12,214 matches
-
Miercuri, 7 septembrie, în Aula Academiei Române a avut loc o sesiune științifică omagiala dedicată teologului, filosofului, istoricului și scriitorului evreu, român și elvețian Alexandru Safran, sesiune al carei distins moderator a fost prof. Jean Askenasy. Manifestarea, la care a fost prezent ambasadorul Statului Israel în România, doamna Tamar Samash și subsecretarul de stat în Ministerul Culturii
Lumina unui simbol: Alexandru Şafran [Corola-blog/BlogPost/93111_a_94403]
-
noocrația, G. Călinescu - personalitate proteică și politropică a literaturii noastre, G. Călinescu și poezia ludică, Mircea Eliade și soteriologia creației. Celui mai strălucitor eseist oltean îi sunt dedicate trei secvențe (Personalitate și destin, Moralistul, Petre Pandrea și spiritul oltenesc), iar filosofului Constantin Noica încă zece pagini (Între idolatrie și denigrare, În eternitatea spiritului românesc). Basoreliefuri memorabile, portrete in aqua forte, cum numai Ovidiu Ghidirmic poate să scrie, însuflețesc viața și creația lui Ion D. Sîrbu (Lupta cu absurdul), D. R. Popescu
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
sacru, între Vede și Upanișade, aceasta din urmă fiind considerată cea mai spectaculoasă operă de interpretare din cultura indiană, operă ezoterică și inițiatică, pe care Schopenhauer, învățătorul lui Eminescu, o considera ,,fructul supremei înțelepciuni omenești’’. Scriind despre ,,cel mai mare filosof al limbajului pe care l-am avut vreodată și căruia nu-i vom fi, niciodată, îndeajuns de recunoscători’’ (p. 199), Ovidiu Ghidirmic îi conturează un portret extrem de convingător, care i se potrivește ca un veritabil autoportret chiar celui ce îl
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
de existență, creștinii își marcau prezența cu un mesaj desenat, simbolizat de doi pești, după cum au existat și simboluri specifice pe zidurile sau porțile caselor celor proscriși, în întreg evul mediu cu prelungiri în modernitate. În ziua de azi, întrebarea filosofului Henri Lefebvre despre „un drept la oraș” bântuiește spațiul urban. Colonizarea spațiului trăit este efectiv în centru viitorul orașului. Însă, intr-un context in care instituțiile publice sunt din ce în ce mai puțin democratice, in Europa in mod specific sub acțiunea Uniunii europene
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
un asemenea mod se pot contura, în complexitatea lor, semnificațiile de adâcime ale celor două publicații despre care am amintit. Ele converg din perspectiva uneia dintre, vădit grave probleme ce pare că deja amanetează Viitorul: Educația! Rememorând una dintre rostirile filosofului Nae Ionescu - s-ar putea spune că experiențele negative ale istoriei au indus în sufletul nației, apariția unui sentiment tragic al existenței istorice 4. Traversându-l, acesta s-a vădit nu odată ca o înstrăinare dintr-o ontologie originară. Iată
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
slabă, ea trebuie bătută cu un băț; femeile mai voluptoase pot fi lovite cu pumnul, în timp ce cele grăsuțe, cu palma. Astfel, cel care o lovește nu-și provoacă sieși leziuni”. Sunt zguduit de delicatețea și grija pe care acești adevărați filosofi, acești oameni minunați, o acordă năpăstuiților de bărbați deși, ca să fiu sincer, nu prea înțeleg cum de stau cămilele alea ale lor să ia bătaie. Că la noi, una-două, te trezești cu o copită între ochi. În fine! Mă cuprinde
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, este sărbătorită și cartea, 23 aprilie fiind declarată Ziua Cărții și Ziua Bibliotecarului român. “Cărțile sunt avuția tezaurizată a lumii și moștenirea potrivită pentru generații”, spunea, în secolul al XIX-lea, filosoful american Henry David Thoreau și cum altfel am putea cinsti cartea, noi, cei care îi suntem zi de zi slujitori în templul sacru al bibliotecii, decât aducându-i o ofrandă ruptă din sufletul nostru. Cel mai recent număr al revistei
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, este sărbătorită și cartea, 23 aprilie fiind declarată Ziua Cărții și Ziua Bibliotecarului român.“ Cărțile sunt avuția tezaurizată a lumii și moștenirea potrivită pentru generații”, spunea, în secolul al XIX-lea, filosoful american Henry David Thoreau și cum altfel am putea cinsti cartea, noi, cei care îi suntem zi de zi slujitori în templul sacru al bibliotecii, decât aducându-i o ofrandă ruptă din sufletul nostru.Cel mai recent număr al revistei
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
o artă a iubirii, a supraviețuirii, există chiar și o artă în design-ul vestimentar - de ce nu ar exista și o artă de a trăi ? ...o Artă care să le cuprindă pe toate la un loc!? Dacă nu ar exista filosofi între zidurile unei cetății sau a unei națiuni și dacă cei care astăzi se numesc regi și stăpânitori nu ar fi cu adevărat gânditori în folosul comunității, într-un mod cât mai adecvat societății de azi, ... Citește mai mult Adevăr
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
o artă a iubirii, a supraviețuirii, există chiar și o artă în design-ul vestimentar - de ce nu ar exista și o artă de a trăi ? ...o Artă care să le cuprindă pe toate la un loc!? Dacă nu ar exista filosofi între zidurile unei cetății sau a unei națiuni și dacă cei care astăzi se numesc regi și stăpânitori nu ar fi cu adevărat gânditori în folosul comunității, într-un mod cât mai adecvat societății de azi, ... XXIX. INTERVIU DE EMILIA
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
apărut și primele universități - cele mai vechi astfel de instituții de învățământ din Europa datând din secolul al XII-lea. Universitățile au fost produsul gândirii scolastice, curent ce urmărea să împace concepția creștină oglindita în Biblie cu înțelepciunea moștenita de la filosofii „păgâni“ ai Antichității. Renașterea, în schimb, a pus accentul pe umanismul laic al anticilor, mai degrabă decât pe chestiunile religioase. Apariția tiparului a dus la o largă răspândire a cărților, iar pe ici, pe colo, au început să-și facă
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
care dădea numele obiectelor atât în latină, cât și în limba maternă a elevului, s-a numărat printre cele dintâi cărți ilustrate scrise anume pentru copii. Este vremea celor dintâi lucrări de psihopedagogie, cum a fost numită disciplină mai tarziu. Filosoful britanic John Locke a lansat teoria conform căreia mintea omului este la naștere că o pagină albă (sau mai degrabă că o tăblița goală - tabula rasa -, căci pe vremea aceea elevii scriau mai mult pe tăblițe decât pe hârtie). Pe
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
despre primenirea lor în Biserică... “ 29 Iunie 2012, am participat în municipal București, la “Conferințele Criterion - serie nouă” cu tema “Nae Ionescu”, organizată de către Asociația culturală “Prietenii lui Eliade” și Biblioteca Metropolitană din București, unde am susținut referatul cu tema: “Filosoful și gânditorul creștin Nae Ionescu - între mărturisirea spiritual autentică și propovăduirea culturală ireproșabilă...” 18 - 20 Iulie 2012, în cadrul zilelor dedicate Patriarhului Miron Cristea, am participat la Toplița, județul Harghita, la un simpozion, în cadrul căruia am prezentat referatul cu titlul: Câteva
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine de o palmă capetele tuturor celorlalți. Ochii blânzi ai câinelui Îi luceau pe chip, pe sub pleoapele greoaie. — Augustino di Menico, filosof natural, cunoscător al celor mai ascunse taine ale Creației. Abia s-a Întors după o ședere de câțiva ani În Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-a aplecat asupra scrierilor păgânilor, pentru a le reda În limba noastră. Expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de peste noapte, Încercând să se concentreze asupra dezbaterii care Îl aștepta În Consiliu. Trebuia să fie convingător, dacă voia ca speranțele de carieră politică să nu-i fie periclitate. Avea să Înceapă cu celebrarea divinei libertăți; avea să citeze Etica Filosofului, iar apoi Politica sa. Însă, printre cuvintele discursului său, se insinuau trupul Antiliei și masca lui Ambrogio. Și răul i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lână și avea fața acoperită cu un văl, pentru a o feri de văpaia soarelui, după obișnuința oamenilor deșertului. În timp ce se apropia, Își coborî vălul, arătându-și chipul. Era unul dintre membrii celui de al Treilea Cer: Augustino di Menico, filosoful natural. Îi ieși În Întâmpinare cu expresia afabilă a prieteniei. Dar privirea sa Înghețată Îi dezmințea acea aparentă cordialitate. Dante se puse În gardă. — Sănătate, messer Alighieri. Eram aici, În piață, ca să mă Întâlnesc cu studenții mei, când te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să mă Întâlnesc cu studenții mei, când te-am zărit și m-am Întrebat dacă nu ți-ar face plăcere să mă Însoțești. În orașul tău, e un lucru rar să te poți bucura de conversația Înțeleaptă a unui coleg filosof de statura dumitale. Care, mai mult, a asistat la lecțiile maeștrilor de la Paris. Se părea că toată lumea era la curent cu studiile sale. Poate că ți-ai făcut o ideea prea elevată despre maeștrii aceia, replică Dante sec. Se Îndepărtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca preîntâmpinare a unei acțiuni viitoare. Și, oricum, pentru a elimina acel proprium, identitatea cea mai profundă a sufletului. Și ce altceva mai mult decât propria operă marchează proprium-ul unui artist? Tot mergând, ajunseseră lângă logia unde se afla târgul. Filosoful se opri, aplecându-se spre una dintre țâșnitorile din bronz ale fântânii În formă de cap de lup. Dante sorbi și el puțin din apa căldicică. Simțea cum se reaprinde arsura febrei. Cred că ai dreptate, reluă Augustino. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atât de important În colosul acela? Numai Ambrogio ar fi putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar dacă ar fi cu putință. Și dumneata crezi că ar fi? Filosoful nu răspunse, ca și când ar fi considerat imprudent să se aventureze mai departe pe acea cale. Dar nu Își pierduse dorința de a-l provoca. — Ar părea cu neputință, dar dumneata Încerci să Îi cercetezi măcar sufletul? — Morții se cercetează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o rafală de vânt umed ce măturase piața pe neașteptate, ridicând un nor de praf. Își trase vălul peste ochi. — Tibi benedicat Dominus, frate. Vom avea prilejul să ne reluăm conversația când vei reveni la cel de-al Treilea Cer. Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma o logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la fel de terifiant ca imaginea iadului - cutremurarea aceea a descoperirii unui nou teritoriu, a ceva ce-ai pierdut și de care nu-ți mai amintești, să poți să alegi cu ochii Închiși un loc În spatele căruia Îți presimți respirația. Și Aleea filosofilor și Erlenpark și bernardinerii uriași purtați În lesă de cîte o fată În șorț, pe care o cheamă invariabil Karin sau Helga, pe lîngă turnul cu ceas din Kleiner Ring, peste Podul minciunilor, pretutindeni ochii somnolenți ai ferestrelor din acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mari de lemn și cu acoperișuri Înalte din care pîndeau ochi de ferestre, parcurgeam așa kilometri Întregi de oraș și mă gîndeam atît de intens, atît de adînc la mine, Încît mă pomeneam undeva În parcul Arinilor sau pe Aleea filosofilor, pe lîngă tăbăcării și nu mai știam cum am ajuns acolo, nu-mi mai aminteam decît scîrțîitul cunoscut al porții Închise În urma mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care se afla la parterul casei În care locuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea rîului, unde se aflau Înmormîntați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atîta repeziciune Încît orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
până la apariția medicinii științifice. La geto-daci, strămoșii noștri direcți, la dacoromani și romani, bolile și moartea sunt provocate de demoni și de spirite rele. Legătura dintre arta tămăduirii bolilor care îmbrăca forma magiei și religiei la geto-daci este redată de filosoful grecă Socrate care vorbește cu admirație despre medicii „regelui tracă Zalmoxis”. Admirația învățaților greci față de modul în care se practică medicina la geto-daci vine din știința medicilor - preoți ai lui Zalmoxe - , de a vindeca sufletul (psihicul) și trupul, nu numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]