12,672 matches
-
ani și are o piele frumoasă. Ochii lui mari au colțurile ridicate. Expresia lui e blândă și preocupată, dar lipsită de curiozitate. Are un nas tipic manciurian, drept și lung, și buze ferme. Obrajii săi au o roșeață ca de febră. N-a zâmbit când ne-a văzut intrând. Mi se pare că visez. Fiul Cerului e îmbrăcat într-o robă lungă, aurie. Pe țesătură sunt cusuți dragoni, nori, valuri, soarele, luna și multe stele. În jurul mijlocului are un brâu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spun eu. China a fost ofensată. Tuturor le e prea rușine să recunoască asta! Prințul Kung îmi face semn să vorbesc încet. Lui Hsien Feng i s-au îmbujorat obrajii în somn. Mai mult ca sigur că are din nou febră. Respirația îi este greoaie, de parcă în plămânii săi nu ar intra destul aer. — Fratele Domniei Voastre crede în pa kua - cele opt diagrame - și în feng shui, îi spun prințului Kung. Crede cu tărie că este protejat de zei. Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și zări inamicul. Cavaleria mongolă era celebră pentru invincibilitatea sa. Trei mii au pierit într-o singură zi. Au fost măturați de tunurile și puștile occidentalilor precum frunzele uscate de vântul toamnei târzii. Împăratul Hsien Feng era ud de transpirație. Febra mare îl secătuise atât de mult de energie, încât nici nu mai putea să mănânce. Curtea se temea că va ceda în fața bolii. Când i-a mai scăzut febra, m-a rugat să redactez cinci edicte care să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de vântul toamnei târzii. Împăratul Hsien Feng era ud de transpirație. Febra mare îl secătuise atât de mult de energie, încât nici nu mai putea să mănânce. Curtea se temea că va ceda în fața bolii. Când i-a mai scăzut febra, m-a rugat să redactez cinci edicte care să-i fie imediat trimise generalului Seng-ko-lin-chin. Așa cum îmi dictează Majestatea Sa, îl informez pe general că din întreaga țară se strâng trupe și că în cinci zile va avea loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-au pus prosoape reci, iar foile îi alunecau printre degetele tremurânde. După două zile a sosit vestea înfrângerii. Primul a fost fortul de nord, cucerit după o luptă crâncenă sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se târăște de-a lungul unei cărări înguste. Noaptea sunt ridicate corturi și se aprind focuri de tabără. Oamenii dorm precum o armată de morți. Împăratul Hsien Feng își petrece cea mai mare parte a timpului în tăcere. Ocazional, când febra sa crește, vorbește lucruri fără înțeles. — Cine poate garanta că toate semințele din natură vor fi pure și sănătoase și că florile lor vor crea o imagine a armoniei în grădină? întreabă el. Incapabilă să-i răspund, mă uit lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
facă orice ca să scape de mine. Întâi pretinde că e bolnav, ca să chiulescă de la ore. Când îl prind, Nuharoo vine în apărarea lui. Ea merge până într-acolo încât să îi poruncească, în taină doctorului Sun Pao-tien să mintă în legătură cu „febra“ care-l împiedică pe băiat să mergă la școală. Dacă ăsta e modul în care îl pregătim noi pe Tung Chih să fie următorul împărat, dinastia este de pe-acum condamnată. Hotărăsc să mă ocup eu însămi de această chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Forfota din gara fluvială este cea obișnuită. Aproape de intrare îmi atrage atenția o femeie cu un copil în brațe. Este bine îmbrăcată, iar copilul arată sănătos. Numai fața femeii seamănă cu a celor care s-au ridicat după o mare febră. Buzele arse, nările spuzite, ochii puțin albiți. Fără cuvinte multe, spune că e din Baldovinești sau, mai bine zis, că a fost din Baldovinești, unde se dusese să scape de inundațiile frecvente din satul Pisica și-și făcuse o casă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cel mult. Erau, atunci, niște Împrejurări mai speciale În viața mea. Mă dovedeam bolnăvicios, cam suferind de o boală pe care doctorii nu știuseră s-o numească. Nu intru În amănunte, că nu-i treaba voastră. Și boala asta, așa cum febra Îl Îndeamnă pe om să bea apă cu nemiluita, pe mine mă obliga să Înghit băuturi bețive. Nu râde, prostovane, că aceea a fost mucenicie, nu viață. Desigur, lumea s-a și grăbit să spună despre mine că eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă reflectând starea națiunii. Din când în când, soarele răzbătea printre nori, cu o strălucire intensă care era de ajuns cât să facă pe cineva să ardă de febră. Ce căldură, Sebei, comentă Ukon. — Da, și nu bate pic de vânt. Evident, amândoi erau echipați complet în armuri. Chiar dacă armurile moderne deveniseră mai ușoare și mai flexibile, nu încăpea nici o îndoială că, pe sub pieptare, sudoarea le curgea șiroaie. Sebei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jivine de pe vapor. Treptat se liniștise și Lotti. În spitalul din Paris i se păruse că o vede pe Lizzi, dar apoi mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră. În timp ce zăcea, îi tecu o clipă prin minte că Lizzi ar putea fi implicată în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că poate a fost doar un coșmar. Un laț de fier părea căi strivește capul și era foarte speriată, apoi înota într-o ceață deasă...A zăcut o săptămână cu febră mare și părea că o strangulează ceva sau cineva...apoi s-a simțit dintr-o dată mai ușoară. A început să mănânce și să-și revină. Richard nu s-a mișcat de lângă ea. și ea a recunoscut lăuntric că este o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
să scriu sârguincios ce am făcut în ziua respectivă, eventual ce idei mi-au mai trecut prin capul proprietate personală, dacă din întâmplare îl am la mine și nu lam uitat pe undeva, etc, etc... Azi m-a prins iar febra programării dar nu în vechiul și cunoscutul meu limbaj de programare, ci am dorit să-mi reamintesc și să dezvolt programarea fișierelor tip: bat. Multă lume a și uitat despre ele, unii nici nu au auzit despre așa ceva, pentru că aparține
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală, căreia nu-i puteam face față. Am găsit cumva puterea să mă ridic, să mă Îmbrac, să-mi trec o mână prin părul umed, deși
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și nu mă puteam opri din tremurat. Obrajii și fruntea Îmi ardeau ca la o febră puternică În timp ce mi dădeam seama. Eu eram acea fată pe care o invidiasem. Acea fată pe care nu putuse să și-o scoată din minte. Acea fată pe care o desenase.... Iar el era acel băiat de care mă Îndrăgostisem
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si cîmpul este secerat. Îți văd un nufăr pe sprinceana, De febră mare umezita; Iar pe obraz o roza pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete, Iar ochii-i îmi dădeau fiori. Din flori ghirland-am împletit, În păr să-i pun
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
spusese să mă lămurească. Am băgat-o rapid în birou, înainte s-o mai audă și altcineva. Un organizator de nunți? Deja? Lucille abia așteptase. Ne întorsesem în New York de mai puțin de douăsprezece ore, iar ea intrase deja în febra pregătirilor. — Mandy, îți mulțumesc c-ai trecut pe-aici, dar nu cred că eu și Randall o să avem nevoie de un organizator profesionist. O să facem o nuntă mică, în orașul meu natal... asta când o să am măcar o secundă liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că nici măcar nu-i vorba doar de sfârcuri. La dracu’, doar suntem însurați de doisprezece ani! E puțin cam târziu să ne apucăm să ne prostim cu faze din astea cu oralul. Problema e că pe Eva a prins-o febra aia cu eliberarea sexuală. Aseară a venit acasă de la cursul de aranjamente florale al lui Mavis Mottram și a început să trăncănească despre stimularea clitoridiană și despre opțiunile sexuale neangajate și liber nesimțite. — Ce-s nesimțite? — Opțiunile sexuale. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el, tot pe Irina o privea. Mâinile sale lungi și subțiri se mișcă nefiresc înainte înapoi, în jurul genunchilor strânși în burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice, Irina e palidă, ochii ard, parcă, de febră. — Dar încheierea? reia tenorul, excitat. „Însă nu rămânea deloc. Hedonismul și Arta Alexandriei aveau în el un copil devotat...“ Final magnific. Ca o neputință, nu-i așa? Mare poet, singuraticul acela. Bătrân și bolnav, exilat în nămolul fierbinte al Alexandriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la gândul că ar putea să încerce să mă împiedice să ajung la ea. — Doarme, l-am auzit spunând în spatele meu, chiar în clipa în care zăream picioarele Aurorei în capul scărilor. De joi se luptă cu gripa și are febră. Mai vino pe la jumătatea săptămânii. Atunci o să poți să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg, luminos al Zâmbăreței care fusese cu atâția ani în urmă. — Unchiule Nat, a spus ea, desfăcându-și brațele în direcția mea. Cavalerul meu în armură strălucitoare, a continuat, aruncându-se cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]