3,430 matches
-
poem folcloric, un roman realist, un roman de aventură, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social (Mariana Badea), "un roman de romane", o rapsodie națională. Bătălia de la Vaslui este strălucit descrisă, cu personaje de dimensiuni mitice, fabuloase, într-o viziune romantică și legendară. Conducându-se după semnele vremii, moldovenii respectă datinile, tradițiile din vremuri îndepărtate, superstițiile, practicile magice, mitul bourului alb care are puteri miraculoase asupra oilor. "Oamenii Măriei-Sale" sunt: Jderii (boieri de rangul al doilea) și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al acțiunii pentru dreptate și libertate. Uneori se interioriza și reflecta asupra vieții, sensului existenței raporturilor om-istorie, om-divinitate și se exterioriza în privința comuniunii cu natura, credința în obiceiuri străvechi, cucernicia față de divinitate. La vânătoare căuta bourul cel alb (un animal fabulos) și un schivnic retras într-o peșteră. În opera lui Sadoveanu, Ceahlăul este "Muntele cel Mare", iar peștera este toposul tainicului, locul unde se putea medita. La Sărbătoarea hramului Mănăstirii Neamț, domnitorul apare "călare pe cal alb", într-o măreție
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răsare și asfințește soarele". În sufletele celorlalți provoca spaimă și admirație. El este un personaj clasic (acționează sub imperiul datoriei față de popor, în relația rațiune-pasiune, învinge rațiunea), dar este și un personaj romantic, având trăsături excepționale, aură mitică, legendară, vitejie fabuloasă, patriotism, eroism excepțional, calități de suveran luminat și autoritar. Dinamic, multidimensional, arhetipal, Ștefan cel Mare este un personaj-sinteză. Deși se insistă mai mult asupra figurii de conducător, cu aura lui legendară, sunt momente când personajul este "umanizat". Măreția eroului este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ioniță de la Drăgănești, călugărul Gherman de la schitul Durău, moș Leonte Zodierul, căpitanul Neculai Isac, Ienache coropcarul, negustorul Dămian Cristișor, Constandin Moțoc, cioban de pe Rarău, Orbul sărac și Zaharia Fântânarul. Iapa lui Vodă Iapa lui Vodă înfățișează întâmplări proiectate într-un fabulos folcloric, într-un timp mitic; indicii temporali sugerează timpul rememorării ("într-o toamnă aurie"; "într-o depărtată vreme"; "demult"; "vremea aceea"). Apăruseră semne misterioase: "un balaur negru în nouri", păsări mari venite din ostroave de la marginea lumii vesteau război. Se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evenimentul în mit. El este descendent al zodierului celui bătrân, Ifrim, despre care știm dintr-o altă povestire, Balaurul. Alături de comisul Ioniță și moș Leonte Zodierul îndeplinește o funcție ceremonială, una cu caracter magic, care transferă evenimentul din real în fabulos. El deschide textul, ia parte la constituirea cadrului poveștii și este văzut de naratorul-personaj "ca un țăran de la noi de pe Moldova, ras și cu mustața albă, plin la obraz și c-o leacă de pântece". Era ghicitor în zodii ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu e mai misterios decât destinul unui corp, căci depindem de trup, e ca un destin, o fatalitate meschina și lamentabila căreia îi suntem supuși. Corpul e totul și nu e nimic, un mister aproape degradant, e totodată o forță fabuloasă, cu toate că, o dată ce ai devenit conștient de dependență produsă de el, e cu neputința să o uiți. Cioran a avut nevoie de un leac contra trupului sau șubred, a nervilor săi, al căror sclav a fost mereu, considerând că, orice ai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spuneau. Astăzi, o prăpastie adâncă ne desparte de ele. Animalele făceau parte din familia noastră sau, mai bine zis, eu făceam parte din familia lor: o familie a animalelor domestice care, atunci când se muncea în aer liber, cuprindea și lumea fabuloasă a insectelor, a păsărilor (minunatele păsări!), sau a vânatului după care alerga tatăl meu în diminețile de duminică. Acesta este, fără îndoială, motivul (precum și faptul că mai târziu am îmblânzit animale sălbatice o gaiță, o stăncuță, un corb, un huhurez
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din minte." Stendhal În copilărie am citit toate cărțile de povești. Cele de-acasă, cele de la biblioteca școlii și, mai târziu, cele de la bibliotecile liceului, de la prima la ultima. Până în clasa a VII-a, m-am hrănit cu basme, cu fabulos, un domeniu în care animalul excelează, ocupând un loc cu totul aparte. Din lumile acelea nu poți să ieși fără urme adânci. Chiar și acum mi se întâmplă să mă simt stânjenit în prezența anumitor animale. La drept vorbind, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de lumea din care acei oameni tocmai au evadat. Cum aceste fresce care reprezintă animalul sunt însuși mijlocul prin care omul încetează să mai fie un animal, iată că animalul devine în același timp instrumentul și actorul principal vedeta abandonului. Fabulosul bestiar de la Lascaux constituie, într-adevăr, un omagiu vibrant în cinstea a ceea ce este abandonat. Turmele de bizoni, haitele de feline, hergheliile de cai sau cetele de cerbi în fugă, toată această simfonie animală, această "animalitate poetică", acest "dans al
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
limba populară, ci o recreează și o toarnă în tiparele unei rostiri individuale, de unde provine și originalitatea. Creangă folosește un limbaj specific numai lui. Adică el nu povestește cu indiferență, ci se implică sufletește, face aprecieri, dă sugestii. Real și fabulos în opera lui Ion Creangă In ultima zi a anului 1889, când omul Ion Creangă ăn. 1839) se întorcea în pământul de humă, scriitorul își însemnase trecerea prin veac, printr-o operă unică și genială care-i va îndreptăți supranumele
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
preistorice), personajele sunt văzute prin supradimensionare: colegii lui Nică sunt niște "hojmalăi", sau "handralăi", iar unul dintre ei ăOșlobanu)ia în spate lemnele dintr-o căruță, de parcă ar avea puteri suprafirești.În "Povestea lui Harap -Alb", amestecul de real și fabulos are o anume originalitate: atmosfera atemporală și unică din basmele populare ă"A fost odată ca niciodată ...") este "umplută" cu povestea a doi frați care nu se văzuseră de multă vreme; mobilul călătoriei este practic ămoștenirea tronului împăratului Verde), fiul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pur depinde de perfecta împletire dintre straniu și miraculos; pe înțelesul nostru, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor ămiraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar ăstraniu); mai potrivit pentru opera lui Creangă este termenul de "fabulos" ă"fantastic, minunat").În poveștile lui Creangă, fabulosul prezintă mai multe particularități: -este tratat în mod realist, poveștile caracterizându-se prin "originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate" ăCălinescu).Așa se face că Dumnezeu și Sfântul Petre pomenesc
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
miraculos; pe înțelesul nostru, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor ămiraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar ăstraniu); mai potrivit pentru opera lui Creangă este termenul de "fabulos" ă"fantastic, minunat").În poveștile lui Creangă, fabulosul prezintă mai multe particularități: -este tratat în mod realist, poveștile caracterizându-se prin "originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate" ăCălinescu).Așa se face că Dumnezeu și Sfântul Petre pomenesc despre o "chelfănealăpe care ultimul o mâncase de la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
specifică realitate" ăCălinescu).Așa se face că Dumnezeu și Sfântul Petre pomenesc despre o "chelfănealăpe care ultimul o mâncase de la un bețiv ăca și când păzitorul Raiului ar fi fost un biet bătrân). ă"Ivan Turbincă"). În "Povestea lui Harap-Alb" fabulosul pare a se ascunde în spatele realității, ieșind la lumină în mod surprinzător.Astfel, în scena întâlnirii dintre mezinul craiului și bătrâna cerșetoare, însușirile supranaturale cu care aceasta se laudă ă"Căci multe au mai văzut ochii mei deatâta amar de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
namilă de om, o arătare de om, o schimonositură de om, o pocitanie de om sunt sintagme de uz curent pentru limbajul cotidian, privit în latura lui firesc hiperbolizantă". ăN. Ciobanu).Rezultatul folosirii acestui procedeu are efecte comice, prin coborârea fabulosului la nivel uman.La un alt pol, se află fabulosul care trimite la mituri ăin concepția lui Blaga, mitul fiind fantasticulplin de sens").În "Povestea lui Harap-Alb", ursul amintește de unele mitologii în care acest animal reprezintă clasa războinicilor ăcf
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
om, o pocitanie de om sunt sintagme de uz curent pentru limbajul cotidian, privit în latura lui firesc hiperbolizantă". ăN. Ciobanu).Rezultatul folosirii acestui procedeu are efecte comice, prin coborârea fabulosului la nivel uman.La un alt pol, se află fabulosul care trimite la mituri ăin concepția lui Blaga, mitul fiind fantasticulplin de sens").În "Povestea lui Harap-Alb", ursul amintește de unele mitologii în care acest animal reprezintă clasa războinicilor ăcf. Vasile Lovinescu). Și cum, pentru a prelua atributele este necesară
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Pățitu) sau cuprins de usturime în urma bătăii administrate metodic de Ivan Turbincă. Același personaj, găsește în Rai, o sărăcie lucie, în timp ce Iadul este plin de desfătări ăinvers decât se crede de obicei) Păstrând trăsăturile de bază ale realului, miraculosului și fabulosului, genialul Ion Creangă le-a imprimat o seamăa de particularități care-i conferă operei sale strălucire și unicitate. Lumea poveștilor lui Creangă între real și fantastic Motto: „ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sensul cel mai plin de adevăr etern omenesc, de învățăminte al izvoarelor, ci l-a împrospătat, l-a nuanțat prin sintetizarea unor motive dintre cele mai felurite, dar complementare, prin documentare prodigioasă, datorită străvechii, autohtonei vorba ceea, prin apropierea tărâmului fabulos de cel real. Toată această operă e scăldată de umor care nu are nimic forțat, fiind izvorât din inimă, ceea ce conferă o notă optimistă, fortifiantă. Spre deosebire de alți autori care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
țărănească: îi amestecă cu desăvârșire în mediul de toate zilele din Humulești și-i tratează pe un picior de perfectă egalitate. Poate de aceea Ion Creangă a preferat termenul de poveste, mai aproape de întâmplările reale, celui de basm, în care fabulosul este preponderent. Interesantă este Prefața la Poveștile mele: Iubite cetitorule, Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și unde-i vedă că nu ți vin la socoteală, iă pana în mână și dă și tu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
om însemnat, cu care eroul, prea tânăr, n-ar fi trebuit să se însoțească dacă asculta sfaturile tatălui său. Spânul, a cărui răutate este împinsă prin hiperbolă dincolo de marginile realului e un impostor egoist, periculos. Oglindind viața într un mod fabulos, cum spune George Călinescu în studiul său Estetica basmului, umanizând fantasticul, Ion Creangă ne-a oferit un roman alegoric, în care se întâlnesc problemele familiei, ale loialității, ale curajului, ale atitudinii față de cei umili, ale credinței și ale dragostei. Motivele
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de precocele savant, cum se știe, în timp record: între 27 septembrie 1888, data înscrierii, și 19 decembrie 1889, momentul susținerii licenței. Succesul acesta răsunător, care a uimit realmente lumea intelectuală din capitala Moldovei, avea să fie umbrit de moartea fabulosului povestitor, la înmormântarea căruia a ținut să fie prezent și tânărul de douăzeci de ani. La puțin timp după aceea, N. Iorga își începe lunga și prodigioasa carieră în ale scrisului, propunându-și să atragă atenția asupra sa, prin cel
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cel mai înalt grad plauzibil faptul că simbolurile mitice au o semnificație psihologică legată de cea a simbolului "divinității"? Miturile păgîne vorbesc deja despre divinități care se transformă în oameni și despre oameni care sînt fii ai divinităților. Aceste ființe fabuloase, pe jumătate divinități, pe jumătate oameni (expresia posibilității sublimării omului) sînt puse în contrast cu ființe monstruoase (expresie a posibilității pervertirii), ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihicului. Ca să poată reprezenta cu ajutorul simbolului "șarpelui" toate analogiile dintre u bl in și pervers (pe care nu le-a putut prevedea decît supraconștient), mitul apelează la o stratagemă. El îi atribuie șarpelui trăsături care îl transformă într-o făptură fabuloasă: o ființa jumătate șarpe, jumătate om, o ființă umană (sau divină) susceptibilă să ia forma unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei asupra vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o "comprimare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a muri trupește decît sufletește. Fuga de pe cîmpul de luptă și chiar cel mai mic semn de lașitate era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor vieții trupești supraviețuirii "sufletului nemuritor". Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este pus pe curajul fizic, care presupunea totuși existența curajului etic încă din epoca animistă. Curajul etic subiacent, lupta intrapsihică împotriva motivațiilor subconștinte, opuse intențiilor supraconștiente simbolizate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]