2,843 matches
-
postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule ale lui Vasile Militaru au avut un succes extraordinar". Un estet pune accentul pe calificativul "triviale". însă, sintagma "succes extraordinar" poate însemna foarte mult pentru o altfel de perspectivă, non-estetică. La fel se întîmplă cu Enrich Winterhalder. Cine-și mai
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
trebuie făcute tocmai din perspectiva antologatorului. De multe ori poeziile pot fi numite "frumoase" doar ironic. Voi da cîteva exemple care nu respectă nici criteriul succesului, nici pe acela al temei. Geo Dumitrescu nu a fost cunoscut mai ales pentru "Fabula cu maimuța". Apoi, putem observa că, cu cît ne apropiem de anii '90, criteriul estetic preponderează, deși, în ansamblu, antologia se vrea și un manifest polemic la adresa judecății strict estetice. Sînt recuperați mulți șaptezeciști, puțin cunoscuți publicului larg, cu niște
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
prefer să discut întregul fenomen al "literaturii aservite" (cum o denumește Eugen Negrici din punctul de vedere exterior al puterii care exercită constrângerea) ca literatură oportunistă (din punctul de vedere al răspunsului politic, moral și estetic al scriitorului). Morala acestei fabule: proletcultism sau realism socialist? Pelicanul sau babița? Nici una, nici alta. Mai bine: literatură oportunistă, pentru că le înglobează pe amândouă, ca variante, sinonime în fond, ale aceleiași supuneri a artei sub dictatură.
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
independente, cartea reface, ca într-un puzzle, o existență și explică un destin. Modalitatea aleasă de Tony Judt e aceea a plonjeului memorialistic dinspre prezent spre trecut, prin construirea unor medalioane pline de mișcare și substanță, îngrădite în rama micilor fabule morale care dau seama de universul mental al scriitorului. Capitolul „Austerity”, de pildă, dedicat vieții cotidiene în Marea Britanie în anii de după al Doilea Război Mondial, ani ai sărăciei, ai apartamentelor proaste și neîncălzite, ai șomajului și ai unui cenușiu atotcuprinzător
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema cristică seamănă cu ambiția lui William Faulkner de a scrie O parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a cărei decriptare a dus, la rândul ei, la multiple conexiuni. Testamentul Mariei, ce i-a adus lui Colm Tóibín Marele Premiu Internațional Metropolis bleu în 2013
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
acorde acestora merite speciale pentru opera produsă de soții sau iubiții lor. Poate în vremurile noastre ea ar fi putut fi curator, pictoriță sau critic de artă, dar filmul nu târăște povestea în contemporaneitate pentru a face din ea o fabulă. Griet se simte stimulată mental, și reacționează cu tact și inteligență, dar nu încearcă să depășească limitele condiției ei. Meritul efectiv pe care i-l acordă filmul se limitează la ajutorul dat la pregătirea culorilor și la dispariția unui scaun
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
cap astfel de comparații. Pare, în tot cazul, foarte ciudat ca, în plină și neîntreruptă cruciadă contra corupției funcționarilor publici, de sus și pînă jos, nici un comentator al fenomenului să nu-și fi amintit de versurile lui Grigore Alexandrescu din fabula Lupului moralist: " Cînd mantaua domnească este din piei de oaie,/ Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie." Și, dacă tot sîntem la pesimistul poet, oare distihul din Anul 1840 nu și-ar fi aflat actualitatea în întreg deceniul din urmă: "Și
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
genere întovărășit de atitudini arogante sau cinice. Ele alcătuiesc seria "neagră" a justificărilor, sprijinită pe "argumentele" violenței, terorii, distrugerii, iar în ordine emotivă - pe cunoscutul sfat "să n-aibi milă" al doamnei Chiajna. Seria justificărilor sfidătoare e foarte bogată, de la fabula antică în care leul ia toată prada vânătorii în comun, quia nominor leo (pentru că mă numesc leu), și până la istoria contemporană când Stalin, la îndemnul lui Roosevelt și Churchill de a ține seamă de religie și de Vatican, care este
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat, în care morala e tăcută sub tăcere și suferită în viscere, cu durerea vitei înfierate: "Și dacă e stins și căznit graiul lor/ E fierul jugurilor frecate, urcând/ Să-și vadă în cântec și viață/ Minunea
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
Constantin Țoiu Voi traduce pentru cititori una din fabulele mai puțin cunoscute ale marelui clasic. Nu din criză de subiect, - ca vara... Franțuzul din secolul 17 este, de altfel, scriitorul european moralist cel mai mult apreciat, de pildă, de ideologii realismului socialist de altădată ca, în general, de tot
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
seamănă această putere cu un vechi-vechi senator de la noi (unul purtând șosete scurte, când stă picior peste picior). Dar să vedem cum... vânătoresc împreună cu cele două viețuitoare atât de diferite între ele... regele animalelor și bietul de măgar. Am ales fabula aceasta nu numai fiindcă este mai puțin cunoscută, dar și pentru stilul ei mai ușor. E din Cartea a doua, numărul XIX. Versiunea mea, în proză, sună așa: Leul și măgarul la vânătoare Regele animalelor și-a pus în cap
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
mai și bătea joc de el, - deși pe bună dreptate; căci cine ar suferi un măgar lăudăros! Nu ăsta fiindu-i caracterul. (Bun înțeles, punem aici punct.) O notă a ediției clasice pentru școlari arhicunoscută ne atrage atenția că, în fabulă, cuvântul măgar, pe lângă că-i scris fără majusculă, este folosit la singular, ca și cum pe pământ nu ar exista decât un singur asin; și că acest lucru, în gramatică, e bine să știm că se numește syllepsie. Se înțelege de asemenea
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
ele noi cu totul, pentru că au apărut în diverse publicații de-a lungul acestor ani. Astfel de texte, care nu sînt nici foiletoane de critică, dar nici doar confesiuni literaturizate, se află cumva pe tărîmul moralei, sînt un fel de fabule. Subiectele lor sînt dintre cele mai diverse, de obicei cu pretext în imediata realitate politică, socială sau economică, iar judecata pe care o înglobează nu se vrea politică, ci cumva din zona bunului-simț. Astfel de texte, adunate în volum, au
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
un istoric literar și doar aparent aceste scrieri sînt pentru toată lumea. Deși subiectele lor, de o diversitate de tabloid, ar indica cu totul altceva. Despre orice ar scrie însă, autorul vrea să spună întotdeauna mult mai mult, există mereu o fabulă, ascunsă sau nu, explicită sau implicită. Lista celor cu care polemizează Alexandru George e mai lungă decît numărul textelor, iar părerile sale de multe ori șocante ar depăși, dacă ar fi să le rezumăm, spațiul paginii. Mai important însă mi
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
nici un efort de prelucrare mentală; la fel de plate ar fi mesaje publicitare de tipul idealapte, deliciosuc, minunatelefon. În plus, fabulospirit are defectul de a folosi termeni profund ambigui, care pot trezi asociații de idei divergente și chiar neconvenabile. Fabulo- trimite la fabulă, fabulos, a fabula; fabulos are sensurile "mitic", "imaginar" - și, doar în anumite contexte și cu o anume intonație afectivă, "extraordinar"; spirit înseamnă "suflet, principiu vital", "intelect", "inteligență", "umor", "caracter specific", "fantomă". Cel puțin la fel de multe și divergente sînt și sensurile
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
secolelor XII și XIII, și dramatizat de Constantin Dicu. Reprezentația aduce, în fața publicului spectator, povestea unei trupe de artiști care reimaginează aventurile istețului vulpoi medieval, jucându-se de-a teatrul în teatru. Îmbinând, într-o manieră ludică, parodiile muzicale și fabulele moralizatoare, "Renart Vulpoiul" se dorește a fi un spectacol distractiv, pentru copii și părinți deopotrivă, o întâlnire neconvențională cu teatrul, la granița dintre scenă și regatul animalelor. Regia: Constantin Dicu; Scenografia: Vladimir Turturică; Asistent scenografie: Anca Pâslaru și Delia Ionescu
Începe cea de-a 49-a stagiune pentru Teatrul Ion Creangă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72188_a_73513]
-
ilustrează tentativa lui Carlos Fuentes de a limita discursul narativ din romanul Terra nostra, la „pura corporeitate verbală” a scriiturii: „Hârtie și peniță pentru a exista cu orice preț, pentru a impune nici mai mult nici mai puțin decât realitatea fabulei. Fabulă incomparabilă și solitară, căci cu nimic nu se aseamănă și cu nimic nu corespunde, decât doar semnelor lăsate de peniță pe hârtie, realitate fără precedente, fără seamăn, destinată să piară odată cu coala de hârtie pe care există în mod
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
apropiere între o vulpe și o fetiță, oricât de mult ne-ar plăcea să credem. De altfel, cu această mică rezervă ne situăm în miezul filmului lui Luc Jacquet care ne oferă o parabolă sau dacă termenul pare pretențios o fabulă, însă una cu un aer veridic care estompează adeseori frontierea dintre lumi. O relație imposibilă pe care regizorul o oferă ca posibilitate subliniază dimensiunea unei lumi pe care tindem s-o ignorăm cu excepția documentarelor de pe Discovery, Animal Planet sau clasicei
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
în revista Cultura sub titlul de reportaje fictive. Întrevăd aici o ușoară schimbare în scrisul tânărului autor. Textele nu se îndepărtează de așa-zisul realism al surprinderii scenelor de viață domestică sau publică din realitatea proximă, dar capătă aerul unor fabule deghizate. Sensul e ușor metaforic, personajele abia simbolice, finalurile au tâlc. Am remarcat savuroasa - prin ineditul temei - povestire De-a Isus, în care niște copii se joacă în spatele blocului reconstituind ingenuu episodul biblic al judecării și condamnării lui Isus. Lucian
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
lui Franzen are și multiple straturi simbolice (unde satira se strecoară pe alocuri), fără să fie neapărat tributar tradiției romanului-parabolă ŕ la Melville. Îmi place să cred că mesajul "uman" al Corecțiilor e o temă pe care sârguinciosul lector in fabula trebuie s-o facă pentru acasă (și, firește, el presupune o infinitate de variante). Celălalt mesaj, dependent de intenția auctorială, e pe jumătate ironic, pe jumătate trist (din psihologia lui nil novi sub sole & ŕ quoi bon...) și ar suna
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
curajoase ale romancierilor epocii. Discreția lui Radu Petrescu nu trebuie să înșele - la o lectură atentă, fără căutarea extraordinarului, a surprizei, cititorul poate descoperi laturi profunde ale epocii comuniste. Radu Petrescu nu agreează "evenimentul", această falsă agresiune care dă naștere fabulei și, deci, mistificării. Consemnarea cotidianului este un scop în sine - prin jurnal împotriva poveștii, cam acesta ar fi mesajul, simplificînd. Într-o istorie radupetresciană Sadoveanu intră într-o astfel de frază surprinzătoare și totuși atît de naturală: "Pe terasa casei
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
de duete (vioară-violoncel), cuprinzând opusuri de Camille Roy, Violeta Dinescu, Adina Dumitrescu, Maurice Ravel, un portret monolit Iannis Xenakis (Dipli Zhia, Nomos Alpha, Charisma, Kottos), precum și un crochiu "Aurel Stroe" (L'Enfent et le Diable). A fost un fel de fabulă cu cel puțin două morale: 1) atunci când ai instrumentiști ca violonista Noemi Schindler și violoncelistul Christophe Roy aproape orice muzică poate deveni comestibilă, chiar apetisantă; 2) fiindcă veni vorba de Ravel cu a lui Sonata pentru violină și cello (1922
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
de Operă. Rămăsese încă o "prezență" viguroasă, retorică, emanând o vitalitate contagioasă și un spirit critic neșovăitor. Venea la Operă, în sală, ca spectator inițiat, cu aceeași pasiune cu care își trăise acolo înzestrarea "a fi" mereu alt erou în fabulele lirice unde baritonul este - cel mai adesea - încărcat de tensiuni dramatice și elocința tragică. Marele talent al lui Ohanesian a fost harul actorului înnăscut înfiltrat personalității vocale. Când împlinea 70 de ani, o aniversare tonică a fost aceea, am scris
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
a sluji unui scop propagandistic: atacarea creștinismului și demonetizarea ideii de națiune. Rețeta, pe cît de facilă este în substanța ei, pe atît de în vogă este astăzi. Să reținem însă ce e bun din cartea lui Hazard, de pildă fabula lui Bernard de Mandeville, olandez prin naștere și englez prin adopțiune, care publică în 1705 o broșură de 26 de pagini, intitulată Stupul zumzăitor sau escrocii deveniți oameni cinstiți, în rîndurile căreia vrea să arate cît de utopică poate fi
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
Stupul zumzăitor sau escrocii deveniți oameni cinstiți, în rîndurile căreia vrea să arate cît de utopică poate fi ideea unei societăți în care oamenii, însuflețiți numai de sentimente de dragoste, sunt cu toții cinstiți și buni. Bernard de Mandeviile, după modelul fabulelor lui Esop și La Fontaine, folosește imaginea unui stup de albine. În acest stup, spune autorul, nu lipsesc nici escrocii, nici bișnițarii, nici medicii proști și nici miniștrii incompetenți. Pe deasupra, pînă și regina stupului e rea. În fiecare zi în
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]