2,723 matches
-
a zvonit în lumea toată / Fără de pereche veste: Că-n palatul din poveste / Stă cea mai frumoasă fată. / Ochi de-albastru întuneric / Ce lucesc adânc, himeric, / Ca de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile de cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
populat și vesel. Dar bunica ta refuza să privească pe fereastră, pentru ea cartierul acela nu era trist, tristețea știa prea bine cum să o suporte, nu, era mult mai rău, era cu o treaptă deasupra mizeriei. Ultimul prag înaintea fantasmelor ei. Trăia izolată în apartamentul acela, ca pe un nor unde își reconstruise viața, unde își aranjase pianul și fiul. Aș fi vrut în anumite ore lâncede ale după-amiezii să mă îndrept spre viața pe care o vedeam forfotind jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
excrescențe și un frunziș ascuțit și rigid, altele erau pline de ace culminând într-o inflorescență prăfuită. Luna decolora anemicul lor pigment cu încă o spoială albicioasă. Traversam grădina și mi se părea că mă plimb într-o colonie de fantasme. M-am apropiat de gard. Apa era foarte calmă, de un albastru profund. Am privit în depărtare, la orizont, spaima mării în întuneric. Tata murise, se dusese pentru totdeauna. Căzuse pe stradă din cauza unui infarct. Iar eu nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la orizont, spaima mării în întuneric. Tata murise, se dusese pentru totdeauna. Căzuse pe stradă din cauza unui infarct. Iar eu nu mai eram un fiu. Cu costumul de in deschis la culoare și fața întunecată, eram și eu acum o fantasmă. M-am întors la petrecere. Îi pândeam, dincolo de cortina acelei grădini spectrale, pe prietenii mei. Ne cunoșteam din timpurile fragile ale idealurilor, ale bărbițelor de țap. Ce se schimbase? Spațiul din jurul nostru, vântul care ne bătea peste tot, atunci când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o înghițitură? Se așază pe pervazul ferestrei și rămâne acolo să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate ale palmierului se află ea, cu spatele lipit de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus decât mine, nemișcată și lucitoare ca o statuie de bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe picior și atunci nu mai știu, dar aș vrea să știu. Aș vrea să știu dacă ți-e scârbă sau... Nu, spală-te în grabă, curviștină, vâră-te sub perdeaua ta mucegăită și șterge-ți cu buretele mizeria și fantasmele nebunului ăstuia. Pe masă erau câteva moșmoane, am luat una. Era dulce, am mai luat una. — Ți-e foame? zise. Vocea îi era slabă, venea din tăcere. Și Italia trebuie să se fi gândit la ceva ciudat. Când mâna mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-a ei cerând ajutor. Nu, nu avea nici un chef să se complice în momentul acela de abandon. În scurt timp adormi. Am rămas cu ochii țintă în tavanul de lemn, fără remușcări. O dusesem pe soția mea dincolo de vârtejul fantasmelor mele, până la malul de nisip cald unde se topise plăcerea. Acum se odihnea, aș fi mers să mă plimb pe drumul printre stânci. În ziua următoare, într-o dimineață de cristal, vom intra împreună într-un magazin în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răspunse ea. Nu da crezare tuturor poveștilor. Atenția ta de cititor s-a îndreptat acum complet către femeie; de câteva pagini deja te-nvârți în jurul ei, eu nu, autorul se-nvârte în jurul acestei prezențe feminine, de câteva pagini aștepți ca fantasma asta feminină să ia formă, așa cum iau formă fantasmele feminine pe pagina scrisă; așteptarea ta de cititor îl împinge pe autor către ea; chiar și eu, care am alte griji pe cap, mă las antrenat să-i vorbesc, să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de cititor s-a îndreptat acum complet către femeie; de câteva pagini deja te-nvârți în jurul ei, eu nu, autorul se-nvârte în jurul acestei prezențe feminine, de câteva pagini aștepți ca fantasma asta feminină să ia formă, așa cum iau formă fantasmele feminine pe pagina scrisă; așteptarea ta de cititor îl împinge pe autor către ea; chiar și eu, care am alte griji pe cap, mă las antrenat să-i vorbesc, să încep o conversație pe care ar trebui s-o retez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are Zwida; posedarea unei Brigd pe care o simt deja pierdută și a unei Zwida, care are doar consistența noncorporală a unei fotografii sub sticlă. Încerc în mod inutil să strâng în încolăcirea de trupuri bărbătești dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi lua locul în casă, sau eul meu cel mai intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși. În vocea ei cauți confirmarea nevoii tale de a te agăța de lucrurile existente, de a citi ceea ce e scris și gata, alungând fantasmele ce scapă printre degete. Chiar dacă îmbrățișarea voastră a avut loc numai în imaginația ta, mărturisește, e totuși o îmbrățișare ce se poate realiza dintr-o clipă într-alta...) Dar Ludmila e întotdeauna cu cel puțin un pas înaintea ta: — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un tot cu titlul, autori la fel de reali ca și personajele lor și locurile numite în cărți, existând și neexistând în același timp, ca acele personaje și acele țări. Autorul era un punct invizibil de unde veneau cărțile, un gol parcurs de fantasme, un tunel subteran ce permitea comunicarea celorlalte lumi cu cotețul copilăriei lui... Îl cheamă cineva. Ezită un moment dacă să ia fotocopiile sau să ți le lase. — Acesta este un document important, nu poate fi scos de aici, este corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimic. În momentul în care apăreți cu un „voi“ unitar, sunteți doi „tu“ separați și izolați mai mult ca înainte. Chiar acum, când sunteți încă exclusiv ocupați unul cu prezența celuilalt. Să ne închipuim cum va fi mai târziu, atunci când fantasme neîntâlnite vă vor popula gândurile, însoțind întâlnirile trupurilor voastre, omologate de obișnuință.) Cititoareo, acum ești citită. Trupul tău este supus unei lecturi sistematice, prin canale de informație tactile, vizuale, olfactive, ba chiar cu intervenția papilelor gustative. Și auzul își are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vei reuși să pricepi ceva mai mult despre originile mașinațiilor traducătorului: resortul secret care le-a pus în mișcare a fost gelozia față de rivalul invizibil ce se interpunea continuu între el și Ludmila, vocea tăcută ce vorbește prin cărți, acea fantasmă cu mii de chipuri, dar fără chip, cu atât mai echivocă cu cât pentru Ludmila autorii nu sunt niciodată indivizi în carne și oase, ci există numai în paginile publicate, cei vii, ca și cei morți, gata mereu să comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e gata întotdeauna să-i urmeze cu ușurința nestatornică a unei relații cu persoane lipsite de trup. Cum să învingi nu pe autori, ci funcția autorului, ideea că în spatele fiecărei cărți e cineva care garantează un adevăr acelei lumi de fantasme și invenții, prin simplul fapt că și-a investit în ele propriul adevăr, că s-a identificat cu acea construcție de cuvinte? Dintotdeauna, pentru că gustul și talentul îl împingeau în acest sens, dar mai mult ca niciodată de când relația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să construiesc la mine acasă o cameră complet căptușită cu oglinzi, după proiectul lui Kircher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Pentru a-l face să existe, e suficientă lectura mea dezinteresată, dar atentă la toate implicațiile permise și nepermise, la lumina acestei lămpi, în marea clădire a birourilor pustii, de cum îmi pot descheia nasturii uniformei de funcționar, lăsându-mă pradă fantasmelor interzise, pe care, în timpul orelor diurne, trebuie să le țin inflexibil la distanță... Trebuie să recunoști că vorbele Directorului General îți comunică o senzație de îmbărbătare. Dacă omul acesta continuă să simtă dorință și curiozitate pentru lectură, înseamnă că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a nu o mai zări; mintea lui avea nevoie de liniște, femeile nu o aduceau. Cei trei nu se Împreunaseră niciodată cu o femeie, trei danezi numai spirit, Thomas nu avea cum să le semene; Hamlet era, de fapt, o fantasmă a lui Shakespeare, prințul, real sau născocit, era În dublu patrimoniu. În unul singur, al Întregii planete, de vreme ce, În fel și chip - nu neapărat cu aceleași vorbe -, toată omenirea se Întreba, conștient sau instinctiv: a fi sau a nu fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erau interzise În Christiania. Chiar locuitorii fostelor cazărmi hotărîseră să facă ordine În propriul teritoriu; Thomas, care mai venea doar În treacăt printre foștii camarazi, le părea acestora, cîteodată, oarecum absent, distant. Cei care bănuiau că Thomas trăiește, uneori, printre fantasme gîndeau asta Înlăuntrul propriilor lor fantasmagorii, pentru că atunci mințile li se așezau parcă altfel Între oasele capului, strecurîndu-se, de acolo, În alte scăfîrlii cu minți pornite razna, cum o socoteau ei, de pildă, În unele momente, pe aceea a lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și totdeauna o baie de mulțime umană, o rătăcire în masa de oameni ce se duceau și veneau fără a-l cunoaște și a-l observa aveau asupra lui exact efectul unei băi în plină natură sub cerul deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un comisar european. Acum noi știm că, în logică, regretele astea se numesc contrafactuali și nu-s corecte, da’ lasă-mă să-mi închipui și alte lumi posibile, mai bune decât asta în care trăim. Că delirul bate logica, iar fantasma ne motivează mult mai mult decât un raționament. Trag linie și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ideii și efortului pe care-l făceau ca să-i dea soliditate ar fi putut fi un refuz sec, fără alte explicații decât, Vremea păpușilor a trecut. Naufragiați, vâsleau spre o insulă fără să știe dacă era o insulă reală sau fantasma ei. Dintre cei doi, cea mai îndemânatecă la desen era Marta, de aceea ea își luă sarcina să transpună pe hârtie cele șase tipuri alese, mărindu-le, prin clasicul procedeu al hârtiei de calc, la dimensiunea exactă pe care păpușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de științe juridice Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca de câine”, 2002, „Ademenirea” - roman, 1996; „Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006”, vol I., Editura PIM Iași 2006. În rândurile de față
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]