9,442 matches
-
spiritul accepțiunii arhaice), se pot dovedi extrem de utile în deconstruirea dialecticii mit/rațiune, definitorie (și nu întotdeauna profitabilă) pentru gândirea occidentală. Din perspectiva demonstrației noastre, tocmai resuscitarea dimensiunii presocratice a conceptului se dovedește, în ultimă instanță, crucială. Poezia metatranzitivă este ficțiune, precum jocul. Ea nu numai că tematizează - după cum am arătat - posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării, ci simulează adeseori abandonarea acelor „cadre” ce ar marca distanța față de acțiuni sau comunicări reale. Am putea vorbi, în consecință, despre conservarea unei dihotomii implicite între
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
face apariția în lume. Afirmația poate fi valabilă pentru toate cele patru categorii descriptive ale ludicului propuse de Roger Caillois (Agon, Alea, Ilinx și Mimicry). Cu precizarea că, mai cu seamă în cazul celei din urmă (Mimicry) - înrudită îndeaproape cu ficțiunea - potențialul iluzionistic al ludicului devine și mai evident. În aceste condiții, este aproape de prisos să mai insistăm asupra faptului că, nici măcar așa-numita poezie „directă”, „transparentă”, „denotativă” a ultimelor decenii nu se poate sustrage medierii „cadrelor teatrale”, chiar dacă își disimulează
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
denotativă” a ultimelor decenii nu se poate sustrage medierii „cadrelor teatrale”, chiar dacă își disimulează caracterul de joc normat, de iluzie supusă unor reguli. S-ar putea invoca, desigur, contraargumentul „poveștii adevărate”, al întâmplării trăite, care neagă prin definiție caracterul de ficțiune. Dar și la această posibilă obiecție, răspunsul este simplu și el a fost dat, într-un mod cât se poate de tranșant, de către Lorenzo Renzi: „orice poveste adevărată e valabilă numai întrucât pare fictivă”417. Semnificativă mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Kendall Walton. Autorul studiului Mimesis as Make-Believe se ocupă nu numai de implicațiile capacității noastre de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm jocuri ale închipuirii, ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele „medii”, din moment ce ficțiunea nu mai poate fi restrânsă astăzi doar la domeniul limbajului, al actelor de vorbire, ci este prezentă și în alte sfere. Astfel, proiecția unui dublu ficțional al destinatarului în interiorul ficțiunii (ipoteză centrală a teoriei lui Walton) este o strategie activă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele „medii”, din moment ce ficțiunea nu mai poate fi restrânsă astăzi doar la domeniul limbajului, al actelor de vorbire, ci este prezentă și în alte sfere. Astfel, proiecția unui dublu ficțional al destinatarului în interiorul ficțiunii (ipoteză centrală a teoriei lui Walton) este o strategie activă și în alte „practici”, ca visarea cu ochii deschiși, interpretarea de roluri și mai cu seamă, în toate formele (mai simple sau mai dezvoltate) ale jocului. Am considerat îmbucurător faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a epuizat instrumentele. C. are talentul s-o facă, într-o epocă de terorism metodologic, legitimă și chiar plăcută. C. și-a adunat într-o carte, Dialoguri literare (1987), texte publicate mai întâi în „Flacăra” și „Ramuri”. Dialogul este o ficțiune critică pe care au folosit-o și E. Lovinescu (în primele foiletoane), și G. Călinescu în seria de eseuri intitulată Universul poeziei. Într-un „dialog despre dialog”, C. dă o justificare procedeului pornind de la Montaigne: „cel mai rodnic și firesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită destrămarea grație punerii În scenă a unor ficțiuni, care contribuie toate la crearea unei impresii de ordine, mai curând decât a unei ordini autentice. Aceste ficțiuni sunt Însă de o natură mai specială: s-ar putea spune că au existență reală, În măsura În care ilustrează celebra teoremă a lui Thomas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită destrămarea grație punerii În scenă a unor ficțiuni, care contribuie toate la crearea unei impresii de ordine, mai curând decât a unei ordini autentice. Aceste ficțiuni sunt Însă de o natură mai specială: s-ar putea spune că au existență reală, În măsura În care ilustrează celebra teoremă a lui Thomas, conform căreia „când oamenii definesc o situație ca fiind reală, aceasta devine reală prin consecințele ei”. Cu mijloacele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mod legitim să aibă sau să facă anumite lucruri” (Grotius, 1984, p. 41). Ingredientele contractualismului modern au fost deci reunite: starea naturală, dreptul natural, contractul propriu-zis și raționalismul (Haarscher, 1987, p. 12). Ordinea prezentării acestora nu este lipsită de importanță. Ficțiunea stării naturale implică supoziția că, „natural”, oamenii sunt liberi și egali, egali În măsura În care sunt liberi. Această ipoteză, pe care prea puțini autori o consideră probabilă din punct de vedere istoric (iar Rousseau mai puțin ca oricine: „Să Începem”, scria el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lipsesc caracterele politice, instituționale și sociale ale acestora din urmă. Conform ideologiei germane și teoriei etnice a naționalităților, națiunea ar fi o comunitate naturală; din perspectiva franceză, ea este o construcție politică ce posedă un stat de drept susținut de ficțiunea monoetnică. Dacă vom vorbi despre formațiuni sociale nu vom afla nimic despre frontierele geografice sau culturale ale etniilor, nici despre criteriile de auto-valorizare. Știm totuși În ce măsură sunt obligate societățile moderne să țină cont de etnicitate În relațiile interculturale (vezi cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
-l menționăm, la Puerto Rico, pe Luis Palès Matos, În special pentru ciclul său de poeme negre (Bajeux, 1983). Pe urmele sale au călcat scriitori ca Pedro Juan Soto și Carmelo Rodríguez Torres, care pun În scenă, În operele lor de ficțiune, mândria originilor. În Cuba, lucrările lui Fernando Ortiz și Lydia Cabrera arată În mod clar interesul și continuitatea acestei tematici În Caraibe. Însă mai ales În paginile lui Nicolas Guillén se va exprima o negritudine care are caracteristica de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
inițiativă, doar două persoane nu au aceste temeri: domnia voastră și cu mine." Făcînd acest lucru, Ceaușescu se va putea arăta consecvent cu declarațiile din anul 1968, va dovedi că lupta pentru socialism, pentru democrație, pentru omenie nu este doar o ficțiune. În al doilea rînd, România se va putea prezenta la Conferința de la Belgrad cu fruntea sus. În martie 1977, adresează Conferinței de la Belgrad o scrisoare pe care a reușit să o transmită în Occident, și, la rîndul ei, să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
civilizații a simulacrului care te întâmpină când intri în Murinia, și face viața aici mai grea de trăit ca oriunde: s-a mințit enorm în comunism, cu fapta și și cu vorba. O enormă cantitate de hârtie care construia o ficțiune, în continuă evoluție, întâi ficțiunea României în revoluție, apoi a României pe calea, apoi a celei multilateral dezvoltate, apoi a celei înaintând victorios spre... S-ar zice că românii au ajuns să echivaleze ce spun și ce scriu cu minciuna
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
întâmpină când intri în Murinia, și face viața aici mai grea de trăit ca oriunde: s-a mințit enorm în comunism, cu fapta și și cu vorba. O enormă cantitate de hârtie care construia o ficțiune, în continuă evoluție, întâi ficțiunea României în revoluție, apoi a României pe calea, apoi a celei multilateral dezvoltate, apoi a celei înaintând victorios spre... S-ar zice că românii au ajuns să echivaleze ce spun și ce scriu cu minciuna, cu ficțiunea și nimeni nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
continuă evoluție, întâi ficțiunea României în revoluție, apoi a României pe calea, apoi a celei multilateral dezvoltate, apoi a celei înaintând victorios spre... S-ar zice că românii au ajuns să echivaleze ce spun și ce scriu cu minciuna, cu ficțiunea și nimeni nu se mai așteaptă dacă pe o ușă scrie RESTAURANT, acolo chiar restaurant să fie și dacă cineva spune că vine mâine chiar să vină. Suntem toți, mai mult sau mai puțin avizați, noi românii. Ne descurcăm deci
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vacanță. De la o zi la alta m-am lăsat tot mai mult absorbit de universul cărții. Nu știu prin ce miracol, am reușit să-mi depășesc dezgustul și sila, să mă smulg din dezabuzare și să descopăr plăcerea refugiului în ficțiune" (p. 234). În urmă cu vreo treizeci de ani, întorcându-se de la Mogoșoaia, în zorii unei zile, după o noapte de scris febril și inspirat, Marin Preda se gândea, rulând pe străzile pustii ale Bucureștiului, la vidul și nefericirea pe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
abia detașate de clișeu. Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
între 1942-1944), își așterne pe hârtie memoriile, care vor apărea postum, cu titlul 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean (1991; Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române). Povestea acestei supraviețuiri, scrisă cu un instinct ce uimește, „nu-i o operă de ficțiune, nu-i nici o carte deocumentară în sensul strict al fenomenului. Este o confesiune care, prin autenticitatea și savoarea limbajului, se impune ca un excepțional roman indirect” (Eugen Simion). Valoros document istoric despre calvarul multor români bucovineni în gulagurile staliniste, scrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288350_a_289679]
-
de progresivitate către o țintă predefinită ce ar urma să fie atinsă într-o perioadă de timp determinată. Știm prea bine că, în cel mai bun caz, în istorie, se pot face predicții despre trecut. Cele despre viitor sunt simple ficțiuni, în mare parte utopice și nu neapărat realiste, care pot ajuta eventual la elaborarea unor politici, dar în nici un caz la realizarea cu certitudine a unor anumite moduri de configurare socială. Configurările societale deja realizate pot deveni ele însele ținte
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în care sunt instituite acțiunile umane și este produsă cunoașterea socială. Ele au dat prioritate raționalității, au valorizat știința și au instituit binoame polare ireconciliabile de tipul: valori vs fapte, structură (obiect) vs agenție (subiect), mijloace vs scopuri, realitate vs ficțiune, eternitate vs istorie, generalitate vs particularitate. Cunoașterea ar fi externă construcției sociale, ar aparține experților producători, ce trebuie chemați să orienteze și să producă acea construcție socială pe care ei o consideră dezirabilă. O astfel de practică a construcției teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
resursele economice mai bogate oferă șanse și posibilități efective de accesare a noilor oportunități și de procurare/folosire a noilor bunuri și servicii. În alternativa opusă, cea a precarității resurselor, proiectele de viață sunt puternic diminuate sau sunt transferate în „ficțiuni compensatorii” sau în explorarea unor alternative aleatoare cu un grad minim de probabilitate (dacă aș câștiga la loterie, dacă aș câștiga pariuri la TV etc.) sau în identificarea cu roluri agresive social și contestatare cultural sau cu „eroi” ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
revine un rol de seamă, grație operei sale de poetică și a lucrărilor sale despre cele patru elemente. Imginarul a devenit un fel de sinteză a tot ceea ce are legătură cu imaginea și imaginația și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit un cuvînt sincretic, el a început să joace rolul de pereche simetrică a raționalității; imaginarul are legătură cu tot ceea ce
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
poziții feministe, cît mai degrabă individualiste. Ceea ce pare a le interzice biserica tuturor celor pe care îi adună în jurul ei este dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări spirituale grave, sfîrșind prin a provoca sau a comite crime îngrozitoare. Julie
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării răsplătite cîndva, tot o ficțiune, dar a libertății și a dorințelor îndeplinite aici și acum. Prinse între aceste forțe deopotrivă degradante, personajele suferă contorsionări spirituale grave, sfîrșind prin a provoca sau a comite crime îngrozitoare. Julie, tînăra retrasă în mănăstire pentru a obține de la Dumnezeu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]