51,126 matches
-
1901, după o săptămână în care Italia încremenise în așteptarea sfârșitului iminent al marelui ei Om. Dincolo de Canalul Mânecii, la Osborne, în insula Wight murea tot pe atunci Victoria, suverana Angliei, a Irlandei și împărăteasa Indiilor. Pentru italieni (și nu numai), finalul "erei Victoriene" - cu toată încrengătura ei de semnificații - era un eveniment previzibil, oricum șters de vuetul mulțimii îndoliate adunate în capitala Lombardiei. Stare de șoc provocată de pierderea unui Compozitor! De necrezut ni se pare, astăzi, când politicul fierbe toate
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
este departe de putea fi rezumată în cîteva cuvinte disprețuitoare, dacă avem în vedere doar impactul colosal pe care l-a avut asupra mentalităților, ca și asupra literaturii adevărate, atîta cît a fost. "Un sudiu al mentalităților - afirmă autorul, în final - nu poate ignora o asemenea analiză, fără a-și pierde valoarea practică." Dacă la considerațiile de pînă acum adăugăm și calitatea excepțională a traducerii, realizată de Mihai Codreanu și Brenda Walker, nu ne rămîne decît să sperăm că lucrarea va
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
început să număr și să-i privesc pe spectatorii cu care urma să văd Trilogia belgrădeana. Au trecut zece minute după oră 19,00. Timp suficient. Din aproximativ patru sute de locuri, capacitatea Sălii "Toma Caragiu", erau ocupate treizeci (pînă la final am ramas douăzeci și nouă, cineva abandonînd cursa mai devreme). Era aproape deprimant. Cel puțin la Teatrul "Bulandra" nu am mai văzut așa ceva. Și în nici un caz vineri seară - nu luni sau marți - la un spectacol ce tocmai avusese premieră
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
lor "dispariția" i-a lăsat Annei un culoar liber, pe care altfel n-ar fi avut nici o șansă să meargă. Dincolo de bombardamente, războiul orgoliilor puternice se dă în fiecare. Și moartea circulă și ea, oricum, peste tot, fără frontiere. În final, se găsește un croat și în America, un croat adevărat care știe că sîrbii trebuie împușcați, oriunde ar fi pe lume. Ca să nu se extindă conflictul dincolo de granițele cunoscute, acesta îi omoară pe cei doi artiști bălgrădeni ce visau la
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
recuperării. Iubita din tinerețe a lui Hanta fusese nevoită să părăsească orașul în urma unei rușini patițe la o petrecere, cînd vesmîntul ei pestrit-sărbătoresc, mînjit de fecale după o excursie la latrina, fusese expus în văzul tututor. Mai tîrziu, însă, spre finalul poveștii, Manca, fata cu pricina, reapare ca model al unui sculptor impotent, care o iubește platonic, durîndu-i statuia pentru a compensa absența dragostei fizice. O altă iubita a lui Hanta, o țigăncușa murdară și tăcută, căreia el nici macar numele nu
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
care Hanta îl aprovizionează cu reviste și cărți salvate din presa hidraulică, vede în personaj două fapturi, un fel de Jekyll și Hyde, unul bun, de la care primește volumele dorite, altul rău, de care trebuie să se ferească. Abia spre finalul românului, bătrînul profesor are subita revelație, spre marea să groază, că ambii sînt de fapt unul și același. Captiv în propria să dualitate, victima și agresor, Hanta e sortit să trăiască cu această dilemă morală: face rău, sau face bine
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Dar simte legea morală din sine, atunci cînd e obligat să ia o decizie explicită: concediat, pe cale de a fi înlocuit de muncitori devotați cu adevarat unei lumi analfabete și inculte, Hanta refuză să plece. Refuză să-și părăsească presă. Finalul poate fi citit în diverse variante, dar Hrabal nu mai e ambiguu cel puțin într-o privința: eroul sau alege să rămînă captiv dilemei sale, tocmai pentru că dilemă în sine reflectă legea morală din el. Bohumil Hrabal - Too Loud a
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Andrei Cornea Finalul "icoanei de cultură" pe care Karl Emil Franzos o dedica "Femeilor române", în versiunea dintîi, publicată deja în ianuarie 1869 în foiletonul ziarului "Tagespost" din Graz, constituie o simptomatică profesie de credință a autorului cu privire la propria-i poetică: "Am încercat
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ar fi putut produce în luna mai și cu siguranță că în acel caz armistițiul ne-ar fi găsit cel puțin pe linia Buzăului. Întîrzierea aceasta de două luni și jumătate a fost fatală! Cui revine răspunderea?" Îi încrimina, în final, și pe cei care - impenitenții adepți ai imediatei intrări în război - au dezbinat țara în două ("criminalii cari au contribuit la această pe veci blestemată dezbinare"). Desigur, unele dintre acuzațiile generalului Averescu (mai ales cele de ordin militar) sînt reale
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
de responsabilitate este taxată. Anarhia libertății este amendată: Filumena trebuie să dea socoteală în fața celor trei fii din flori despre viața libertină. Soriano de asemenea. Și nu numai atît. Este vorba și despre asumarea actelor iresponsabile pînă la capăt: în final, căsătoria lor anulată se reface cu acordul ambelor părți, cei trei fii vor avea un tată, un nume, o identitate socială, chiar dacă nu neapărat sîngele lui curge în toate vinele masculine. Prejudecățile sînt învinse, onorabilitatea este salvată. De fapt, personajele
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
cât se poate de clară, pecetluind destinul celor doi eroi. În ultima parte, cuplul Candid-Olimpia se destramă, evenimentele se precipită aducând moartea Olimpiei și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
cu Tóth Ildikó, senzuala eroină din El Nino, remarcată de la ediția precedentă în Perna Iadvigăi. Natura profundă a rolurilor diferite ca dimensiune i-a asociat pe românii Șerban Ionescu, soțul delator din Față în față, și Orodel Olaru, preotul din finalul la Terminus Paradis, actorului maghiar László Zsolt, deopotrivă erou principal și raisonneur în El Nino. Combustia sentimentală a tînărului handicapat creat de către Cosmin Crețu în Lunga călătorie cu trenul îl apropie de Szarvas József, interpretul ceferistului șchiop, dispus la orice
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
frumusețea tapiseriilor de aici. Mi s-a spus că trebuie să mă limitez la serviciul pentru care am fost angajat aici, altfel zbor. Simt că înnebunesc!"", precum și relatarea suspiciunilor lui Cojan cu privire la posibilitatea de a călători a colegului său. Iar finalul amintirilor e și el surprinzător: "E adevărat că Aurel Cojan nu era un interlocutor comod. Dar cine nu a putut trece peste asperitățile firii sale omenești (întrucât caracter moral Cojan avea în exces), a pierdut ocazia de a cunoaște, fie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
doi cunoscuți protagoniști de tragedie antică greacă: Oreste, fiul regelui Agamemnon ucis de soția sa Clytemnestra, și Oedip, fiul regelui Laios al Thebei, devenit, prin voința neînduplecată a zeilor, ucigaș al tatălui și soț al mamei sale, și ajungând în final să se autopedepsească prin orbire pentru faptele cumplite săvârșite fără voia sa. Poetul libretist îi face să se întâlnească, sub ochii "corului" antic, într-un oraș fără evenimente, ca doi "străini", care urmează să-și mărturisească fiecare obsesiile, proiectele, întrebările
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
mijloace, o sinteză a celor două mituri privite ca într-o oglindă și conturând ipostaze în fond complementare ale "umanității" protagoniștilor, - o "filosofie a meditației" și una a "voinței", prinse în mecanismul necruțător al Legii și echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
Pentru că... iată și lovitura de teatru a poemului: "tocmai se lăsa seara lin/ lin/ tocmai începuse să ningă lin/ lin/ trenul tocmai intra în gară lin/ lin/ (ca penisul într-un vagin/ bine lubrifiat)" Se aștepta cineva la un asemenea final? Bineînțeles că nu. Zamfira Zamfirescu ne poate uimi oricând, ca pe niște copii. Și în zadar ne facem iluzia că am înțeles mecanismul surprizei. Imediat după ce ne-am obișnuit cu ideea că poeta e capabilă să devină pe neașteptate indecentă-impertinentă-insolentă
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Noica socoate că împăcarea ar fi trăsătura distinctivă a sufletului românesc. E contribuția sa într-o dezbatere cu stagiu, la care trebuie adăugată opinia lui N. Steinhardt, ne previne dl. Nicolae Manolescu, din studiul său despre Caragiale care evidenția că finalul din O scrisoare pierdută, cu împăcarea părților în conflict, e trăsătura distinctivă a românului. Nu pun temei pe aceste trăsături, socotite distinctive, dar dator sînt să le înregistrez, asemenea, de pildă, cu aceea a adaptabilității propusă de M. Ralea. Sînt
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
persecuțiilor la care sînt supuși macedoromânii de către stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță tracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Constantin Ressu, fiul cel mai mare al lui Alexis și tatăl lui Camil, boem cu aspirații artistice în tinerețe - o vreme bate ținuturile Moldovei cu trupe de actori ambulanți, jucînd
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
ce revin sunt din altă sferă emoțională, mîntuire, sacrificiu milă, fidelitate, nu amor; de aceea, ieșirea din scenă a celor doi - voioși, îmbrățișați ca într-o operetă cu happy end este din altă piesă. Nici ultimul act nu-și găsește finalul scenic potrivit: prea lungile discursuri muzicale ale eroilor contrazic ritmul viu al acțiunii propriu-zise și regia nu a găsit soluția pentru a suprapune cele două fluxuri (Senta se agită stîngaci și pînă la urmă coboară într-un fel de submarin
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
poate chiar ca ea să nu aibă nici o semnificație din perspectiva urmașilor noștri. Nu totdeauna secolele s-au încheiat o dată cu anii care aveau două zerouri în coadă, așa că un zero în plus, de data aceasta, nu e numaidecît dovada unui final, în afară de cel calendaristic. Secolul al XVIII-lea s-a încheiat în Franța în 1789, cu unsprezece ani mai devreme decît cerea calendarul. Dar oare cînd s-a terminat el în alte țări? La noi, cu siguranță în 1821, o dată cu apusul
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
o afișare mondenă, de bonton. Aud, deseori, cum se întreabă unii pe alții: "Ce-a spus?". Asist și la descoperiri fabuloase și mă emoționez pentru tînăra mea vecină care se ține de scaun și murmură în barbă, la Hamlet, aproape de final: "Vai de mine, să știi că moare și regina!". Foaierele au farmecul lor, înainte, în pauza spectacolului și după. Comentariile extrem de pertinente și observațiile fine se amestecă cu voci stridente care strigă can-can-uri "citite" prin reviste "savante", intrînd cu bocancii
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
încredere în calitatea de călăuză a fiecărui membru din staff-ul unui festival, senzația ingrată a criticului copleșit de tentații se estompează fiindcă se poate abandona cît mai multor poteci, avînd siguranța că va fi în cîștig profesional, descoperind la final că a izbutit chiar un itinerar coerent. În consens cu intențiile lui Michel Demopoulos și Dimitri Eipides (directorii festivalului și respectiv secțiunii paralele "Noi orizonturi"), urmînd sugestiile experților Alexis Grivas și Irene Stathi, am ales întîi de toate Retrospectiva Theo
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
mai sînt capabili de nici un fel de autocontrol, pur și simplu ei își "accelerează" sfîrșitul. Soluție aleasă în mod surprinzător și de persoane cu o existență normală și chiar prosperă, bîntuiți totuși de neliniști obscure. Mai tonic, deși cu un final nu tocmai "fericit", Așteptîndu-l pe Mesia al argentinianului Daniel Burman pare o autobiografie dramatizată, căci relatează cu nerv experiențele sentimentale și profesionale ale unui tînăr evreu ce hotărăște să-și părăsească mediul familial închistat în tradiții și să-și încerce
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
rău, dincolo de moarte. Cîțiva prieteni de joacă, preadolescenți de diferite rase dintr-un orășel din Carolina de Nord, sînt părtași la un accident fatal. Cu inocență cinică este evocat puștiul de culoare ce-și dorea să ajungă un George Washington. Finalul, într-un stil suprarealist, recapitulează cîteva dintre fetișurile "visului american". Cam de aceeași vîrstă sînt și eroii din alaska.de pe care autoarea, münicheneza Esther Gronenborn, îi confruntă cu o situație similară (o crimă urmată de o alta), determinîndu-i să recurgă
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
de epoca hippy. Animați de idei socialiste și practicînd amorul liber, tineri și tinere plus copiii lor trăiesc laolaltă, dar nu sînt scutiți de conflicte în tentativa lor de a atinge o fericire necondiționată. Și totuși, concilierea e posibilă la final, măcar preț de o partidă de fotbal improvizat. O împăcare se va produce și la capătul lungului șir de hărțuieli administrate reciproc de doi soți în divorț, eroii din Bună gospodărire de Frank Novak, care practică la debutul său un
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]