3,813 matches
-
225-280. Asupra cancelariei, vezi îndeosebi Alison Brown, Bartolomeo Scală, 1430-1497. Chancelor of Florența: The Humanist aș Bureaucrat, Princeton, 1979, pp. 161-192; și Robert Black, "The Political Thought of the Florentine Chancellors", în Historical Journal, 29 (1986), pp. 991-1003. 11 Istorie Florentine, Proemio, în Tutte le opere, Martelli (citată în continuare că Istorie), p. 632. 12 De observant asimilarea care se produce când Machiavelli, Istorie, i. 3 ț, p. 653, se numește pe șine "Niccolò di Lorenzo, cancelliere în Campidoglio", folosind formă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavelli's Concept of Virtù Reconsidered", în Political Studies, 15 (1967), pp. 159-172. 35 Pentru context, vezi Allan H. Gilbert, Machiavelli's "Prince" and Its Forerunners: The Prince aș a Typical Book "De regimine Principum", Durham, N.C., 1938; Felix Gilbert, "Florentine Political Assumptions în the Period of Savonarola and Soderini", Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 20, 1957, pp. 187-214; Federico Chabod, "Alcuni questioni di terminologia: 'stato', 'nazione', 'patria' nel linguaggio del Cinquecento", în ale sale Scritti sul Rinascimento, Torino
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
627-661; Mario Santoro, Fortuna, ragione e prudenza nella civiltà letteraria del Cinquecento, Naples, 1967; Nicolai Rubinstein, "Notes on the word stato în Florence before Machiavelli", în Florilegium Historiale, J. G. Rowe & W. H. Stockdale (eds), Toronto, 1971, pp. 313-326; idem., "Florentina Libertas", Rinascimento, ser. 2, 26 (1986), pp. 3-26. O introducere utilă la vocabularul lui Machiavelli poate fi găsită în apendicele la Niccolò Machiavelli, The Prince, trans. Quentin Skinner and Russel Price, Cambridge, 1988, pp. 100-113. Fredi Chiappelli, Studi sul linguaggio
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavellian Cosmos, New Haven, 1992, pp. 101-102 et pășim. 49 Discorsi, i. I., p. 78. 50 Discorsi, îi. 2, p. 150. 51 Discorsi, îi. 4, pp. 152-154. 52 Pe această temă, a se reține Peter Godman, From Poliziano to Machiavelli: Florentine Humanism în the High Renaissance, Princeton, 1998, p. 258, 288. 53 Discorsi, îi. 4, p. 154: "La quale potenza e gloria... fu tanto spenta, che... al presente non ce n'e quasi memoria." Și, din nou, în următorul capitol, Discorsi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la Toscana, parte come subietta, parte come amica" s-a supus Florenței. [ș.a.] 72 Discorsi, i. 4, p. 82. 73 A se compară, de exemplu, critică deliberărilor îndelungate în republică în Discorsi, îi. I. 5, pp. 164-166. 74 Vezi Rubinstein, "Florentina Libertas". 75 Discorsi, i. 4, pp. 83: "dico come ogni città debbe avere i suoi modi i quali îl popolo possa afogare l'ambizione sua, e massime quelle città che nelle cose importanți și vogliono valere del popolo". 76 Că
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
di attuarsi e di farsi rispettare"), altul nu. Ercole a accentuat exagerat, totuși, aspectul jurisdicțional al primului tip de imperio. Asupra imperio în context florentin, vezi Alison Brown, "The Language of Empire", în William J. Connell și Andrea Zorzi (eds), Florentine Tuscany: Structures and Practică of Power, Cambridge, 2000, pp. 32-47. 79 Discorsi, i, preface, p. 76: "ho deliberato entrare per una via, la quale, non essendo ancoră trita...". Asupra pasajului, vezi Najemy, Between Friends, pp. 337-338, îndeosebi n. 10. * Publicat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Kirshner (ed.), The Origins of the State of Italy, 1300-1600, Chicago University Press, Chicago, 1995; James S. Grubb, Firstborn of Venice: Vicenza în the Early Renaissance State, John Hopkins University Press, Baltimore, 1988; William J. Connell și Andrea Zorzi (coord.), Florentine Tuscany: Structures and Practices of Power, Cambridge University Press, Cambridge, 2000. 11 William Caferro, Mercenary Companies and the Decline of Siena, John Hopkins University Press, Baltimore, 1998. 12 Vezi Riccardo Fubini, "Diplomacy and the Government în the Italy City-State of
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Notes and Pen-marks, Geneva, Droz, 1998. În general, vezi Alison Brown, "Lucretius and the Epicureans în the Social and Political Context of Renaissance Florence", I Tatti Studies, 9 (2001), pp. 11-62. 17 Discutat în Peter Godman, From Poliziano to Machiavelli: Florentine Humanism în the High Renaissance, Princeton University Press, Princeton, 1998. Ipoteza (p. 237) că acest coleg de cancelarie, Marcello Virgilio Adriani, a împiedicat publicarea Principelui este doar o presupunere, dar rivalitatea să cu Machiavelli a fost reală. 18 Discourses, I
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
and His Friends: Their Personal Correspondence, traducere de James B. Atkinson și David Sices, Ill, Northern Illinois University Press, DeKalb, 1996, pp. 8-10. 25 Detaliile alegerii sunt prezentate în Nicolai Rubinstein, "The Bigginings of Niccolò Machiavelli's Career în the Florentine Chancery", în Italian Studies, 11 (1956), pp. 72-91, si discutate mai mult în Clough, Machiavelli Researches, pp. 13-24. 26 Nu i-a fost fidel Mariettei. Machiavelli a avut câteva metrese și corespondență lui indică și relații sexuale cu bărbați. Un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost fidel Mariettei. Machiavelli a avut câteva metrese și corespondență lui indică și relații sexuale cu bărbați. Un contemporan l-a numit "nerușinat" (ribaldo). 27 Despre cariera lui Machiavelli în Cancelarie, vezi eseul lui Robert Black, "Machiavelli, Servant of the Florentine Republic", si John M. Najemy, "The Controversy Surrounding Machiavelli's Service to the Republic", ambele în Machiavelli and the Republicanism, Gisela Bock, Quentin Skinner și Maurizio Viroli (coord.), Cambridge University Press, Cambridge, 1990, 71-117; și Godman, From Poliziano to Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Scritti șu Machiavelli, Torino, Einaudi, 1964, pp. 29-135, si Chabod, "Sulla composizione de Îl Principe di Niccolò Machiavelli" (1927), ibid., pp. 137-193. 37 Hans Baron, "Machiavelli the Republican Citizen and Author of The Prince", în a sa În Search of Florentine Civic Humanism: Essays on the Transition from Medieval to Modern Thought, vol. 2, Princeton University Press, Princeton, 1988, pp. 101-151. 38 Marchand a adus autograful în atenția lui Roberto Ridolfi, care l-a publicat. Vezi Roberto Ridolfi și Paolo Ghiglieri
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cardinal în chiar momentul catastrofei care a căzut asupra amândurora după o viață de luptă fără sfârșit]. 52 Dionisotti, "Machiavelleria ultima", pp. 24-25. 53 Publicat în Tommasini, Vită e scritti, ÎI:2, pp. 1064-1065. 54 Rosemary Devonshire Jones, Francesco Vettori: Florentine Citizen and Medici Servant, Athlone Press, Londra, 1972, p. 103: "Dintre cei doi frați Vettori, Paolo era cel care avea bune relații cu Giuliano". 55 Niccolò Machiavelli, Lettere familiari, Edoardo Alvisi (ed.), Sansoni, Florența, 1883, p. XIV. 56 G. Pieraccini
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
novembris. Item, Dicti domini et vexillifer simul adunați, etc. justis de causis moți, ut dixerunt, et servatis servandis etc. deliberaverunt, et deliberando relegaverunt Nicolaum domini Bernardi de Machiavellis, civem florentinum, olim unum ex cancellariis dictorum Dominorum, în territorio et dominio florentino per unum annum continuum proxime futurum ab hodie; quae confinia servare teneatur et debeat, nec de dicto dominio et territorio florentino exeat nec exire debeat sub poena eorum indignationis; et quod pro observantiis supradictorum et dicte relegationis, debeat dare et
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
deliberando relegaverunt Nicolaum domini Bernardi de Machiavellis, civem florentinum, olim unum ex cancellariis dictorum Dominorum, în territorio et dominio florentino per unum annum continuum proxime futurum ab hodie; quae confinia servare teneatur et debeat, nec de dicto dominio et territorio florentino exeat nec exire debeat sub poena eorum indignationis; et quod pro observantiis supradictorum et dicte relegationis, debeat dare et det dictis magnificis et excelsis dominis eosdem fidejussores sive expromissores, quos hodie ob similem causam dederat, ut apparet manu ser Antonii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
debeat, et sic eam tali casu applicuerunt. Mandantes etc.". 56 N. Machiavelli, Îl Principe, G. Inglese (ed.), Einaudi, Torino,1995, p. LXVIII. 57 Machiavelli, Opere (Fanfani), I, p. LXXXIV (cu textul numărul 54 supra). 58 R. Devonshire Jones, Francesco Vettori: Florentine Citizen and Medici Servant, Londra 1972, p. 104. 59 ASF, Notările antecosimiano [de acum, NA], 5958, c. 124r-v (10 noiembrie 1513), prezintă o promessio a lui Francesco Vettori, iar a doua parte aparține lui Giovanni și Filippo Machiavelli. A treia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
di Luigi Pulci e di (e a) Niccolò Machiavelli", Interpres, 21 (2002), pp. 291-301 (293 n. 8), unde apare menționarea: "...e un'altra dei Dieci a Francesco Vettori oratore în Romă, attribuita alla mano di Marcello Virgilio Adriani, Ex Palatio Florentino, 12 novembre 1513, pure siglata N. Mach". 80 Notă de subsol din secolul al XIX-lea arată în mod eronat: "Autografo lui Marcello Adriani, în numele lui Macchiavello [sic]". 81 ASF, Acquisti e doni [d'ora în poi: AD], 352-358. Această
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
2005, I, pp. 227-233. 111 P.O. Kristeller, Supplementum Ficianum, vol. 2, Olschki, Firenze, 1937, ÎI, pp. 195-196. 112 Agostino Vespucci a NM, 30 octombrie 1500, în Machiavelli, Opere (Vivanți), ÎI, p. 30. 113 R. Black, " Machiavelli, Servant of the Florentine Republic", în Machiavelli and Republicanism, cît., pp. 71-99. 114 ASF, NA, 4196, cc. 96r (19 aprilie 1499), 109v (3 iulie 1501), 129r-v (28 mai 1506), 130v (12 august 1506). 115 Ibid., c. 138v (10 iulie 1507). 116 Ibid., c. 161r-v
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
141 Piero di Niccolò Ardinghelli (1470-1526) din Florența a fost secretarul Papei Leon al X-lea. 142 Cardinalul Giulio de' Medici din Romă. El este menționat și în Documentul 3. 143 Cei Zece ai Libertății și Păcii era denumirea magistraturii florentine însărcinată cu afacerile militare și relațiile cu străinătatea. 144 La Florența. 145 Cardinalul Giulio de' Medici. 146 Bernardo Dovizi da Bibbiena (1470-1520) a fost numit Cardinal Deacon de Santa Maria în Pórtico, de către Papă Leon al X-lea în 1513
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
studies în honor of Nicolai Rubinstein, P. Denley și C. Elam (ed.), Westfield College, Londra, 1988, pp. 515-523. 3 A. Brown, The Medici în Florența: the exercise and language of power, Firenze, Olschki,1992; Idem, "The language of empire", în Florentine Tuscany: structures and practices of power, W. J. Connell și A. Zorzi (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 2000, pp. 32-47. 4 Oamenii de știință italieni care s-au ocupat de aceste probleme sunt puțini, însă trebuie să menționam doi dintre
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Press, Berkeley și Los Angeles, 1968 (ediție italiană în 1977); și N. Rubinstein, The government of Florența under the Medici (1434 to 1494), Clarendon Press, Oxford, 1968 (ed. a II-a, 1997; ed. a II-a, 1999); și G. Brucker, Florentine politics and society, 1343-1378, Princeton University Press, Princeton, 1962; Idem, The civic world of early Renaissance Florența, Princeton, Princeton University Press, 1977; L. Martines, The social world of the Florentine humanists, 1390-1460, Princeton, Princeton University Press,1963; Idem, Lawyers and
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
-a, 1997; ed. a II-a, 1999); și G. Brucker, Florentine politics and society, 1343-1378, Princeton University Press, Princeton, 1962; Idem, The civic world of early Renaissance Florența, Princeton, Princeton University Press, 1977; L. Martines, The social world of the Florentine humanists, 1390-1460, Princeton, Princeton University Press,1963; Idem, Lawyers and statecraft în Renaissance Florența, Princeton, 1968; M. B. Becker, Florența în Transition, vol. 2, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1967-1968; D. Weinstein, Savonarola and Florența: prophecy and patriotism în the
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
the American historical profession, Cambridge University Press, Cambridge, 1988. 7 A. Brown, "Hans Baron's Renaissance", în Historical journal, XXIX, 1990, pp. 991-1003 (în Idem, The Medici în Florența, pp. 327-337; J. M. Najemy, recenzie la Baron, "În search of Florentine civic humanism", Renaissance quarterly, XLV, 1992, pp. 340-350; R. Fubini, "Renaissance historian: the career of Hans Baron", Journal of modern history, LXIV, 1992, pp. 541-574; J. Hankins, "The "Baron thesis" after forty years and some recent studies of Leonardo Bruni
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Quattrocento e la loro influenze fra le due guerre, în Renaissance Studies în Honor of Hans Baron, A. Molho și J. Tedeschi (ed.), Sansoni, Firenze, 1971, pp. lxi-lxx. 8 Fubini, Renaissance historian, p. 542. 9 H. Baron, În search of Florentine civic humanism: essays on the transition from medieval to modern thought, vol. 2, Princeton University Press, Princeton, 1988. 10 Asupra temei antimodernismului la Burckhardt se poate vedea R. Fubini, "Rinascimento riscoperto? Studi recenți șu Jacob Burckhardt", Società e storia, XVI
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Library Seminar, 10 December 1977, J. G. A. Pocock și R. Ashcraft (eds), William Andrews Clark Memorial Library, Los Angeles, 1980, pp. 3-24. 37 Pocock, The Machiavellian moment, p. 507. 38 Are dreptate M. Jurdjevic, "Virtue, commerce, and the enduring Florentine republican moment: reintegrating Italy into the Atlantic republican debate", Journal of the history of ideas, LXII, 2001, pp. 721-743, acolo unde consideră că (723): "Totuși, Pocock a inteles eronat umanismul civic și rolul comerțului în Renașterea republicanismului. Umaniștii florentini au
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
of Petrarch and Bruni", în Past and present, XXXIV, 1966, pp. 3-48; P. Herde, "Politik und Rhetorik în Florenz am Vorabend der Renaissance", în Archiv für Kulturgeschichte, L, 1965, pp. 141-220. Vezi și R. Black, "The political thought of the Florentine chancellors", în Historical journal, XXIX, 1986, pp. 991-1003. 46 Este argumentul lui R. G. Witt, Coluccio Salutați and his public letters, Genève, Droz, 1976, pp. 73-88. Vezi și G. Brucker, The civic world, pp. 300-302. Cu privire la manieră în care umaniștii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]