6,812 matches
-
sujet, et rempli de morceaux écrits aussi purement que s’ils étaient du temps de l’Arioste et du Tasse”. În ciuda frumuseții textelor, nici Orlando furioso, nici Gerusaleme liberata nu par să aibă azi cititori atât de numeroși și de fideli ca Divina Comedie: ele sunt ceea ce un critic numea recent „cărți facultative” și a le plasa alături de monumentalul poem dantesc e o confuzie de planuri. Dar nu trebuie să-i facem pentru asta un proces lui Voltaire. Goethe, care avusese
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
decât să tragă consecințele logice din ceea ce știe bine oricine e familar cu cărțile, indiferent că le răsfoiește sau nu și oricum ar sta cu memoria. Cu note sau fără ele și chiar dacă crede sincer că le păstrează o amintire fidelă, el nu reține din cărți decât câteva elemente disparate care plutesc, ca niște mici insule, pe un ocean de uitare. Cititorul lui Montaigne nu este Încă la capătul surprizelor. Acesta descoperă Într-adevăr că, uituc cu cărțile celorlalți - până Într-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
interioare, tot timpul nemulțumit de cărțile peste care dă, inclusiv de ale lui, atât de perfecte ar trebui să fie ele. Căci cum altfel să te apuci și să continui să scrii fără această imagine ideală a cărții perfecte - adică fidelă ție - căutată fără Încetare și gravitând În jurul ei, dar imposibil de atins. În același fel ca și cărțile interioare colective, cărțile interioare individuale conturează un sistem de receptare al celorlalte cărți și intervin imediat În acceptarea și reorganizarea lor. În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la ieșirea din cameră, se Întâlnește cu același om ca și În ziua precedentă, care Îi adresează aceleași cuvinte. Așa că Phil Începe să Înțeleagă puțin cîte puțin că e pe cale să retrăiască aceeași zi. Continuarea ei este, Într-adevăr, reluarea fidelă a tuturor scenelor pe care le-a trăit cu douăzeci și patru de ore mai devreme. Se Întâlnește cu același cerșetor care Îi cere de pomană, apoi este abordat de același coleg de facultate - pierdut din vedere de mai mulți ani - și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
perspectivă mixtă asupra lumii. În fapt, naratorul nu este un animal incult, ci o pisică Înzestrată cu aptitudini de gen, ca acelea de a purta o conversație și chiar de a citi. Însă pisica-narator nu Își uită originea și rămâne fidelă speciei feline. Întreține o relație strânsă cu alte două pisici din noul său cartier, cu pisica Mike și motanul Kuro. Acesta din urmă e stăpân pe teritoriu, făcându-se respectat prin forța sa fizică. El are Însă și un rol
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este dominată de rațiune, ea câștigă În coerență, dar scade În expresivitate. Μ - Cum ai putut să te Îndrăgostești de o asemenea fată: și pistruiată, și răsfățată? - Dacă ai vedea-o cu ochii mei... Μ Nehotărâtul În iubire este clientul fidel al dragostelor târzii. Μ Revoltatul de profesie nu este altceva decât un prizonier al propriilor puncte de vedere. Μ La cimitir mergi resemnat, nu pregătit. Μ Dacă un prost crede că nu e prost nu Înseamnă că e așa. La
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
jurnalistului de la Osservatore romano li se adaugă imediat - în cazurile de opoziție „clasică” - acțiunea magistraturii și a poliției. Dar este un caz de supraviețuire. Vaticanul încă mai găsește în aparatul de stat oameni din vechea gardă, care să-i fie fideli: dar sunt bătrâni. Viitorul nu le aparține nici bătrânilor cardinali, nici bătrânilor oameni politici, nici bătrânilor magistrați, nici bătrânilor polițiști. Viitorul aparține tinerei burghezii, care nu mai are nevoie să dețină puterea prin instrumente clasice; care nu mai vede utilitatea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu a avut o Dreaptă importantă pentru că nu a deținut o cultură capabilă să exprime o astfel de ideologie. Ea a putut să exprime numai acea dreaptă frustă, ridicolă, feroce care este fascismul. În acest sens, neofascismul parlamentar este continuarea fidelă a celui tradițional. Numai că, între timp, orice formă de continuitate istorică a fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-un fel de epoché ce a transformat radical modelul italian în doar câțiva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și legală - a avortului își schimbă forma și natura și, într-un anumit sens, i se poate justifica o formă de legalizare. Dacă legislatorii n-ar fi tot timpul în întârziere și nu ar fi complet lipsiți de imaginație, rămânând fideli bunului lor simț și propriei abstracțiuni pragmatice, ar putea rezolva chestiunea trecând avortul la capitolul mai vast al eutanasiei și conferindu-i ca avantaj o serie de „circumstanțe atenuante” cu caracter ecologic. Aceasta nu ar însemna că avortul ar înceta
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Fără îndoială că această metodă a „culorilor intuitive” are limitele ei, dar așa cum spunea Jung: „Nici o metodologie experimentală n-a reușit niciodată și nu va reuși vreodată să ajungă la esența spiritului, nici chiar să dea o reprezentare suficient de fidelă manifestărilor sale complexe”. Această lucrare țintește în felul său, într-o anumită direcție. Modelul pe care-l utilizează nu este cu siguranță perfect, ca orice model. El se vrea, înainte de toate, operațional; ceea ce și reușește după părerea noastră. Valentin Dinu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
tuturor tipurilor de cercetare, numeroase teme importante nu ar putea fi investigate empiric. Să luăm următoarea problemă: cercetarea dumneavoastră se ocupă de rolul președinției Statelor Unite și vă interesează studierea deținătorului acestei funcții din perspectiva poziției de conducere. Pentru a rămâne fideli complexității vieții reale, această perspectivă trebuie să includă zeci, dacă nu sute de variabile relevante. Orice logică de eșantionare ar fi nelalocul ei În astfel de circumstanțe, deoarece au fost doar 43 de președinți de la instaurarea republicii. Mai mult, probabil
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe vremea aceea, exilul nu cunoștea decît reviste «patriotice» (pentru a nu spune patriotarde) redactate În special de foști și prezenți legionari - divizați În tendințe ce se autodușmăneau, foști ofițeri, foști și fideli antonescieni, cîțiva țărăniști de-ai lui Maniu, poate un liberal independent...”. În condițiile În care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră În Franța ca bursieri, veniturile lor nu le permiteau să susțină financiar o publicație
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
recunoaștem că actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian În rîndurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care Încercau să intre În grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul Îl adăpostise pe acesta Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să uite și să ierte” legăturile Bisericii cu Garda de Fier. Această relație deosebit de apropiată a patriarhului cu liderul comunist favoriza frustrări În rîndul camarilei fidele lui Dej. Aceștia Încearcă, de exemplu, să găsească o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele Întreprinse la Palatul eclezial de copiii prim-vicepreședintelui sînt urmate de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și pe criticul literar Ion Negoițescu, căruia cenzura i-a interzis apariția unei lucrări. În fine, sînt analizate reacțiile scriitorilor la tezele din iulie, care Într-o primă etapă s-au solidarizat Întru rezistență manifestată pînă și de unii scriitori fideli regimului, precum Zaharia Stancu sau Eugen Jebeleanu, cu ocazia numeroaselor discuții dintre scriitori și Nicolae Ceaușescu. Într-o a doua etapă, regimul trece Însă la intimidarea scriitorilor care, coroborată cu disensiunile personale dintre scriitori, va duce la erodarea solidarității, culminînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și În numele acestei note bune se mai trece cu vederea peste alte păcate literare, a căror existență este explicată prin faptul că autorul Încă nu putea fi pe acea vreme luminat de estetica partidului comunist” (p. 88). Dihotomia dintre colaboratorii fideli ai regimului și cei care prin talent și atitudine se plasează deasupra este vizibilă și sesizată de Monica Lovinescu și În cazul altor domenii culturale cum ar fi sculptura, fiind menționat George Apostu, care face că „tînăra sculptură românească are
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu poziția din ce În ce mai inflexibilă a conducerii românești față de cererile din ce În ce mai concrete și mai ritos formulate ale părții americane, Kirk și Răceanu creionează tabloul apogeului unei dictaturi din care lipsește farmecul marquezian. Patriarhul Însingurat, Înconjurat doar de soție și de cîțiva fideli care Îi ascund realitatea, se Îndreaptă, fără grație sau romantism, spre distrugere. Faptele sînt simple: dacă administrația Carter, care În mod obișnuit acorda o atenție deosebită drepturilor omului, nu a pus piedici În calea prelungirii clauzei națiunii celei mai favorizate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1965; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În 1976 îi apare lucrarea Lumea operei lui Sadoveanu (Premiul Asociației Scriitorilor din București), urmat de un dicționar intitulat Umanitatea sadoveniană de la A la Z (1977). Alte cărți adună contribuțiile publicistice ale criticului: Lecturi fidele (1979), Varietăți literare (1982), Concordanțe și controverse (1983) și Atitudini critice (1985). În manuscris a rămas un roman intitulat Arhipelagul Galapagos. Abordând o temă agreată în epocă - relațiile scriitorilor cu mișcarea muncitorească -, M. realizează în monografia Alexandru Sahia un studiu
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
Slavici, Alexandru Vlahuță, Alexandru Sahia, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș. SCRIERI: Alexandru Sahia, București, 1961; Ioan Slavici, București, 1965; „Convorbiri literare” și spiritul critic, București, 1972; Lumea operei lui Sadoveanu, București, 1976; Umanitatea sadoveniană de la A la Z, București, 1977; Lecturi fidele, București, 1979; Mihail Sadoveanu. 100 de ani de la naștere, București, 1980; Varietăți literare, Craiova, 1982; Concordanțe și controverse, București, 1983; Atitudini critice, București, 1985. Antologii: Național și universal, București, 1975. Repere bibliografice: Vasile Netea, Note pe marginea monografiei „Ioan Slavici
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
antologiei de poezie românească scoasă de Henry Stanley în 1856, Ecouri ale operei lui Romain Rolland în România sau Eminescu despre cultură, civilizație, artă și literatură au fost adunate în volumul Acolade (1977). M. s-a numărat printre cei mai fideli comentatori ai liricii românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea, cronicile literare reunindu-le în Poeți contemporani (I-II, 1967-1971). Criticul situează cartea de poezie analizată în contextul și evoluția operei unui autor, știind să surprindă particularitățile
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
direct, prin intermediul citatului amplu, spre care afluează din toate direcțiile adaosuri, note suplimentare de subsol, paranteze, precum și pe mărturii ale celor mai mult ori mai puțin implicați în viața teatrului, nu lipsite de anecdotic, în intenția de reconstituire cât mai fidelă a atmosferei de epocă. Dacă sub raportul frescei istorice informația este într-adevăr copleșitoare, s-ar spune „excepțională” (Mircea Mancaș), M. nu-și propune însă nici un fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia, după cum evită orice discuție ori polemică în
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
o convingă pe o fetiță de opt-nouă ani să meargă cu el. În timp ce Jane Jacobs, care privea pe fereastră de la etajul doi, se Întreba dacă ar trebui să intervină, au apărut pe trotuar soția măcelarului, proprietarul unui fast-food, doi clienți fideli ai unui bar, un vânzător de fructe și un angajat de la spălătorie; alte câteva persoane priviseră scena de la fereastră și care erau gata să intervină pentru a Împiedica o răpire. Nu a venit nici un gardian și nici nu ar fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ea a fost impusă de stat din cauza nevoii imperative de coordonare. Cum revoluționarii Învingători sunt aceia care ajung să scrie istoria oficială a modului În care au obținut puterea, contează prea puțin, dintr-un anumit punct de vedere, cât de fidelă faptelor istorice este descrierea lor. Majoritatea cetățenilor fiind convinși de veridicitatea expunerii, fie ea exactă sau nu, aceasta nu face decât să le Întărească Încrederea În clarviziunea, hotărârea și puterea liderilor lor revoluționari. Povestea „adevărată” standard a procesului revoluționar este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nevoile locale. Cum nu există o unitate de măsură stabilită - de genul unui text sacru - care să permită evaluarea gravității abaterii de la regulă, o cultură orală se poate schimba foarte mult În timp, considerând În același timp că a rămas fidelă tradiției. Poate că cea mai bună analogie pentru rezerva de mētis a unei societăți este limba sa. Da, există câteva reguli empirice În ceea ce privește exprimarea: clișee, formule de politețe, obiceiuri privind Înjuratul și conversații uzuale. Însă, dacă nu există o comisie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Mustafa, ed., Capitalism, Socialism, and the Development Crisis in Tanzania, Aldershot, Avebury, 1990, pp. 63-68, citat În Bruce McKim, „Bureaucrats and Peasants: Ujamaa Villagization in Tanzania, 1967-1976” (referat, Departamentul de antropologie, Yale University, aprilie 1993), p. 14. Pentru o descriere fidelă a fricii și suspiciunii iscate de mutarea forțată În sate noi, vezi P.A. Kisula, „Prospects of Building Ujamaa Villages in Mwanza District” (teză de doctorat, Departamentul de științe politice, Universitatea din Dar es Salaam, 1973). Îi mulțumesc lui David Sperling
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]