5,981 matches
-
ȘTIRBU, Viorel (2.X.1940, Buciumi, j. Sălaj), prozator. Este fiul Anei (n. Aciu) și al lui Ion Știrb, țărani. Urmează școala generală în comuna natală (1947-1954), Liceul „Simion Bărnuțiu” din Zalău, absolvit în 1957, și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca, susținându-și licența în 1964. Lucrează la Turda, ca redactor la ziarul „Turda nouă”, secretar al Comitetului de Cultură (1965-1967), director la Teatrul de Stat (1967-1971), apoi este referent la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1971). Stabilit
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
limba de predare sârba) din Timișoara în 1953 -, perioadă în care a lucrat și ca reporter la un ziar timișorean, S. se hotărăște să dea curs unei vocații tot mai limpede conturate și se înscrie, în 1957, la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura sârbo-croată, pe care o termină în 1962, an în care va fi angajată la Catedra de limbi slave a facultății, unde avansează până la gradul de conferențiar. Și-a susținut doctoratul în 1972
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
j. Dolj), poet și bibliolog. Este fiul Elisabetei (n. Pârjolescu) și al lui Mihail Stoica, preot. Face școala primară în comuna natală, apoi Liceul „Carol I” din Craiova (1946-1949) și liceul din Caracal, încheiat în 1953. Urmează cursurile Facultății de Filologie la Universitatea din București, secția biblioteconomie, absolvită în 1957. Lucrează la Biblioteca Regională București (1957- 1960), apoi ca profesor în județul Teleorman (1960-1964), șef de serviciu la Biblioteca Centrală Universitară din București, unde va deveni director adjunct (1969), director (1983
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
Lucrează la Biblioteca Regională București (1957- 1960), apoi ca profesor în județul Teleorman (1960-1964), șef de serviciu la Biblioteca Centrală Universitară din București, unde va deveni director adjunct (1969), director (1983) și director general. În 1977 își susține doctoratul în filologie, iar din 1990 este cadru didactic la Departamentul de bibliologie și știința informării la Facultatea de Litere din București, unde în 1998 e numit profesor. Debutează în 1971, cu un articol la „Revista de istorie și teorie literară” și cu
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
STOIAN, Ștefan (5.III.1940, București - 1995, București), prozator. Absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din București (1957) și al Facultății de Filologie, S. debutează la „Gazeta literară”, în 1966, cu o povestire. Mai colaborează la „Luceafărul”, făcând parte din grupul scriitorilor tineri susținuți, în anii 1965-1975, de revistă și de cenaclul ei. Schițele și povestirile din Pe malul fluviului, departe... (1968), singurul
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
1990, Dascălu, j. Ilfov), gazetar și poet. Este fiul Ioanei (n. Preda) și al lui Ion Stoian, agricultori. Urmează la București școala profesională a uzinelor Electromagnetica (1950-1952), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952-1954). În 1968 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității bucureștene. Activitatea sa jurnalistică se desfășoară la „Tânărul scriitor” (șef de secție, 1954-1957), „Luceafărul” (redactor, 1958-1966), „Viața studențească” (redactor-șef, 1966-1974), „Flacăra”, „Tribuna României” (redactor-șef adjunct, 1974-1977), „Urzica” (redactor-șef din 1982). Debutează cu versuri la „Albina
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
, Nicolae (29.XI.1940, Sibiu), poet și prozator. Este fiul Mariei Stoie și al lui Ilie Munteanu, șofer. Urmează școala elementară la Ocna Sibiului, apoi cursurile Liceului „Gh. Lazăr” din Sibiu (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1965. Redactor mai întâi la ziarul „Drum nou” din Brașov, din 1968 la revista „Astra”, unde va deveni redactor-șef (1977-1980), ulterior e bibliotecar la Biblioteca Județeană „George Barițiu”, iar după 1989 redactor
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
și eseist. Este fiul Vioricăi (n. Păscu) și al lui Ștefan Stoenescu, magistrat, președinte la Curtea de Apel din București. Urmează la București școală primară și Gimnaziul „Sf. Iosif”, apoi Liceul nr. 2 (fost „Matei Basarab”, 1948-1951) și Facultatea de Filologie, obținând licență în limba și literatura engleză abia în 1962, deoarece între 1957 și 1960 își întrerupsese studiile, fiind exmatriculat. În perioada studenției lucrează că laborant (1951-1962), iar ulterior că traducător și bibliotecar la Institutul Meteorologic din București (1962-1965), bibliograf
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
STUDII DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE, publicație apărută la Timișoara, în 1986 (un volum), editată de Facultatea de Filologie a Universității timișorene. Colegiul de redacție este alcătuit din Richard Sârbu (redactor responsabil), Yvonne Lucuța, Maria Țenchea, Tudor Beșuan (redactori adjuncți), Valentin Moldovan (secretar științific de redacție). Scopul revistei este promovarea cercetărilor de literatură comparată. De lingvistică se ocupă Yvonne
STUDII DE LIMBI SI LITERATURI STRAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289994_a_291323]
-
dar de obicei nu era utilizat în opere filozofice (apărea în Satirele Menippee ale lui Varro și în Satyriconul lui Petroniu); totuși, în vremuri mai apropiate, îl folosise Marțian Capella pentru a da o formă literară propriei filozofii în Nupțiile Filologiei și ale lui Mercur: această scriere este prozimetrul cel mai recent în raport cu cel al lui Boetius. însă Boetius are și un alt scop, anume acela de a propune o nouă formă de poezie, o poezie cu caracter didactic care, continuînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semnalăm contribuțiile semnate de G. Cracco, L. Cracco Ruggini, M. Forlin Patrucco, S. Boesch Gajano, A. de Vogüé, Y.-M. Duval, J. Fontaine și L. Holtz); N. Scivoletto, „I limiti dell’ars grammatica in Gregorio Magno”, în Giornale italiano di filologia, 17 (1964), pp. 210-238; L. Holtz, „Le contexte grammatical du défi à la grammaire: Grégoire et Cassiodore”, în Grégoire le Grand, cit., pp. 531-540; V. Recchia, art. Gregorio Magno, în Dizionario degli Scrittori Greci e Latini II, Marzorati, Milano, 1987
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Psychologie" aplica fără șovăială o regulă fundamentală stabilită de "părinții revistei", faimoșii profesori Dumas, Janet, Meyerson: anume aceea de a nu accepta nici un articol cu referiri la originea limbajului. În plină epocă de scientizare a disciplinelor limii (lingvistica, gramatica istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grai originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, stiințific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
fusese minuțios pregătit cu zeci de ani, în urmă. De tinerii profesori universitari Patrașcu, Dumitrașcu, Cătălin-Latina, Emil cu Latina lui, Cătălina, Beșteliu, Trăistaru... Și cei care se mai știu și ei, învățați de Piru. Fără de care nu ar fie existat Filologia. În formă Universitară. La Craiova. Decât iubirea. De fapt, nu e totuna... Știți... Depinde și cum iubești... ca un bădăran... cultura... sau ca un poet... țărâna... A... că ea îmbrăca și haina și suflet de perechi... Nu e totuna... să
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
, Miron (29.IX.1936, București), poet. Este fiul Elenei (n. Stanciu) și al lui Simion Chiropol, plutonier de jandarmi. Învață, între 1951 și 1954, la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București și urmează, doar în 1955-1956, cursurile Facultății de Filologie din București. Își câștigă apoi existența lucrând ca arhivar, bibliotecar, muncitor agricol, corector la revista „Gazeta literară”. Debutează cu versuri în 1963, la „Contemporanul”, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
, Alexandru (4.V.1966, Cluj), critic literar, eseist și traducător. Este fiul Mariei și al lui Nicolae Laszlo, muncitor. Urmează Liceul „Ady-Șincai” din Cluj-Napoca (1980-1984). A absolvit în 1989 Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din același oraș, devenind profesor la Cârlibaba, în județul Suceava, apoi la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj-Napoca. Este director al Fundației Culturale „Amici” din Cluj-Napoca și al revistei româno-italiene cu același nume (1996-1997). Debutează la
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
, Sonia (pseudonim al Arianei Lewenstein; 15.V.1931, București), prozatoare. Este fiica Antoniei Lewenstein (n. Reissman), funcționară, și a lui Mordco Lewenstein, comerciant. A urmat școala primară (1938-1942), liceul și Facultatea de Filologie (1949-1953) la București. Debutează cu proză în 1947 la „Revista elevilor”, colaborează și la alte publicații pentru copii, la unele lucrând în redacție, este redactor la „Viața românească” (1950-1958), scrie la „Contemporanul”, „România literară” ș.a. În 1988 se stabilește la
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
, Nicolae (20.VII.1963, Bădicul Moldovenesc, j. Cahul), poet și eseist. Este fiul Nadejdei (n. Postolache) și al lui Gheorghe Leahu, țărani. În 1980 a absolvit Școala Medie din satul natal, iar în 1985 Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălți. În 2000 obține titlul de doctor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. A lucrat mai întâi la o gazetă raională din Cahul; în 1985 și 1986 e lector universitar la
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
1985 și 1986 e lector universitar la Bălți, apoi devine redactor-șef adjunct al cotidianului „Glia drochiană” (1986-1993) și, prin cumul, continuă activitatea universitară, fiind și profesor de liceu. Titular al Catedrei de limba și literatura română la Facultatea de Filologie a Universității din Bălți, șapte ani mai târziu e numit șef al Catedrei de literatura română și universală. În calitate de redactor-șef, conduce revista literară „Semn”. În volumul de poezii Mișcare browniană (1993; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
Evolceanu, Teohari Antonescu, I.A. Rădulescu-Pogoneanu, C. Rădulescu-Motru ș.a., care vor alcătui ultima generație, „neojunimistă”, oarecum deosebită de cele anterioare; activitatea lor s-a desfășurat mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, în diverse domenii (estetică, filosofie, filologie clasică, arheologie). Societatea s-a străduit să câștige partizani și în Transilvania, cei mai însemnați dintre aceștia fiind I.G. Meșotă și G. Munteanu (la Brașov), E. Brote și I. Bechnitz (la Sibiu). După dispute aprinse, avea să dobândească adeziunea majorității
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
acțiune a constat în delimitarea fiecărei ramuri a culturii și în investigarea ei cu mijloacele cercetărilor moderne, sub semnul obiectivității științifice. În acest spirit și-au dezvoltat criticile (în afară de Maiorescu) A.D. Xenopol și G. Panu (în istoria națională), V. Burlă (filologie comparată), P. Th. Missir (drept constituțional), M. Pompiliu (învățământul național) ș.a. Dacă, la început, critica junimistă a încercat să înlăture total ceea ce socotea a fi „forme goale”, treptat își schimbă atitudinea, încercând să contribuie la adaptarea formelor străine la conținutul
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
de liceu la Iași (Liceul Național și Școala Normală „Vasile Lupu”, 1938-1940), apoi la Craiova (Colegiul „N. Bălcescu” și Liceul „Frații Buzești”, 1944-1951), L. va fi numit în 1951, după plecarea lui Dan Simonescu la București, lector la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și titular al cursului de istoria literaturii române vechi. Profesor din anul 1969, L. s-a dedicat muncii didactice și în general școlii, pe care a slujit-o cu devotament. A debutat cu
LAUDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
, Andrei (27.IV.1965, Baia Mare), poet și critic literar. Este fiul Yvonnei (n. Chefneux) și al lui Anatolie Bodiu, inginer chimist. După cursurile liceale încheiate la Liceul „Unirea” din Brașov (1984), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1988). Elev, apoi student, frecventează „Cercul literar 19” din Brașov și cenaclul revistei „Orizont”. Colaborează cu versuri, eseuri și cronici literare la „Dialog”, „Echinox”, „Forum studențesc”, „Amfiteatru”, „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Poesis”, „Observator cultural” ș.a. Este, pe
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
22. VI.2006, Paris), critic literar. Este fiul Ucăi Leibovici (n. Solomon), funcționară, și al lui Carol Leibovici, mic comerciant, și fratele lui Virgil Duda. Va absolvi liceul la Bârlad (1952), Școala de Literatură „Mihai Eminescu” (1954) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958). Face parte din redacția revistelor „Viața românească”, „Gazeta literară” (954-1968) și „România literară”(1968-1986). Din 1986 se stabilește, împreună cu soția sa, scriitoarea Sonia Larian, la Paris, unde colaborează cu cronici la Radio France Internationale. Debutează
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
1934, Florești, j. Bistrița-Năsăud - 28.IV.2006, București), prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Georgetei (n. Ilișiu) și al lui Ștefan Rebreanu, țărani. Face școala primară în satul natal, urmând apoi Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie la București (1952-1957). Va lucra ca redactor, apoi ca șef de secție la revista „Tribuna” din Cluj. În 1969 este numit director al Studioului de Radio-Televiziune Cluj, funcție pe care a deținut-o până în 1985, când studioul a fost desființat
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
Digă) și al lui Ioan Diaconu, țărani. A urmat școala primară în localitatea natală, gimnaziul la Târgu Cărbunești, iar din 1962 a fost elev al Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. După bacalaureat (1966), a devenit student la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Coleg de serie cu Ion Mircea, Adrian Popescu, Marcel Constantin Runcanu, a făcut parte din Cenaclul Echinox și din redacția revistei cu același nume (1970-1971). După licență, timp de un an, a fost
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]