2,756 matches
-
nimic și a răspuns mutându-și rezervele către flancul drept. Armata prusacă a părut că a dispărut pur și simplu, iar austriecii au crezut că ea doar s-a retras. Dar când capetele celor două coloane prusace au trecut pe lângă flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe. Atunci, la comandă, plutoanele coloanelor au virat la stânga la Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
coloane prusace au trecut pe lângă flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe. Atunci, la comandă, plutoanele coloanelor au virat la stânga la Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii efectuaseră o manevră cu toată armata pentru a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
plutoanele coloanelor au virat la stânga la Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii efectuaseră o manevră cu toată armata pentru a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a fost realizat prin dispoziția forțelor, și nu prin mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii efectuaseră o manevră cu toată armata pentru a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a fost realizat prin dispoziția forțelor, și nu prin mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele lui Epaminondas, o asemenea manevră de flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
a fost realizat prin dispoziția forțelor, și nu prin mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele lui Epaminondas, o asemenea manevră de flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe flancul stâng într-o poziție apărată de dealuri. Infanteria prusacă, dispusă în cele două linii convenționale de bătălie, a înaintat apoi și a împins flancul austriac. Frederick a avut mult noroc atunci; nu numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe flancul stâng într-o poziție apărată de dealuri. Infanteria prusacă, dispusă în cele două linii convenționale de bătălie, a înaintat apoi și a împins flancul austriac. Frederick a avut mult noroc atunci; nu numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria din stânga în dreapta, dar infanteria rămasă pe stânga era formată din soldați protestanți din Wurttemberg care simpatizau cu prusacii protestanți. După ce au tras câteva salve
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
din dreapta în stânga, formând în grabă o linie de-a lungul satului Leuthen (fostul centru austriac). Austriecii au încercat cu disperare să se realinieze, dar întrucât linia lor era atât de lungă, a durat o oră și jumătate până când soldații de pe flancul drept au ocupat noile poziții. Lunga linie prusacă nu s-a oprit din înaintare, atacând Leuthenul cu artilerie. Hotărâții prusaci, în patruzeci de minute, au ocupat satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
a oprit din înaintare, atacând Leuthenul cu artilerie. Hotărâții prusaci, în patruzeci de minute, au ocupat satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o atace în flanc și să câștige bătălia. Din păcate pentru ei, cavaleria prusacă i-a interceptat într-o șarjă devastatoare, care a înaintat până în spatele liniei austriece de dincolo de Leuthen, producând haos și confuzie. Linia austriacă s-a rupt; bătălia a durat puțin
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
culmea anticlinală Ciuha cu spinarea rotunjită și în mare parte despădurită(751m) și depresiunea externă dintre Godeni și nordul depresiunii Schitu Golești. Confluența Bughea-Râu Târgului închide interfluviul redus la o terasă de confluență cu altiudinea de 600m, denumită dealul Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte largă din Subcarpații Argeșului și reprezintă cel mai complex sector al acestora atât litologic cât și geomorfologic. În
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Ștefan", "Eugeniu de Savoia", "Sfântul Mihail", "Sfântul Carol", "Sfântul Capistrano" și "Sfânta Elisabeta". Atât bastioanele (cu o înălțime de 12 metri și o lungime variind între 106 și 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° - 120°) și flancuri scurte și concave (42 - 48 metri), cât și curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost ușor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie așezate
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
superioare. Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află șanțul interior cu lățimea de 27 metri. Linia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: fețele 60 -90 m și flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice și vestice
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
cu lățimea de 27 metri. Linia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: fețele 60 -90 m și flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice și vestice. Linia externă era alcătuită din contragărzile ce protejau fețele bastioanelor și ravelinelor, ele fiind
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
află la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita, în Munții Hășmaș la nord de cariera de calcar Bicaz-Chei, Râul Bicaz și DN12C la km 34. 10% din suprafața rezervației se suprapune Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș, la limita flancului nord-estic al acestuia. Rezervația reprezintă o zonă montană ce asociază peisajului deosebit (sălbatic și tipic unei zone montane de carst), biodiversitatea. Accesul este mai dificil, datorită dominanței morfologice a abrupturilor calcaroase. Zona propriuzisă a cheilor (cursul inferior al pârâului Șugău
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
pârâului Șugău, înainte de confluența cu râul Bicaz - cu o suprafață de circa 3 hectare) este de forma de canion cu o lungime de 350 m, pe care se afla un șir de cascade. În aria protejată sunt 17 izvoare. Pe flancul sudic al rezervației, la 200 m de DN12C este construită lângă poteca principală cabana "Ecolog". La ieșirea din chei la marginea șoselei, o construcție artizanală - șteaza, poate fi observată. Aceasta este un fel de butoi cu doagele rare, în care
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
Europa și reînarmarea diferitelor națiuni europene. Majoritatea operațiunilor ofensive ar fi fost întreprinse de către forțele americane și britanice, precum și de forțelor armate poloneze din Occident și până la 100.000 de foști soldați germani din Wehrmacht. Atacul ar fi decurs în flancul din nord al forțelor sovietice pe linia Chemnitz-Dresda cu 47 de divizii din care 14 divizii de blindate contra a 170 de divizii sovietice din care 30 blindate. Superioritatea trebuia să fie echilibrată printr-o tactică mai bună și superioritate
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
de divizii sovietice din care 30 blindate. Superioritatea trebuia să fie echilibrată printr-o tactică mai bună și superioritate aeriană. Atacul urma să se desfășoare în două direcții: pe linia Stettin-Schneidemuhl-Bydgoszcz și la sud pe ligna Leipzig-Cottbus-Poznan și spre Breslau, flancul stâng al operațiunii fiind asigurată de marină. Orice succes rapid ar fi fost din cauza surprizei. Se estima că sovieticii au 516 divizii în Europa (din care 169 de șoc) și 259 divizii blindate (din care 118 de șoc), și 14
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
vină în ajutor. Aceștia, odihniți, îl sprijină pe mărețul conducător. Când Porus a ajuns în punctul în care armata lui Alexandru se apropia, el a desfășurat forțele sale și a început atacul. Indienii au fost aliniați, cu cavaleria pe ambele flancuri, în centrul lor cuprinzând infanteria cu elefanți. Elefanții lui Porus i-au îngrozit pe macedoneni și au cauzat multe pierderi în falanga macedoneană, dar aceștia au fost respinși de falange, provocând haos în propriile linii. Alexandru a început lupta prin
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
atacul cavaleriei persane, apoi s-a desfăcut în două părți lăsând cavaleria inamică să pătrundă printre acestea și, prinzând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perșii, pierzând grosul armatei lor (cavaleria), au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur. Faimoasa confruntare a avut loc în anul 333 î.Hr., atunci când Darius al III-lea (380 î.Hr - 330 î.Hr), „Rege al Regilor
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
aveau să administreze o lovitură puternică oștii persane. Astfel armata de macedoneni se deschide la comanda lui Alexandru, și prinde ca într-un clește cavaleria persană formată din aproximativ 80.000 de oameni. Urmează un atac puternic și rapid pe flancul persan. Numeroasa oaste a lui Darius este decimată și intimidată de aceste mutări, singura soluție rămasă fiind să părăsească într-un timp cât mai scurt locul bătăliei și să abandoneze lupta. Însuși marele Darius este nevoit să recurgă la o
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
Aripa Dreapta (din sud) începe manevra Fender ii distrage pe câmpul de luptă pe rebelii. Planul faraonului a fost un succes, Faraonul Tutmose III a condus personal atacul de la nord (din stânga), dovedindu-se un atac bine gândit între cetate și flancul inamic . Rebelii au fost zdrobiți de carele din apropiere, urmată de mutarea în rândurile de infanteria densă- lăncierii și soldații cu săbiile. Flancul inamicului a fost înconjurat. A început exterminarea permanenta a armatei regelui cetății Kadesh, care a pierdut în
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
III a condus personal atacul de la nord (din stânga), dovedindu-se un atac bine gândit între cetate și flancul inamic . Rebelii au fost zdrobiți de carele din apropiere, urmată de mutarea în rândurile de infanteria densă- lăncierii și soldații cu săbiile. Flancul inamicului a fost înconjurat. A început exterminarea permanenta a armatei regelui cetății Kadesh, care a pierdut în luptă. Bătălia de la Megiddo a fost scurtă și s-a încheiat cu victoria completă pentru egipteni, zdrobind triburile rebele. Ei au urmărit rămășitele
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
poloneză. Apoi tunurile moldovenilor au inceput să tragă în ele, dar fără prea mare succes. În schimb, artileria poloneză a provocat mari daune tunurilor moldovenești. O treime din cavaleria poloneză a lansat apoi mai multe atacuri încununate de succes asupra flancului stâng al moldovenilor, forțându-l pe Rareș să trimită întăriri. Cu toate acestea, Rareș a lăsat câteva trupe de infanterie pentru a-și apăra flancul său drept și pentru a proteja drumul spre Obertyn, în caz că era nevoie să se retragă
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
O treime din cavaleria poloneză a lansat apoi mai multe atacuri încununate de succes asupra flancului stâng al moldovenilor, forțându-l pe Rareș să trimită întăriri. Cu toate acestea, Rareș a lăsat câteva trupe de infanterie pentru a-și apăra flancul său drept și pentru a proteja drumul spre Obertyn, în caz că era nevoie să se retragă. Restul cavaleriei poloneze a atacat flancul drept al moldovenilor, dar trupele au suferit pierderi din cauza artileriei moldovenești. Un ultim atac polonez a răvășit întreaga armată
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
pe Rareș să trimită întăriri. Cu toate acestea, Rareș a lăsat câteva trupe de infanterie pentru a-și apăra flancul său drept și pentru a proteja drumul spre Obertyn, în caz că era nevoie să se retragă. Restul cavaleriei poloneze a atacat flancul drept al moldovenilor, dar trupele au suferit pierderi din cauza artileriei moldovenești. Un ultim atac polonez a răvășit întreaga armată moldovenească. Moldovenii au pierdut aproximativ 7.000 de unități de cavalerie, 1.000 de oameni au căzut prizonieri, toate tunurile au
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]