9,565 matches
-
trepidantă și independentă, obosită de incertitudini și lipsuri a plecat la Paris, unde locuia unchiul său Nicolae Pillat. Mihai a rămas la Roma pândind orice ocazie prielnică unor atitudini și acțiuni politice. Între timp umbla singur prin Roma descifrând distrat farmecul subtil emanat de vechimea pietrelor emaciate , de pomii înaripați, de culoarea caselor rămase așa de secole. Pe aceleași locuri pe unde pășea trecuseră și alții, alergaseră și căzuseră și fuga a fost mereu reluată. Și pomii și fântânile și pietrele
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
contrabandă are o intuiție uimitoare: „Vocea ei e doldora de bani”. În română a fost tradus inspirat ca „doldora de bani”. Iar prietenul său, Nick Carraway, comentează inspirat pe marginea acestei revelații: „Era o voce încărcată de bani - acesta era farmecul inepuizabil care vibra, urca și se stingea, clinchetul glasului, sunetul muzical al vocii ei...” Ceea ce ține de profunzimea reală a sentimentelor pe care Gatsby le nutrește față de Daisy, dragostea sa aproape obsesivă care înalță un întreg castel fermecat, se topește
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
pace și relativă prosperitate (pax ottomanica).” Propria istorie este de rescris și de reînvățat. „Iarmarocul periferic“ În același număr al săptămânalului bucureștean, Andrei Pleșu își pune o întrebare , Cât de nou va fi Anul Nou?, și răspunde la ea cu farmecul știut, dar și cu scepticism în care amestecă și resemnare și luciditate, dacă merge combinația aceasta: „Mi-am dat seama că lucrurile vor rămâne, ca să zic așa, neschimbate în rău, încă de când am zapat, obosit, programele oferite de Revelion, pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2892_a_4217]
-
este esențială pentru cunoașterea de sine. Introspecție. O revenire la normalitate nu este întru totul o binecuvîntare. Splendidă lumina serii peste Londra după-amiază, învelind literalmente totul în aur și frumusețe. Nu m-am simțit niciodată atît de sensibil - înțelegeam brusc farmecele subtile din toate direcțiile, din toate lucrurile. Fluviul Tamisa, de un albastru pal și lucitor, betonul podurilor, de obicei gri-alburiu, un opal roz-auriu blînd. Cerul colorat puternic în turcoaz. O curioasă stare intermediară dintr- un vis - o continuitate precisă. Visam
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
cu pieptul plat, feminină și lipsită de sexualitate, cu o anumită drăgălășenie blîndă. Timidă și timorată în abordare, cu un zîmbet palid, de conversație. Toată viața ei, în registru minor, în fundal, pierdută în decor, deși nu lipsită de un farmec vlăguit. A treia, mai reușită, cu un an mai în vîrstă, cu forme armonioase, picioare bine proporționate, sîni frumoși, o față foarte drăguță, cu ceva vag evreiesc. Eficientă, distantă, rece. O sugestie de sexualitate, dar ținută bine sub control. Uniforma
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
e privit cu înțelegerea dată de foamea pe care a răbdat-o pînă atunci. Într-o lume absurdă, figurile odioase devin caraghioase, iar eroii au aerul unor inadaptați romantici. Limba lui Pavlovici, de o distincție cultă, e în contrast cu mizeria catacombelor, farmecul cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor și sordidețea întîmplărilor surprinse. Cînd un filosof, pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
ținut conferințe și cursuri universitare privitoare la istoria artei românești din toate timpurile. La trei decenii de la dispariția sa fizică, opera acestui istoric de artă și minuțios cercetător invită la lecturi și relecturi pentru a demonstra, cu argumente irefutabile, frumusețea, farmecul și permanența artei noastre religioase, și nu numai, în context european. O restituire, integrală, a notelor, articolelor, studiilor și cărților pe care le-a publicat, în țară și în Europa, în răstimpul a șapte decenii și jumătate, ar întregi imaginea
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
loc de întors. Replica (fiindcă e o replică dintr-un dialog) e de o completă artificialitate: „Nu-i neapărat rău, ci doar mi se pare stupid” (p. 200). Aceiași actori sunt, în continuare, protagoniștii unei scene altminteri nu lipsite de farmec. Opresc mașina în drum și încep să arunce cu pietre într-o sperietoare de ciori. Cum el nu nimerește cu nici un chip, ironia ei cade casant: „N-ai o treabă !” (p. 209). Un fel de „n-ai nici o treabă” telegrafic
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
tradiție clasică, animalele nu joacă câtuși de puțin un rol secund. Disputele dintre Purcelul al șaișpelea, vier de prăsilă, mândru de importanța misiunii sale de a contribui la creșterea efectivelor de porci de calitate și necioplitul Diao Xiaosan, pline de farmecul basmelor copilăriei, sunt parcă rupte din viața de fiecare zi a oamenilor. Dar numai în lumea necuvântătoarelor dușmanul de moarte de ieri, devenit regele mistreților, renunță la onoruri pentru a-l întrona pe cel pe care-l consideră mai bun
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
umfla încă un pic și o catastrofă devenea iminentă. Acum, văd deodată un ciorchine uriaș de minunați struguri tropicali, gigantici, copleșind o femeie bătrână pe stradă, mă simt atât de fericită! La Paris, desigur, baloanele sunt altfel - au prea mult farmec pentru a fi internaționale - mai mici și mai deschise la culoare și mai vesele și mai nesăbuite - ele arată întotdeauna de parcă ar fi la o petrecere, așteptând să se desprinde de sfoara lungă cu care sunt legate de un băț
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
-și omoară bărbații sau o zeiță berberă, ce privilegiază, ca Imhotep, scriitorii. O subtilă metaficțiune se insinuează în datele finale ale povestirii, ca și cum manuscrisul neterminat se continuă într-un alt text, încăpător, al realității cu adevărat devoratoare. Altceva dă, însă, farmec povestirii, în întregul ei. E vorba de erotism și senzualitate. Mai bine zis, de erotismul acvatic (prezent și în cel mai recent roman al său - Femeile insomniacului), de un lirism aparte: marea, „frecându-și, leneș, trupul de malul nisipos” sau
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
integral, de iureșul materializării lor, spiritul își îngăduie o clipă de abandon și de refugiu în dulceața unor trăiri candid-adolescentine; trăiri indefinite și ambigue, pe muchia dintre vis/ iluzie și realitate / împlinire, așadar puțin angajante, dar nu și lipsite de farmec: tatonări, așteptări de limb, deschise tuturor ipotezelor/ ipostazelor și totodată interzicând vehemența și inconcesivitatea volitivă și pasională, care sunt asociate opțiunilor clare, definite și definitive. Cine și-ar putea închipui un Călinescu - fie și acela încă june și de curând
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Humanitas, de Ștefan Cazimir. Pasiunea profesorului Cazimir pentru eternul Caragiale nu mai are nevoie de prezentare. Aici, în carte, cel care, spune Ștefan Cazimir în prefață, a făcut, prin existența sa, concurență operei este reconstituit în omenescul lui plin de farmec, printr-un cor de voci unele ilustre, altele care nu ne mai spun, azi, mai nimic: Agârbiceanu, Archibald ( Gh. Rădulescu, ziarist în vogă, în epocă), Paul Bujor, Marius Bunescu, Luca I. Caragiale, Al. Davila, Barbu Delavrancea, Cella Delavrancea, Victor Eftimiu
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
absolut cuceritoare. Sigur că figura centrală a amintirilor (foarte sobre, contrapunctate de anecdote lipsite de acea dezagreabilă lejeritate a anecdoticului) e disputată între Ion Pillat și G. Călinescu. Lucruri îndeobște cunoscute (inclusiv din edițiile anterioare), dar încă înzestrate cu un farmec iradiant. În ce-l privește pe Călinescu, mi se pare pilduitor amănuntul că fusese tentat într-un rând să scrie un roman cu aparență polițistă, ca și acela legat de excursiile de documentare în care alterna seriozitatea mai mult decât
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
de Mircea Eliade încât a învățat italiana ca să-l poată citi în original. Visul ia în stăpânire cartea cea mai frumoasă carte de povestiri a lui Eric-Emmanuel Schmitt - Visătoarea din Ostende (trad. Liliana Donose Samuelsson). Și alunecarea în fantastic dă farmec romanului scriitoarei spaniole Care Santos - Încăperi ferecate (trad. Marin Malaicu-Hondrari), mitul și istoria se contopesc în Cina blestemată de Ismail Kadare (trad. Marius Dobrescu). Diversitate de formule și de lumi Bestseller-ul Editurii Polirom va fi, mai mult ca sigur
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
o lume frivolă, nu mai deranjează cuvintele imprecise, sintaxa de balamuc, tempoul fracturat, fraza cu barbă, scrisul ca la picamer”. Dialogurile cu cei din lumea literară (Daniel Cristea-Enache, Marius Chivu, Iolanda Malamen, Elena Vlădăreanu, Ciprian Măceșaru, Marius Dobrin) au un farmec conspiraționist: știu că răspunsurile sunt o convenție detonatoare, un pretext prozastic. Ți-l lasă să zburde cu grație. În schimb, reporterii din afară sunt, deseori, victime sigure. E întrebat, de pildă, dacă-l „suprairită sensibilitatea”?, „De unde vă vine atracția supremă
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
cu toată suita de reflexe dobîndite pe ecran, nu mai poate fi abandonată. Așa se face că un copil rămîne războinic chiar și după ce a închis calculatorul, răstindu-se la profesoară și amenințînd-o cu moartea, iar un adolescent, ignorant în privința farmecului preliminar al flirtului cu o fată, îi cere pe șleau un act viguros de balansare sexuală. Tot ceea ce o dată a însemnat ceremonie a nuanțelor interioare, cu despicarea unui act în fine grade de prefirare sufletească, se spulberă sub elanul imitativ
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
Stăvăruș știa multă carte, era temeinic informat și poseda o enormă sumă de lecturi din literatura română și universală. Explica și comenta epoci și opere literare cu o rară distincție intelectuală, cu o siguranță desăvârșită a informației și cu un farmec special pentru un dascăl format în România postbelică. Restituirea unor prețioase manuscrise și documente privitoare la Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu și Elena Văcărescu se constituie, de fapt, într-o operă de recuperare și reinterpretare a unor fațete ascunse ale istoriei
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
civic, devenit, totodată, și unul ideal. Notele din documentele păstrate în cutiile de pantofi sunt disparate. Daniel Vighi are de furcă cu ele, deși anumite perspective clare pot fi urmărite. Decide, totuși, să selecteze documentele ce păstrează nu doar un farmec aparte ori parfumul unei epoci, ci, foarte important, pe cele care asigură prelungirea în autoficțiuni incitante. Vom fi, așadar, martorii unui scriitor ce transformă cu talent documentul istoric în ficțiune. Mai mult, el inserează pretutindeni în text fragmente (prozastice ori
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
are rost să riști prostește. Nu aveam energia necesară care să-mi dea o minimă șansă. În schimb, în scris am riscat și, probabil, am pierdut. Neavând control asupra a ce face, diletantul este riscul făcut autor. Scrisul diletantului are farmecul agasant al pescuitului. Nu știi niciodată ce va fi. Dacă va trage „peștele” sau nu. Pe al profesionistului nu-l cunosc, deși a trebuit într-o vreme - sporadic, trăsnind și bodogănind, mi se mai întâmplă - să fiu un soi de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
răul). Răul nu poate fi neutralizat prin soluții raționale, ci prin vicleșuguri magice. Haosul nu se supune logicii, dar poate fi combătut cu mijloace a căror natură e identică cu cea a haosului (similia similibus curantur). Personajele pozitive recurg la farmece in extremis, pentru a pune opreliști răului. Balaurii trebuie îmblînziți, și pentru asta remediul cel mai eficient sunt vrăjile. Magia e precumpănitor albă, fiind un ritual cu efect apotropaic (de îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
de săcară -/ Să trăiască până-astsară."; " S-o suit frunza la munte/ Ș-o ajuns coada de frunte./ Da' coborât-o frunza jos,/ Iară-i coada unde-o fost." Citind Memoria ethnologica reconstituim drumul parcurs de la șezătorile de altădată, pline de farmec, la groteștile baluri organizate de sindicate la căminele culturale. "Ie-ne, Doamne, ce ne-ai dat/ Și ne dă ce ne-ai luat." - nimeni nu a mai exprimat atât de inteligent și decent și, în același timp, cu atâta tragism
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
tipăreau versurile, ci din mărturia irecuzabilă a rimelor: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt/ Într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt" (Scrisoarea I); " De-aceea zilele îmi sînt/ Pustii ca niște stepe,/ Dar nopțile-s de-un farmec sfînt/ Ce nu-l mai pot pricepe" (Luceafărul). O probă suplimentară ne oferă Eminescu prin dicționarul său de rime, unde în suita lui sînt apar mormînt, veșmînt, înfrînt etc., dar în suita lui cărunt, mărunt, înfrunt nu apare verbul sunt
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
lui Nichita Danilov și, în toate, (i)realitatea imediată a picturii lui Val Gheorghiu, de curînd reîntors din Bermude. Și toți revendicînd cea mai frumoasă temă literară: însăși marginalitatea lor, fecundă, aducătoare, iată, de noroc. Și mai era ceva, acolo: farmecul, pur și simplu. Categoria frumosului, atît de disputată de filosofi și esteticieni, a creat o alta, în literatură, pe care criticii literari au semnalat-o, în secolul XIX, la "veselul" Alecsandri și la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
în literatură, pe care criticii literari au semnalat-o, în secolul XIX, la "veselul" Alecsandri și la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii, nici esteticienii și, cu atît mai puțin, teoreticienii discursului literar n-au produs vreun studiu "canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]