2,882 matches
-
doliul din P1 în relație cu acțiunea din P2 (a se spînzura), putem considera semul "moarte" drept legătura cotopică dintre cele două fraze. Cel puțin, aceasta este interpretarea pe care tinde să o inducă juxtapunerea celor două enunțuri. Snoave, parabole, fabule, definiții de cuvinte încrucișate și texte literare exploatează din plin posibilitățile polisemice ale lexicului. Este exact ceea ce face Francis Ponge în textul care urmează. 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> Scris între 1931 și 1932, "Gimnastul" este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un cotext dialogic (oral, teatral sau a unei narațiuni încastrate într-o alta) se traduce prin adăugarea, la uvertură, a unei Intrări-prefață sau a unui simplu Rezumat-Pn0 și, la finele narațiunii, a unei Evaluări finale-PnΩ care ia forma Moralei în fabule sau se reduce la o simplă Concluzie. Aceste propoziții (descrise începînd cu Labov și Waletzky 1967 și detaliate în Adam 1994: 182-187 și 1999: 81-84) asigură intrarea și ieșirea din lumea povestirii. Bahtin vorbește de acele mărci care fac trecerea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apariția prozei, pînă să devină din ce în ce mai structurantă și mai semnificativă (Dionne 1999). Într-un caz de figură aproape ideal, un text poate adopta un plan de text subliniat de segmentarea tipografică ce corespunde, pe deasupra, cu structura secvențială. Este cazul acestei fabule narative din Mici poeme în proză de Baudelaire 122: T81 DEZNĂDEJDEA BĂTRÎNEI Mica bătrîna zbîrcită se simți nespus de bucuroasă văzînd pe acest drăgălaș copil pe care fiecare îl răsfăța, căruia totă lumea dorea să-i placă; drăgălașă făptură, tot
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
p. 145) Efectul de dominantă este, în termeni de secvență, fie determinat de cel mai mare număr de secvențe de un tip dat care apar în texte, fie de tipul de secvență-cadru de inserție (care deschide și închide textul). Astfel, fabula de la Fontaine, Lupul și mielul este o povestire, în ciuda lungimii dialogului dintre cele două personaje, deoarece cadrul ei este narativ. (Segmentele narative sînt marcate cu bold; pentru un studiu detaliat, vezi Adam 1992: 68-70 și 165-167). T84 LUPUL ȘI MIELUL
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ai înțeles?..." Și, fără altă formă de proces, s-a repezit ca un turbat la bietul Miel, în codrul depărtat s-a dus cu el și l-a mîncat. (Trad. Aurel Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență personală, administrativă, curierul cititorilor în presă etc.), interviul și teatrul pot fi considerate genuri conversaționale (tip secvențial-cadru dialogal de inserție), iar ghidul turistic ca gen cu dominantă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
explicit sub formă de marcatori de topic, titluri, subtitluri, cuvinte-cheie. Pe baza topicului, cititorul decide să privilegieze sau să mențină latente proprietățile semantice ale lexemelor în discuție, stabilind astfel un nivel de coerență interpretativă numită izotopie. (U. Eco, Lector in fabula, ed. cit., p. 131) Titlul "Deznădejdea bătrînei" anunță un sens care intră în contradicție cu începutul textului T81, însă treptat el devine coerent ca temă-topic a poemului. Textul comportă o a doua sinteză configurațională: evaluarea finală formulată de personajul însuși
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cutare sau cutare pasaj din povestirea precedentă. Comparativ, titlul acestui mic text de Raymond Queneau (Courir les rues, Gallimard, 1967) joacă ironic rolul de stabilire sintetică a sensului povestirii care urmează, în maniera maximei morale dată de primul vers din fabula lui La Fontaine (T84), și cumulează funcțiile titlului și Moralei-PnΩ: T85 TREBUIE SĂ-I FACI SEMN MAȘINISTULUI Doamna aștepta autobuzul Domnul aștepta autobuzul Trece un cîine negru care șchiopăta Doamna se úită la cîine Domnul se úită la cîine Și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de la création verbale, Paris, Gallimard, 1984 (1952-53). - Charles BALLY: Traité de stylistique française, 2 vol., Genève-Paris, Georg et Cie-Klincksieck, (1909) 1951. - Ugo DIONNE: "Diviser pour régner. Découpage et chapitration romanesque", Poétique US, Paris, Seuil, 1999: 131-155. - Umberto ECO: Lector in fabula, trad. Marina Spalas, București, Univers, [1979,1985] 1991. - Michael A. K. HALUDAY, Ruqaiya HASAN: Cohésion in English, Longman, London-New York, 1976; 15e éd., 1997. - Roman JAKOBSON: Questions de poétique, Paris, Seuil, 1973: 145-151. - Michel MEYER: Langage et littérature, Paris, PUF
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Fratele tău Nushiño îți va spune că... Fratele tău Nushiño o să tragă un pîrț lung și sonor... și-ți va spune că [POVESTIRE]... Așa se spune că a fost, va rosti fratele Nushiño), și PR istorice sau de narațiune (din fabula lui La Fontaine T84 sau povestioara lui Queneau T85) pot fi situate, prin frecvența întrebuințării lor, ca și IMP-ul și COND., în căsuța polilor <4> și <2> totodată. Subțiind frontiera care separă <4> și <2> de <1>, formele de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o pot face un prunc sau un cîine [e12f sfîrșit] părinții și casa. (Jorge Luis Borges, Făuritorul, trad. Cristina Hăulică, București, Univers 1983: 162-163) 1. O genericitate complexă Textul ales aparține unui gen literar care este mai degrabă cel al fabulei poetice în proză decît cel al nuvelei realiste. Acest text este aproape la fel de celebru în formațiunea socio-discursivă literară latino-americană, ca autorul său argentinian, el însuși mondial recunoscut drept unul dintre cei mai mari scriitori. Y. Bonnefoy (1995: 338), ca să cităm
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor care îi abolește ființa proprie" (1995: 336). Înțelegem de asemenea de ce ficțiunea "nu imită [...] bogăția existenței: deoarece construiește figuri pur schematice în spațiul strîmt al acestor apologuri" (Bonnefoy 1995: 337). Poeticitatea profundă a fabulei poetice Captivul este indusă de către peritext, dacă dorim într-adevăr să fim atenți la sensul titlului și să-i interogăm traducerea. 2. Studiul textual al traducerii Titlul culegerii este El Hacedor. Această sintagmă nominală este derivată din verbul hacer (a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și P9, și mai ales în P11, cînd pleacă și își hotărăște propriul destin. Ceea ce-l interesează pe Borges, este evoluția personajului, care ține de identitatea sa narativă, de ființa sa în timp. Personajul este captivul timpului scurs. 6. O fabulă despre timp, uitarea și amintirea Întreaga operă a lui Borges este traversată de o întrebare: Ce este o carte dacă n-o deschidem? Un simplu cub de hîrtie și de piele, cu foi; dar dacă o citim, se petrece ceva
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sau poezii, ci și paginile din cotidienele noastre, revistele ilustrate, lucrările științifice și chiar ecranul calculatorului nostru. Gerard Genette a așezat în rîndul "transtextualității" comentariile metatextuale care se rotesc în jurul textului și sînt integrate uneori în dinamica sa internă (morala fabulelor și a povestirilor examinate în cap. 6 și 8) și/sau în peri-textul său (prefață, postfață, avertisment etc.). Statutul relației de hipertextualitate dintre un text și sursa lui atinge atît traducerea, cît și rescrierea (2001a și Adam și Heidmannn 2003
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1973: La Preuve et le Dire, Paris, Marne. - 1977: "Présupposés et sous-entendus (réexamen)", Stratégies discursives, Presses universitaires de Lyon, 33-43. - 1980: Les mots du discours, Paris, Minuit. - 1980b: Les échelles argumentatives, Pars, Minuit. ECO Umberto 1985a [1979] 1991: Lector in Fabula, trad. Maria Spalas, București, Univers. - 1985b (1983): Apostille au Nom de la rose, Paris, Grasset. FAYOL Michel 1985: Le récit et sa construction, Lausanne-Paris, Delachaux et Niestlé. - 1997: Des idées au texte, Paris, PUF. FEHR Johannes 1995: "Bœuf, lac, ciel, concierge
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
raze de soare și înțeleg de ce ploaia are gust de mare sărat și amar. Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA EST FABULA Din cele mai negre amintiri Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem reguli care dor Și ne certăm cu valuri mari de ură Și plângem după îngerii ce
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
capabil, datorită etimologiei sale, să șteargă frontierele între persoane: on (< lat. homo). Ca și limba română, franceza dispune de un dativ etic specific limbii vorbite și enunțurilor ce relatează "evenimente spectaculoase sau neașteptate", ce solicită "mărturia co-enunțătorului". Des folosit în fabulele lui La Fontaine, dativul etic se regăsește adesea în poveștile românești: "și când mi ți-l înfășcă Făt-Frumos pe zmeu...". Apelativul "de politețe" în cazul pronumelui vous, al cărui echivalent în română este dumneavoastră, dumneata este inexact, deoarece opțiunea între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o anume postură enunțiativă față de un context precis, trimite la un anume comportament ambiguu, la o anume stare de spirit. Este interesant de amintit că, în teatrul comic al lui Aristofan, eirôn-ul era mincinosul, construit în opoziție cu lăudărosul. În fabulele grecești, eirôn-ul nu e doar mincinos, el este și viclean, altfel spus, e o variantă de trikster care, deși slab în aparență, câștigă întotdeauna prin inteligență. Retorica a definit ironia ca pe o inversiune semantică: se spune contrariul a ceea ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
que des autres (nr. 135)57. On ne loue d'ordinaire que pour être loué (nr. 146)58. On ne souhaite jamais ardemment ce qu'on ne souihaite que par raison (nr. 469)59. Sau în următoarele două morale din fabulele lui la Fontaine: On a toujours besoin d'un plus petit que soi60. On hasarde de perdre à vouloir trop gagner 61. Ce se câștigă aici prin întrebuințarea lui "on" în locul pronumelui "noi" sau a substantivului "oamenii", care la rândul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spus, co-enunțătorul se regăsește în poziția de actor al enunțării, însă nu al procesului evocat de enunț. Fenomen deosebit de clar când verbul nu cere un dativ. Date fiind proprietățile speciale ale dativului etic, întrebuințarea sa reiterată într-un text precum Fabulele lui La Fontaine nu poate fi anodină. Să luăm de exemplu "Ursul și pustnicul" (VIII, 10): Dar într-o zi, când somnul i se părea mai dulce,/ ocrotitorul lui, cam necăjit de-o Muscă îndărătnică și rea/ pe care în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestite (prin dialoguri, prin varietatea punctelor de vedere, registrelor...), însă și cea a enunțării. În spatele procesului de narare percepem constant prezența unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară, de a o face plăcută, narațiunea lui La Fontaine inversează, în realitate, ierarhia tradițională: în prim-plan trece relația dintre narațiune și istorioara povestită. Numeroasele povestiri și morale din Fabule oferă în zadar privirii o lume violentă și nedreaptă, căci enunțarea se bazează pe un limbaj sociabil, asociat unei depline arte de a trăi. Fabulele descriu un univers crud, dar îl și contestă prin ceea ce spun, prin puterile unei interlocuțiuni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în prim-plan trece relația dintre narațiune și istorioara povestită. Numeroasele povestiri și morale din Fabule oferă în zadar privirii o lume violentă și nedreaptă, căci enunțarea se bazează pe un limbaj sociabil, asociat unei depline arte de a trăi. Fabulele descriu un univers crud, dar îl și contestă prin ceea ce spun, prin puterile unei interlocuțiuni utopice între membrii unei elite rafinate. 1.9. Persoanele și "politețea" Am simplifica totuși prea mult lucrurile dacă am analiza persoanele fără să ținem seama
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
De la Pierre la Simon, lui Jean îi sunt transmise. Iar cel dintâi sosit, e lege pentru asta? Mai bine ar fi, fără mai mult a povesti, De Jupânul Miorlăici, ea spuse, a ne aminti." (La Fontaine, "Motanul, nevăstuica și iepurașul", Fabule, VII, 16) b) Dar, chiar în clipa în care doamna Maloir era pe punctul să ia cărțile dintr-un sertar al bufetului, Nana spusese că, înainte de a se așeza la joc, ar fi drăguț din partea ei să-i facă o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai largi, în măsura în care fiecare dintre aceste macropropoziții joacă un anumit rol în desfășurarea povestirii. Această dimensiune configurațională care concepe povestirea ca pe un întreg explică, pe de o parte, capacitatea subiecților de a o rezuma. Să analizăm o povestire canonică, fabula " Lăptăreasa și oala cu lapte": Mai rar decât Petruța nevastă mai cu sârg! sculându-se-ntr-o sâmbătă de noapte, își puse pe oblatnic o oală grea cu lapte, sperând s-o ducă teafără la târg. Îmbrăcată ca de cale cu pestelci și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și "rezolvarea", finalului. Mai mult, o povestire este mai mult decât o serie de acțiuni orientate către o finalitate, ea este oarecum aspirată de morala care îi conferă un sens global și îi permite să aibă un sens. Astfel, în fabula lui La Fontaine vom distinge: situația inițială; complicarea; acțiunea; rezolvarea; situația finală; morala se descompune ea însăși pe două niveluri: morala povestirii propriu-zise și morala fabulei. În realitate, linearitatea de suprafață a diferitelor macropropoziții din povestire maschează caracterul ierarhizat al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]