4,829 matches
-
luminează pentru o fracțiune de secundă crestele dantelate ale munților și furtuna care tronează în noapte. INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE Vampirica Prințesa se află în pat alături de pruncul său. Pe marginea patului stă Paloș care se joacă cu mânuțele micuței făpturi. În încăpere intră Contele însoțit de Contesă. Se apropie de ei și privesc cu curiozitate la fătul drăgălaș de la pieptul mamei. Paloș se ridică în picioare. La rândul ei, fiica lui Dracula se ridică în șezut și zâmbește fericită. PRINȚESA
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
tremură. PRINȚESA: (cu lacrimi în ochi îi șoptește ) Pentru ce ai făcut asta, cavalere?... Eu nici măcar n-am știut vreodată ce este viața printre muritori și tu m-ai ucis. De ce? Arnăutu o privește mirat. În fața sa se află o făptură minunată. CĂPITANUL ARNĂUTU: (se întreabă cu glas scăzut) Oare cum am putut ucide o femeie dezarmată?... Cu ce mi-a greșit?... Și cât este de frumoasă! O cuprinde cu milă în brațe, iar ea își agață brațul drept pe după gâtul
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
torțe, iar pe ziduri ard focuri de jur împrejur. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșnește un vultur cu aripile larg desfăcute. Planează de câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbați ai oștenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roșie. Este un bărbat vânjos între două vârste, chipeș, cu fața sobră și doi ochi în care pâlpâie două văpăi. CONTELE DRACULA: (cu vocea puternică dar oarecum prietenoasă) Nu știam că am musafiri în noaptea
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
La un semn oștenii se împart în două grupuri și o parte îl însoțesc pe Arnăutu în partea cealaltă a poieniței. Oștenii încep să sape pământul. Cam la o palmă dau de coșciuge, cărora le forțează capacele. În coșciuge găsesc făpturi umane care par că dorm cu fața în sus. Cu sânge rece vânătorii înfig în cadavre câte o țepușe în locul unde se află inima și de acolo țâșnește sânge. Apoi pun capacul la loc și-l acoperă cu pământ și
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
al creștinului autentic este acesta: Hristos în mine. Întreaga filosofie creștină, toată teologia și propovăduirea credinței creștine, multa învățătură și osteneală a Sfântului Apostol Pavel se rezumă la trei cuvinte: Hristos în mine. „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi”(II Cor. 5, 7). Dacă Hristos trăiește în mine, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și astfel, toate le fac cu bună judecată, cu chibzuință, cu
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL – PRIMII MISIONARI AI BISERICII LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347477_a_348806]
-
Acasa > Poezie > Familie > ODA BUCURIEI Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1275 din 28 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Sub a lunii rază blândă, Somnul să-ți fie tihnit! Căci făptura ta plăpândă , E visul ce s-a-mplinit. Lumina zilei ai văzut, În luna lui răpciune, Iar mama-n brațe te-a ținut, Cum ai sosit pe lume. Prin venirea ta în lume, S-a-mplinit un vis frumos. Bun sosit dulce minune, Cu
ODA BUCURIEI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347484_a_348813]
-
strecoară. E o seară de april, Totuși nu-i aceeași seară. Caut pașii mei pierduți Într-o altă primăvară. Țărm m-am aplecat în fața mării, în genunchi eu m-am lăsat și am simțit-o tandră, cu 'naltele ei valuri, făptura mea întreagă tânjea după un semn, tu n-ai știut, iubite, că depărtarea cheamă. îngenunchiată în nisipul cald speram să uit că mâine nu vom mai fi iar doi și vântul, briza marii mă primeneau, și-n alb mă-nveșmântase
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
imnică, încât iubirea devine ofrandă: „Slavă Ție, Osana! Împăratul meu! / Pe vecie Slavă Ție, Mărite Dumnezeu!...” În adevăr, glăsuiește și Părintele Arhimandrit Arsenie Boca, doar „Iubirea e Cărarea”. Doar iubirea! În mod cert, Pământul și Omul nu sunt altceva decât făpturi „unicat”. Omul, o ființă „teandrică”. Firească, așadar, relația de la Tată la fiu... „Tată, Doamne al cerului și al pământului...” (Luca 10.21) Iar poeta întregește, în planul poeticului, această divină osmoză: „Îmbrățișează- mă! Învăluie-mi întregul...” Iar „Măritul Dumnezeu”, în
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
Viața unui copil e ca floarea al cărei boboc stă să-nflorească și vine, iată, un vânt al morții, într-o școală unde copiii învață ce-i bucuria și cum s-o trăiască. Un vânt al nebuniei care a răpit făpturi plăpânde, trupuri nepângărite, nelăsându-le să crească, să se-mplinească, iar viețile atâtor părinți dintr-o dată năruite ... Ne doare, sigur că ne doare și pe noi cei mulți care trăim aceste zile sub puternica impresie a acelei tragedii. Dar, speranța
ATAC CRIMINAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348794_a_350123]
-
Băiatul meu susținătorul unei grupări teroriste? Doamne, sunt blestemat! Mă strâmb în fața oglinzii, ori sufletul distrus, epuizat, mi-a infectat chipul de-am devenit atât de hidos? Simt că nu mai sunt eu, parcă m-am înstrăinat de propria-mi făptură. Am aproape doi ani de când nu mi-a mai păsat de sănătate, de igienă, de Alba, de afacere... Redacția merge bine, și asta doar datorită adjunctului meu care nu și-a urmărit doar propriul interes. Doi ani de căutări, pericol
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
acest fascinant joc al literelor în cuvinte și a cuvintelor în fraze pline de duh, spovedanie la care martor este însuși OMUL, cu eul său, ce ne reprezintă valorile naționale și universale, dar și cititorul din toate păturile sociale ca făptură divină pe Terra. Scriitorii prin excelență sunt firi pline de sensibilitate care pătrund în profunzimea sufletului uman punând în valoare trăirile, sentimentele, dorințele și aspirațiile ființei umane, creația cea mai de preț a Divinității. Un complex de manifestări sufletești se
MANIFESTARE VALORICĂ A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI .EXEGEZA. ION NĂLBITORU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348888_a_350217]
-
prea multă pace, de speranță multă, Când sângele fierbe viu în mine însumi și aprinse jerbe pun voios pe plânsu-mi, Când în lumea nouă care mă domìnă, chiar și dacă plouă, plouă cu lumină. Nu vă pare straniu că-n făptura-mi flască ciudatul meu craniu nu mai poartă mască? N-auziți bolnava inimă, pe moarte, clocotind de lava unei alte soarte? Omul e-atotputernic Și totuși omul poate să își învingă soarta, fiind stăpân pe poarta ce dă-n eternitate
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348950_a_350279]
-
cuceritore. De la profesorul meu, Savvas Agouridis, de la Atena, am învățat multe lucruri: respectul față de studenți și grija de a nu-i aprecia exclusiv după note, deschiderea față toată lumea („Cine ești tu să arunci la coșul de gunoi al istoriei o făptură a lui Dumnezeu!!?”, spunea) ... Același lucru avea să-mi fie confirmat de încă doi mari teologi greci contemporani, Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei și profesorul Nikolaos Matsoukas. De la Arhiepiscopul Anastasie am rămas și cu argumentul că Biserica este o realitatea deschisă
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
Așa ne-a proiectat și așa ne-a făcut pe noi Dumnezeu. De unul singur omul nu poate face nimic bun, nici măcar să creadă. Cred că ceea ce cere de la noi Dumnezeu ca mișcare inițială, care să confirme statutul nostru de făptură liberă este exprimare voinței de a face sau de a dobândi ceva. Rămân, deci la răspunsul că pentru a dobândi mai întâi o credință vie și apoi pentru a o menține, tânărul sau orice om, trebuie înainte de orice să vrea
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
Istoricul literar este un donator de sânge la spitalul cuvintelor despre trecutul sufletului neamului nostru. Despre Costea Marinoiu nu se poate vorbi la trecut, el este mereu prez ent prin cărțile pe care le-a scris. “ Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede“, spunea Monseniorul Vladimir Ghika, însă “viața “ prietenului nostru se prelungește prin noi, și mai ales prin opera sa, până la veșnicie. Al.Florin ȚENE Membru corespondent al Academiei Americană
DESPRE COSTEA MARINOIU NU TREBUIE SCRIS LA TIMPUL TRECUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346794_a_348123]
-
28 februarie 2012 Toate Articolele Autorului să înțeleg... Mă agăț frenetic de firul de iarbă, nu-i găsesc marginea, din care să-mi iau țărână, să modelez cu sidefiul mâinilor, încă o stea însingurată, albastră, a mea! Verdele gândului, în făptura urmei albastrului tău, se oglindește-n ape line... Nu mai căuta urme în vestigii demult părăsite... Închegată-n spaimă, mă scufund în frica de nu atinge cerul... Albastrul, E rană deschisă, verdelui... Referință Bibliografică: Este prea târziu să mai învăț
. ESTE PREA TÂRZIU SĂ MAI ÎNVĂŢ, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346863_a_348192]
-
Poeme > Antologie > S- O CREADĂ Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Strângând în brațe perna ca pe tine Mă tem c-a și-nceput apocalipsa, Iar sufletul a presimțit că lipsa Făpturii tale cu sfârșitul vine. Strângând în brațe perna și mai tare Mi-e frică să fiu singur la sfârșit, Iar sufletul de moarte copleșit Presimte c-a-nceput a ta uitare. Strângând la piept și grabnic părăsind Să lași în locul
S- O CREADĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346878_a_348207]
-
o adormire urmată de o trezire. Adormim fără teamă în fiecare noapte pentru că știm că ne vom trezi iarăși a doua zi dimineață. De ce n-am avea aceeași încredere în ultima adormire? De ce n-am putea crede că ne trezim, făpturi noi, în veșnicie? Puțin diferit, acest model viață-moarte apare și în procesul creșterii noastre. În fiecare etapă trebuie să moară ceva în noi ca să putem trece la etapa următoare. Trecerea de la vârsta sugarului la prima copilărie, de la copilărie la adolescență
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
lume, din perspectiva lucrării sacramentale a Bisericii și a Sfântului Duh ... Formarea persoanei, familiei și neamului, opere ale „deschiderii Ortodoxiei spre lume” în și prin Biserică Voința lui Dumnezeu, care a urmărit prin actul creației să realizeze o comuniune cu făptura pe care El o aduce în existență, nu a putut fi descoperită decât prin zidirea unor ființe care și ele să se împărtășească de fericirea Creatorului lor. Fără să se multiplice la infinit, printr-o risipire a ființei proprii, Dumnezeu
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Facerea 2, 7). Sfântul Irineu susține, potrivit „suflării divine”, că omul este compus din trei elemente: trup, suflet și Duh Sfânt. . Prezența Sfântului Duh în om îl face persoană. Plinitor al făpturii umane, Duhul împărtășește omului, ca dintr-un izvor nesecat, un dar suprem care este dragostea, omul fiind chemat să crească în viața cea dumnezeiască. Dacă lipsește dragostea, care este viața „în Sfântul Duh”, toate elementele chipului după care este zidit
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
fel etc., a fost ridicată de acum, la gradul de principiu al ecumenismului . Această linie de recomandare, îndrumare și orientare, însă, trebuie să izvorască din sursa inepuizabilă și nesfârșită a prezenței duhului Sfânt, care nu părăsește niciodată zidirea, creația sau făptura. Deschiderea Bisericii Ortodoxe față de lumea contemporană este legată de ideea că o supremă binecuvântare cerească însoțește aspirațiile profund umane de dreptate și economie socială, de pace între oameni și popoare. Însă această deschidere nu înseamnă că Biserica se identifică cu
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
însă, că ceea ce se înțelege prin „lumea modernă” este altceva decât ceea ce este în Ortodoxie înseamnă lumea drept creație a lui Dumnezeu. Din punct de vedere al modului în care este concepută lucrarea Duhului Sfânt, în general, și al participării făpturii la viața dumnezeiască, în special, se ivesc anumite diferențieri, deosebiri și divergențe confesionale ce au ca urmare păreri diferite cu privire la raportul Bisericii cu lumea. Pnevmatologia apuseană nu poate face o distincție între ființa și lucrarea Duhului Sfânt, de aceea nu
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
capacitatea și posibilitatea să prezinte o înțelegere adâncă și profundă a solidarității sale cu lumea, fiindcă ea privește relația și raportul dintre sfânt și profan din perspectiva și în lumina credinței sale despre îndumnezeirea omului și transfigurarea creației. Creația sau făptura fiind introdusă într-o sferă net superioară și dumnezeiască, care nu este numai pregătirea, ci însăși luarea în stăpânire de pe acum a realității Învierii lui Iisus Hristos, este introdusă, de fapt, într-o formă a Împărăției lui Dumnezeu. În înaintarea
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
capacitatea și posibilitatea să prezinte o înțelegere adâncă și profundă a solidarității sale cu lumea, fiindcă ea privește relația și raportul dintre sfânt și profan din perspectiva și în lumina credinței sale despre îndumnezeirea omului și transfigurarea creației. Creația sau făptura fiind introdusă într-o sferă net superioară și dumnezeiască, care nu este numai pregătirea, ci însăși luarea în stăpânire de pe acum a realității Învierii lui Iisus Hristos, este introdusă, de fapt, într-o formă a Împărăției lui Dumnezeu. În înaintarea
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
Ierusalim”, alianța definitivă a lui Dumnezeu cu credincioșii Săi, sfânta Biserică, locul în care Dumnezeu este de față cu adevărat și sălășluiește cu credincioșii Săi în istorie. Rusaliile sunt Paștile cele de foc care fac să se schimbe la față făptura. Este sărbătoarea și praznicul ce descoperă în sine sensul profund al iconomiei dumnezeiești, împărtășirea omenirii credincioase de Duhul lui dumnezeu, întreaga fire creată dobândește un reflex de veșnicie, existența însăși fiind atinsă de un invizibil har divin. Sublimă în măreția
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]