația reală. Îi va șoca pe miniștrii săi, arătându-le catastrofa iminentă. Spre dimineață va obține adoptarea cu majoritate de voturi a deciziei de-a retrage toate trupele noastre din Fâșia Gaza, chiar fără nici un acord preliminar. „Dacă vor trage asupra așezărilor noastre, Îi vom bombarda din aer. Dar dacă vor sta liniștiți, dacă vor dovedi că doresc Într-adevăr pacea, vom aștepta un an-doi și vom Începe să purtăm tratative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
birou și va Începe să lucreze fără nici un compromis la articolul pe care nu reușise să-l termine azi-noapte. Deschizând radioul, descoperi că majoritatea buletinelor de știri fuseseră transmise deja. Peste zi se aștepta o Înseninare parțială. De-a lungul fâșiei de coastă exista probabilitatea unor averse locale. În timp ce În depresiunile nordice riscul Înghețului era Încă foarte mare. Șoferii erau atenționați asupra pericolului de a conduce pe șosele ude și erau rugați să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau rugați să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să frâneze brusc. Care-i problema lor, protestă Fima. De ce nu mă pot lăsa În pace? Drept ce mă iau? Un șofer? Un agricultor din depresiunile nordice? Un Înotător pe fâșia de coastă? De ce suntem tot timpul anunțați și avertizați, În loc să-și asume cineva responsabilitatea și să spună simplu: Vă rog. Vă atrag atenția. Asta e, curată nebunie. Totul se descompune aici În bucăți, iar ei Își fac griji În privința Înghețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un moț de lână agățat În vârf. Când ajunse la capătul străzii, care era și capătul cartierului și al orașului, Fima observă ceva transparent care creștea și umplea tot spațiul. Era ca și cum ar fi foșnit din toate părțile mii de fâșii moi de mătase. Ca și cum l-ar fi atins pe obraji niște degete care nu erau degete. Când se dezmetici din uimirea care Îl cuprinsese, reuși să recunoască fulgii mici de zăpadă. Fiindcă peste Ierusalim Începuse să cadă o ninsoare ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu ochiul. Ca să tăcem și să nu punem întrebări, să nu o deranjăm și s-o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe drum, pietrele în pământul umed. Își trase în sus fermoarul vindiacului și-și plimbă privirea peste podiș. Suprafețe de chiciură se vedeau în umbra lizierei de pădure, mărginite milimetric de pășuni și de câmpuri, peste care se întindea o fâșie palidă de ceață în destrămare. Un licăr albastru, mai mult o părere decât un cer de toamnă. În spatele celor doi prieteni, Frau Saner spunea că aveau să se mute din timp, la primăvară: o casă înseamnă, firește, mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență grunjoasă grosolană, o bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe o fâșie de vată, părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci... Pe albul acela am pus și mărgica de sticlă din așezarea montană, împreună cu ceva resturi de tencuială și pietre bune la aruncat. Despărțite prin două fire erau obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în fâșii oblice pământul, alergam pe ogoare, priveam cu atenție pietrișul pârjolit de flăcări, citeam în uneltele de piatră de mărimea unei unghii, atât de fin prelucrate, tipice pentru epoca mezolitică. Descoperirile le marcam cu creion roșu pe hartă, clasam obiectele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
momentele alea în care se ciucea o tăcere venită din vremuri îndepărtate și mute și asupra cărora trăirea se putea extinde în voie, ea însăși mută, încremenită. Dar cuvintele se depozitau acolo în acele clipe, deveneau așezarea lacustră de pe mal, fâșia de pământ spălată de ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii și așteptări, ne împingea forțat și instantaneu pe Armin și pe mine într-o concurență pe care n-o căutaserăm și totuși trebuia să ne-o disputăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plată. În comanda semnată de dumneata, scrie printre altele, că transportul călătorește pe riscul cumpărătorului. - Ai dreptate! mai făcu omul care semăna cu Massaryk, urcând scara din fundul magazinului spre birou, unde fu găsit apoi bălăbănindu-se, spânzurat de o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
literele aurii au rămas strălucitoare. — Atunci poftim, Minnie. În seara aceea, Minnie se duce la culcare devreme, luând cartea cu ea. În locul luminii electrice, aprinde o lumânare pe noptieră, pentru ca ceilalți locatari ai casei să nu-și dea seama după fâșia de lumină de sub ușă că este trează. Deschide cartea și Întoarce paginile cu reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă el, cu un vânt pișcător. Dar era de așteptat În ianuarie. — Numai să nu ningă, Îi răspunse Henry. O ninsoare puternică ar fi putut ține În casă jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine-a trimis-o? — Nu e semnată, zise Alexander, Înmânându-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de lupta permanentă pentru atenție și succes; departe de zgomot și de trafic, de ceața Încărcată de funingine a iernii și de valurile fetide de căldură ale verii. Voia o căsuță undeva unde era liniște și verdeață, poate cu o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii cântând și pescărușii țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
albe ale atolilor de corali. — Ce sunt astea? Întrebă el conectând intercomul. — Insulele Ninihina și Tafahi, răspunse pilotul. Fac parte din arhipelagul Tonga, dar sunt nelocuite. Ați dormit bine? — Așa și-așa. Norman privea insulele succedându-se cu repeziciune: o fâșie de nisip alb, câțiva palmieri ce dispăreau apoi, lăsând locul oceanului neted. — De unde v-au adus? Întrebă pilotul. — Din San Diego. Am plecat de acolo ieri. — Deci ați venit pe ruta Honolulu Guam Pago? — Întocmai. — Lungă călătorie. Cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia ploilor e cea mai firavă lumină din prima și ultima lumină a hazardului ce a stăpânit întunericul unui suflet neglijent în calea dragostei pământene
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chiar în străinătate. Mai târziu mi-a părut rău că am mințit și am recunoscut. Câțiva au râs de mine, dar nu m-am supărat pentru că mi-au înțeles emoțiile și bucuria... Când am ajuns aproape de țărm, unde începea o fâșie mare de nisip ce se cheamă plajă, am rămas înmărmurit. Marea era o întindere de apă așa de mare, că nu-i vedeam malurile. Iar apa nu era nici neagră, după numele mării, nici albastră, după cum învățasem la școală. Era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zile Înainte de externare, mă cheamă doctorul de salon, Georgescu, și-mi spune conspirativ agitîndu-și mînuțele albe, moi, pufoase, vino să-ți arăt ceva, și mă duce la morga spitalului, intrăm, și pe masa de marmură văd o fată blondă, cu fîșii de piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se topiseră, uite, zice Georgescu, și ea are tot 25 de ani și tot un sindrom alergic, numai că ăsta-i Lyell, dermatita combustiformă, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după care sări peste un gard. La veranda din spate: o ușă cu plasă, Încuiată cu un cîrlig. Săltă cîrligul cu briceagul și intră În vîrful picioarelor. Întuneric. Forme abia vizibile: o mașină de spălat, o ușă cu o draperie. FÎșii de lumină prin crăpături. Bud Încercă ușa - descuiată - și o deschise cu ușurință. Un hol. Lumină venind dinspre cele două camere laterale. Pășea pe un covor și, În plus, muzica dată tare Îi acoperea și mai bine mișcările. Merse tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spre orașul rămas în urmă, siluete din ce în ce mai nevrednice înghițite de orizont. Tăcea, răspunzând întrebării despre cum se simte bătrâna doamnă doar printr-un „încă bine“, coborând după aceea în muțenia cu care de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune de automobil, în timp ce carburatorul gâfâia, curbele la dreapta și la stânga, porțiunile drepte și întinse ca în palmă, în care mașina zvâcnea ca un bolid, câmpurile, arborii răzleți, satele mărunte, stâlpii de înaltă tensiune, pădurile, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
negru - mare parte a camerei reflectate care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un an de la căsătoria lor sau altceva sau poate mai multe la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
reflectate care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un an de la căsătoria lor sau altceva sau poate mai multe la un loc, nimeni nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu lăcomie, dispărând dincolo de prag. Aerul și spațiul din jurul lui dispărând în întregime, în afara unor fâșii subțiri ce i se mulau pe brațe și pe tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-o margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
departe și ne mai putem opri pe drum... Mi-am dat seama că vorbeam unei uși închise și m-am întors în apartamentul meu. Acum, Fiona întindea sos de prune pe o clătită cu dosul lingurii și o umplea cu fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia aștept să le aud. Am zâmbit. Fusesem agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]