2,832 matches
-
ceva la ureche celeilalte. Ele au aceeași grație longilină, aceeași distincție sensibilă a femeilor prerafaelite pe care Jugendstilul le-a cultivat la rândul său. Povestea se spune in sotto voce, ne aflăm în împărăția șoaptei și a misterului, a confidenței fermecate. Feericul se răsfrânge aici în vrajă, ca joc al ielelor, în seducția pe care o exercită zânele descoperite în momentul de taină. Există o anumită ondulație vegetală, de ierburi, de lujeri a acestor trupuri, specifică Secession-ului care feminizează linia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale decorative, unde, uneori, în fundal, se profilează orașul, cu o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În Primăvara (1901), pictorul înfățișează înconjurată de flori o femeie cu flori în păr, într-o atitudine gânditoare. Tabloul este străbătut de o creangă precum o nervură fină, o vascularizare a sa, iar două treimi din spațiul pânzei este invadat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diferite: flori care Înfloresc În această perioadă, personaje mitice - zâne. La origine numele de „zână” vine de la „Dziana” sau „Diana”, numele zeiței romane. Sensul de zână se acordă vrăjitoarelor, existând chiar un derivat al acestui cuvânt - „zănatec”, Însemnând bezmetic sau fermecat, posedat de Diana sau de vrăjitoare. „Este foarte probabil că numele Diana a Înlocuit denumirea locală a unei zeițe autohtone traco getice. În orice caz, la români, este incontestabil arhaismul ritualurilor și credințelor legate de Diana.” Numele de Drăgaică s-
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
de flox și de begonie se amestecă cu cel de terebentină și de rășină încinsă de soarele de august sau de iulie. (...) Dou) luni de vacanță mare, fără nicio temă pentru școală, nicio scrisoare obligatorie, care să întrerupă această curgere fermecată”. Până la declanșarea Primului Război Mondial, cele mai multe dintre doamne și-au asumat o prezență publică extrem de discretă. Această realitate s-a cristalizat atât în jurul mentalităților epocii, cât și ca urmare a obligațiilor ce decurgeau din statutul prioritar casnic al acestora. Nu de puține
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
oști etc. Mama, care ne-a dat viață din viața ei, ne însoțește pretutindeni în lume cu puterea iubirii jertfelnice. Viața noastră începe cu mama. Nevinovatele mâini ale mamei sunt leagănul care înflorește spre rod bogat viața noastră. Degetele ei fermecate ne mângâie obrazul când suntem triști. Zâmbetul ei ne șterge lacrimile. Mama ne aude de aproape și de departe. Cu sufletul ei de mamă ne urmărește pașii, ne presimte durerea, se află în tainic dialog cu inima noastră. Aleargă la
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mereu aproape: „Jelui-m-aș brazilor De doruțul fraților; Jelui-m-aș munților De dorul părinților; Jelui-m-aș florilor De dorul surorilor; Maică, măiculeana mea, Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie și astfel pornește să-l caute, izbutind să îl ajute. De la îngânările de leagăn până la orațiile de nuntă sau bocete, folclorul românesc aduce un elogiu impresionant mamei. Ea se adresează
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
o stârpitură de om spân, cu câteva fire de păr roșu drept barbă, cu glasul pițigăiat, cu ochii mărunți și vii, curat cum Tașcă și l-ar fi închipuit pe Satana. Apoi și locul era așa de te simțeai oarecum fermecat în el, o încăpere largă și scundă, cu pereții pătați de muște și gălbeniți de fum, aproape goală și luminată de o lampă proastă care se afla în peretele de la tejghea. Unde mai pui că străinii se încing la povești
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
legate de spațiul închis și securizat al obștei. Părăsite, moara și casa bisericească își pierd calitatea de loc, consacrat de bătătură, de așezare a ființei, devin spații ale necunoscutului, ale incertului în care își fac sălaș diavolii. Deși se simte fermecat de ciudatul han, Tașcă nu se lasă prins de vraja lui: Stăpânit de gândul că nu poate să fie la mijloc decât un joc al Necuratului, el luă hotărârea de a se îndepărta fără întârziere din afurisita aceasta de casă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
trebuie să încercuiască cu albastru mulțimea animalelor sălbatice și cu roșu mulțimea animalelor domestice. 2. Elevii lucrează individual. Câștigă cei care au rezolvat corect sarcina dată în timpul stabilit. Recompensă: Buline roșii pentru sarcina corect rezolvată. Jocul: În lumea basmelor (Creionul fermecat) Scopul didactic: Recunoașterea și folosirea culorilor; recunoașterea liniilor orizontale, verticale, oblice și curbe. Sarcina didactică: Să colorez diferit liniile folosite în costumația personajelor din lumea basmelor! Material didactic: Fișe cu desenele de mai jos. Reguli: 1. Fiecare elev trebuie să
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind ca pentru sine: „5ătăcindu-mi cerc strein / visez numărul divin / vreme / dintr-o preadevreme / o dată / din niciodată / ca o frescă despuiată / de vremelnicia
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
foarte adînci, între smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice drum, se înălța un castel regal sau mai curînd din basme. Călătorul înmărmurit și-ar putea închipui că vreun geniu al Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
LUI ALI BABA (sau cum Chrysler Simca 1307 / 1308 face să se descopere comorile confortului și ale dotărilor luxoase) Înăuntrul peșterii o magnifică mașină se arătă strălucind în mii de culori. Ali Baba se apropie și rosti din nou cuvintele fermecate. Într-o clipită portiera automobilului se deschise larg lăsînd să se vadă minunății și mai uluitoare. Ali Baba descoperi un interior luminos, larg și spațios, fotolii moi îmbrăcate în catifea. Dintr-un radiocasetofon se auzea o muzică vrăjită, nenumărate cadrane
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și ale echipamentului)". O ultimă izotopie de semnalat este cea a ficționalității. În calitate de personaj foarte cunoscut din ficțiune, Ali Baba aduce cu el un anumit număr de elemente aparținînd intertextului literar, ca de exemplu: înăuntrul peșterii; rosti din nou cuvintele fermecate; într-o clipită portiera automobilului se deschise larg; pe dată ieși afară din peșteră; dacă m-ar vedea acum califul. La nivel secvențial, remarcăm că modul obișnuit de funcționare tabulară al descriptivului este introdus într-o serie evenimențială. Obiectul este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spațiu confortabil, în genul pensiunilor din Elveția: "când mă gândesc că te împărțeai între amândoi [...] nu mai cred în nimic. Mi-ai ucis ce aveam mai sfânt în mine: plăcerea de a mă adânci în trecut ca într-o grădină fermecată". Și totuși, Andrei rămâne un "om al trecutului", chiar dacă trecutul său personal devine, de acum încolo, nefrecventabil. Dar, pe lângă amintirile neplăcute, pe lângă ceea ce trăise efectiv, el avea în suflet "comoara nestemată a lucrurilor netrăite", și "din sfărâmăturile a tot ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de înțeles, pentru totdeauna, de ființa umană, limitată destinal și profund tragică. Nemurirea este un atribut al zeilor. Ea poate fi obținută și de oameni privilegiați, îndrăgiți de cei divini, asemenea lui Zuisudra, tot sumerian. Se arată oamenilor ca iarbă fermecată (Ghilgameș) sau ca tărîm însorit (basmul românesc Tinerețe fără bătrînețe...). Vechii canaanieni au inventat mitul lui Noe, cel salvat de potopul biblic și căruia i s-a dăruit viață îndelungată. Este o replică la Utnapiștim, variantă babiloniană și adaptată a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
obiectele stînii sunt semnele de identitate ale păstorului. De altfel, originea lor este divină, ca și instrumentele muzicale, nelipsite, lira și fluierul. Pentru că Orfeu nu respectă consemnul (cum convenise cu însuși stăpînul lumii de jos, zeul Hades, după ce se lăsase fermecat de puterea divină a lirei de aur), Euridice este din nou răpită și dusă în adîncurile neștiute ale Erebului. Nu-i rămîne zeului decît să se întoarcă zdrobit de întristare în Rodopele natal de pe coamele munților Haemus. Primii care i-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Zeii vedeau totul, dar nu le păsa, își vedeau de treaba lor, nu se complicau cu îndreptarea lucrurilor de pe Pământ. De fapt, ce interes aveau? Se spune că Pandora ar fi făcut starea de fapt de pe Pământ, deschizând cutia aceea fermecată. Și atunci un semizeu, pe nume Prometeu, s-a uitat spre Pământ și i s-a făcut așa o milă de oameni, încât s-a gândit să fure focul zeilor și să-l dea oamenilor, doar doar le-o ameliora
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unui pictor i-ar fi trebuit niște culori de o calitate rară, negăsibile nici măcar în concediu, când omul are timp că cutreiere toate drogheriile din țară. I-ar trebui o mână și un ochi de artist aparte, și niște penele fermecate, și un amestec de culori cum poate numai marii artiști plastici o pot face, pentru a o prinde pe o pânză bine grunduită, cu zelul închinării spre o nouă renaștere. I-ar fi trebuit mai mult de un an pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mâna dreaptă la buze și acum la frunte, calculă Brâncoveanu timpii, fără să schițeze nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începe să se scurgă." Ibid., p. 343 Cunoașterea, mai mult sau mai puțin aprofundată, a existenței unor astfel de energii oculte explică relativa fragilitate a victimelor la începutul atacului. Cu cît victima înaintează în recunoașterea și numirea situației sale de "fermecat", cu atît va putea "face față", cu sprijinul celor ce dezleagă. În regiunea normandă, vrăjitorul este numit "gelos" și "ciudos" și, în consecință, este un nemulțumit care are nevoie să își aplice puterea dincolo de propriul domeniu. "Ceea ce este "magic" la
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă de nevastă-sa. Jonas ridica atunci pânzele trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
intenția să-l citească. Sâmbătă noaptea, al șaselea cap mi-a mulțumit, și-a cerut iertare si a dispărut. Duminică noaptea, al șaptelea cap mia spus: „ai învins! Felicitări”! (toate celelalte se transformaseră în solzi). Mi-a dăruit un clopoțel fermecat și a plecat. De atunci, nu lam mai visat. Dialog cu luna Notă: Pe 19 martie, 2011, Luna se va afla la cea mai mică distanță față de Pământ din 1992 încoace, de numai 356.578 de km și se vor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se întoarse cu spatele. Fracul fâșâi, aripile dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un vânt fermecat, vindecător. Brațele pierdură strânsoarea, gâtul și umerii, pieptul deveniră libere, ușoare, uitarea cuprinsese trupul și timpul pierise. Târziu, cât de târziu, umerii fură atinși de degete care băteau un ritm lent, prevenitor, muzica încetase, dar nu și briza binefăcătoare, pleoapele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prăpădit de oboseală. Ascultă nepăsător explicațiile înaintașului său până în clipa când îi desfășură o schiță cu planul frontului și cu pozițiile tuturor unităților ce țineau de divizie. Atunci se așeză la masă, înviorat, parcă i-ar fi dat o băutură fermecată, sorbind din ochi harta cu semnele albastre și roșii, încercînd cu degetele tremurătoare să urmărească liniile capricioase. Dar capul îi era atât de tulbure de emoție, că nu se putu dumeri și, sculîndu-se iar în picioare, zise nehotărît: ― Nu pricep
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Liniștea și misterele cerului și ale pământului se întîlneau și fâlfâiau în inimă lui, și-i picurau roua bucuriei eterne, în care străluceau miliardele de lumi văzute și nevăzute. Își simțea sufletul legat prin mii de firișoare cu nemărginirea, palpitând fermecat în ritmul imensei taine unice ca într-o mare de lumină. Apoi o fericire fierbinte îi umplu ființa întreagă, mai puternică decât bucuria vieții și mai dureroasă decât suferința morții. Și își dădea seama că o clipă din fericirea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]