4,085 matches
-
Cornea. în viziunea d-sale, poveștile sunt fie „impertinente”, fie „apocrife”. Cum a ajuns d sa la această clasificare?! Simplu, le-a gândit, prin recompunerea fastuosului trecut moralizator, racordat la „râsu-plânsu” realităților noastre... De la un „Regim democratic” până la procesul de „Facere și Contra-facere” - devenind martori la anticlimaxul vârstelor umanului, de la cea de aur, la cea de fier... și... până la cea de plastic..., adică de la facere (creație pură) la anticreație (falsurile zilelor noastre). și-n această căOătorie printre „impertinențe” și „apocrife”, scriitorul-filosof
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
recompunerea fastuosului trecut moralizator, racordat la „râsu-plânsu” realităților noastre... De la un „Regim democratic” până la procesul de „Facere și Contra-facere” - devenind martori la anticlimaxul vârstelor umanului, de la cea de aur, la cea de fier... și... până la cea de plastic..., adică de la facere (creație pură) la anticreație (falsurile zilelor noastre). și-n această căOătorie printre „impertinențe” și „apocrife”, scriitorul-filosof se-nsoțește cu doi frați... îi bănuiți?! Sunt fidelii, dublul („dublul eu”) și triplul „eu” („exaltatul”). Ei nu te trădează niciodată. (Doi frați) în fond
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
după dulci ovule” (Interiorul mamei mele), „frumoase iluzii”, ca un posibil „pasager” (Atelierul de clopote) în acest rnivers. îndrăzneață vizualizare a viului/procreării (Legea morală în noi), având în vedere marile începuturi: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul...” (Facerea) sau „La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă...” (M. Eminescu) Pentru Mihail GĂOățanu „începutul” este Mama (ființa dătătoare de viață): „Mama mea a fost lumea. La început”. Iar ceea „ce-și poate aminti” nu poate fi decât „cerul, / lumile
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
G. XLVI, col. 416-432 la † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 138. footnote>, iar Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui operă am mai citat-o deja, se declară pentru neamânarea botezului copiilor<footnote În Omilia a XL-a la cartea Facerii, Sfântul Ioan, printre altele, vorbește în cuvinte encomiastice despre patriarhul paradigmatic Avraam, care a împlinit îndată ce i s-a poruncit Și a pus semnul poruncit de Dumnezeu, tăierea împrejur adică, lui Ismail (fiul său), tuturor celor născuți în casa sa
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
dăruit înnoirea prin baia celei de a doua nașteri, ca, lepădând pe omul cel vechi, adică faptele cele rele, Și îmbrăcând pe cel nou, să mergem pe calea virtuții”. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri (Partea a Doua). Omilii la Facere (II), traducere, introducere, indici Și note de Pr. D. Fecioru, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989, p. 77-78). footnote>. Vom aminti în acest sens și o
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Constantinopol. În mod evident, învățătura sa origenistă asupra apokatastasis-ului nu ridicase încă suspiciuni. Îndrăzneala sa speculativă și așa-zisa îndatorare a sa mai puternică față de tradiția platoniciană l-au transformat în subiectul fascinației multora. Îndatorarea sa formală indubitabilă, în Despre facerea omului și Despre suflet și înviere, față de Platon, cu ale sale Timaeus și Phaedo, și dependența sa formală față de Symposium al lui Platon, în a sa Despre feciorie și Comentariu la Cântarea Cântărilor, surclasează de departe tot ce există pe
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
romancierului, a autorului de vieți romanțate, a poetului... Literatura care face atâtea cititorului pare să îl lase rece pe autor. Pentru acest dezechilibru, vina o poartă mitologiile modernității. Ele ne-au învățat să îi vedem pe scriitori absorbiți integral de facerea operei, pierzându-și umanitatea sub povara misiunii creatoare. Poetul posedat demonic de gânduri sau cel care robește ziua la gazetă și noaptea scrijelește la vers "cu unghiile de la mâna stângă" se refuză, fiecare în felul lui, emoției. Inspirația și munca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
alăturare și nu de coordonare; de multiplicare și nu de sintetizare. Pornesc de la următoarea teză: Miorița, se pare, a devenit, în evoluția ei istorică, un sistem de texte integrate și transparente. Termenii integrare și transparență indică direcția unor procese de facere și de prefacere care au avut loc în viața textului. De aceea, nu este posibilă radiografierea matematică a celui „mai vechi” tip de text și nici nu poate fi precizată natura lui inițială: pur etnografică, pur mitologică, pur religioasă (ritualistică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
treizeci și patru, foarte flămânzi, căutau o pradă. Prada, deocamdată, nu exista în marea de zăpadă. Deodată, au zărit în depărtare un punct negru care, încet-încet se apropia. Era o sanie trasă de niște câini, iar în sanie o femeie în durerile facerii. Sania era mânată de un bărbat care știa să mânuiască și biciul, dar și carabina. A văzut haita și a auzit urletul ei. A oprit sania și a liniștit câinii. Apoi a dat drumul primului câine și l-a chemat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doua - să fie chipeș și învățat, a treia - să-l cheme Nicos.” Mama, care turna cafele, ridicase ochii mirată: „De ce Nicos, mamă soacră?” „Să nu ne pomenim că-l strigă pe ibovnic prin somn sau când or apuca-o durerile facerii.” „Care naștere, bunico?“ se trezise și ea întrebând, când intra pe ușă. Amândouă babele au sărit la ea cu o energie nebănuită: „Grecoaicele, Lavinio, se mărită ca să intre în rândul lumii, să-și slujească bărbatul și să-i facă urmași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu puteam oare să mi dobândesc averea ca dregător al lui vodă frate-meu, ce-mi trebuia ura doamnei Maria, ura lui Șerban? — Când o să ajungem la noi, la Sfânta Ecaterina, o să-ți dau să citești din Cartea Sfântă, de la Facere, capitolul douăzeci și trei, ca să poți să o ierți barem pe doamna Ilinca, mama măriei tale, căci scris este că socotelile cu pământuri trebuie făcute temeinic, până la capăt. Ea nu putea să-i lase toată averea lui Șerban Vodă, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței, ce s-au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului Dar, ce s-au întemeiat cu puterea cinstitelor taine, ce era îngrădită cu bunătăți, cu faceri de bine, cu lucruri plăcute lui Dumnezeu, una ca aceasta, adevărat, n-au murit, ci doarme”. Din scaunul domnesc, Brâncoveanu vedea cum se usucă lacrimile în ochii celor patru feciori ai lui, cum fețele li se destind. Părea că predica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prepus, Marele Dumnezeu sufletul ei cel creștinesc în sânul lui Avraam și al lui Isac și al lui Iacov, în lăcașurile celor vii, în corturile celor drepți, unde strălucește lumina cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri și pe tot norodul ce vă aflați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sporirea răului provocat în mod brutal -, cât și pozitive prin resimțirea unei mulțumiri împărtășite, datorate ofrandei aduse. De altfel, prezența însăși a divinității în această ecuație asigura caracterul sacru al actului sacrificial, a cărui etimologie exprimă ideea în sine a "facerii de sacru". Tot în acest spirit, filosoful român Nae Ionescu afirma, încă din 1925, referindu-se la trăsătura de sanctitate a divinului, că "divin este acea realitate sau acea valoare căreia noi îi sacrificăm orice"46, punând la originea vieții
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
biologic, psihologic, spiritual"99. La fel, sintetizând schema tipologică a miturilor cosmogonice, Kernbach identifică două clase 100 majore ale acestora, pe care le împarte în funcție de credințele relaționate la modul în care a fost creată lumea. Astfel, el face referire la "facerea lumii dintru început, ex nihilo"101, respectiv la cea realizată din haosul postcatastrofic, perceput mai degrabă ca un act de refacere a lumii în urma potopului universal, cosmogonie recunoscută în terminologia de specialitate drept creația secundă. Cât privește această din urmă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
specialitate drept creația secundă. Cât privește această din urmă tipologie, aluzia celei de a doua creații a lumii se regăsește, la un nivel simbolic, și în mai tânăra tradiție iudeo-creștină, Vechiul Testament evocând "reclădirea" lumii de după potopul din timpul lui Noe (Facerea, cap. 6-9). Alte sensuri, indirecte, dar la fel de profunde, sunt date în creștinism de interpretarea întrupării lui Hristos, ca o "reconstrucție" a lumii "stricate" de Adam, prin căderea sa în păcatul originar. Nu este însă o necunoscută faptul că, în majoritatea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a se transforma în ordinea existenței universale. Ca și în alte sisteme mitologice, în cultura iudeo-creștină, acest tip cosmogonic ocupă un loc esențial, el stând la baza creării întregii existențe, a cărei desăvârșire apare descrisă în paginile Vechiului Testament, Cartea Facerea. Încă din primele rânduri ale acesteia, apar informații importante legate de starea inițială a lumii încă necreate, care descriu imaginea oceanului primordial și a Dumnezeului creator. Textul relatează despre un timp nedefinit, sugerat doar prin expresia "La început", care în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cărui corespondențe, găsite și în cadrul altor mitologii, evocă unele posibile surse comune de inspirație și chiar o anume aură de veridicitate legată de acest subiect. Este interesant de urmărit cum se desfășoară acest proces de creație în cadrul primei cărți biblice Facerea -, Dumnezeu poruncind luminii să existe, iar aceasta, în semn de obediență, există: "Să fie lumină! Și a fost lumină." (Facerea, 1, 3). Pasajul biblic prezintă pentru fiecare dintre elementele create doar prima și ultima dintre etapele acestui proces. Dacă în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
veridicitate legată de acest subiect. Este interesant de urmărit cum se desfășoară acest proces de creație în cadrul primei cărți biblice Facerea -, Dumnezeu poruncind luminii să existe, iar aceasta, în semn de obediență, există: "Să fie lumină! Și a fost lumină." (Facerea, 1, 3). Pasajul biblic prezintă pentru fiecare dintre elementele create doar prima și ultima dintre etapele acestui proces. Dacă în primă instanță verbul (logosul) "Să fie..." cere haosului să se transforme, următorul moment biblic prezentat marchează deja împlinirea poruncii date
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cuvântului divin fiind suficientă materializării proiectului creației, pe care-l transformă într-o realitate împlinită. Fig. 1. Cristian Ungureanu, God as Geometer Pagină din jurnalul unui călugăr francez anonim Cel mai important moment al procesului creator divin este rezervat însă facerii omului, abia atunci când toate cele necesare existenței lui au fost deja realizate, ca o desăvârșire a întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
anonim Cel mai important moment al procesului creator divin este rezervat însă facerii omului, abia atunci când toate cele necesare existenței lui au fost deja realizate, ca o desăvârșire a întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este considerată cea mai importantă dintre dintre etapele creației 107
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este considerată cea mai importantă dintre dintre etapele creației 107, desăvârșirea ei datorându-se modelului folosit de Dumnezeu în realizarea acesteia: "chipul și asemănarea Sa". Plasând discuția noastră între sferele preocupate în mod direct de acest subiect desprins atât
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
permanenta căutare a omului de a-și duce la bun sfârșit propriile opere, de a le perfecta și de a le desăvârși, este datorată moștenirii divine cu care omul însuși ca și creație a fost înzestrat inițial, încă din momentul facerii sale. Desigur, nu putem să nu remarcăm totodată și rolul fundamental pe care această trăsătură supranaturală, transmisă firii umane, și palpabilă mai mult cu ochiul inimii decât cu ochiul lumesc 109, o prezintă în cadrul activităților sale creatoare, incluzând aici și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să fie doar un imitator demiurgic miniatural, ci se vrea chiar Dumnezeu. Ipotetic și intențional, creația sa nu sugerează, ci substituie opera divină. Din această perspectivă, textul lui Hawthorne se citește mai curând ca intertext parabolic al primei cărți biblice Facerea. Protagonistul devine un echivalent reprezentațional al Creatorului, Giovanni și Beatrice sunt cuplul primordial, Adam și Eva, așezat în interiorul unui Eden artificial, Baglioni joacă rolul șarpelui, iar, metaforic vorbind, floarea gigantică în jurul căreia toată grădina doctorului pare a fi organizată, îngrijită
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]