2,314 matches
-
unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași (1951-1955). Ziarist la "Flacăra Iașului" (1955-1957), bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" (1957-1959), redactor, ulterior secretar general de redacție la "Iașul nou", "Iașul literar" și "Convorbiri literare" (1959-1990). Debut publicistic la "Iașul nou" (1952) și editorial cu placheta Fluierul (1959). Colaborează la "Cronica", "Luceafărul", "România literară", "Argeș", "Tribuna" ș.a. Cărți de poezie: Florile cornului tânăr, prefață de Otilia Cazimir, Editura Pentru Literatură, București, 1961; Orfeu îndrăgostit, Editura Pentru Literatură, București, 1966; Alcor (antologie), Editura Tineretului, București, 1967; Iarnă erotică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fereastră/ și-aștept așa din cărți să te desprinzi/ în rochia subțire și albastră/ ca irișii grădinii suferinzi.// Un gest al mâinii-n umbră rezemată/ pereții se desfac și la un semn/ dintr-un tablou pădurea fermecată/ răsună lung din fluiere de lemn// și arborii se caută sub humă/ și se-ntâlnesc cu rădăcini de fier/ și se iubesc deși în vârf au brumă/ și cântă răstignirea lor pe cer". La celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se văd niște nunți și chef de nuntași și ospețe, Și-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri Și sînt pornite-n oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare [...]. Iată și-orașul celalt. În arme lucind două taberi Zidu-mpresoară și au fiecare osebită părere, 500 Unii să darme orașul ori numai în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Doancă) sau a unor figuri din lumea satului (Carce in deparce, Lu’ Ana lu’ Gică), anecdotele, întâmplările cu haz (Ăl mai tare om din lume) capătă o culoare aparte și impresia de viață este mai puternică („Trâmbiț, tobe, larmă, chiot,/Fluier, strigăt, râs și ropot.../ Șie să fie? Șie să fie? Iaca-n târg, «minajărie»!/O «comegie» d’a cu fiară/Și-mprejur lumie și țară”). Chiar dacă versul nu este îndeajuns finisat, la V.-D. există certe calități de observator fin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
muzi cale, substituit de motive orfice și cosmogonice. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În prima secvență, poetica tradițională este desemnată prin două metonimii, fluierul și cimpoiul. Acestea sugerează melodia simplă, de tonalitate rustică, deci o poezie minoră, cu o tematică sentimentală. Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Multe ramificații în creația lui Labiș se arată a avea și un alt poem, intitulat Miorița. Străvechea baladă deschide aici zăgazurile pentru revărsarea unui bogat tumult sufletesc: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
tumult sufletesc: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fapt ce l-a determinat să-i dea poeziei același titlu. Semnificative sunt versurile: „Brâul tău din copcii s-a desprins, - târzii, Pașii ți-i înseamnă pe cărări cu lună... Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii Când la stână fluierele sună? El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel, El, cu plete negre-n vânturi scuturate, N-are să mai poată mândrul ciobănel Înaintea ta să se arate...” În finalul creației, imaginea mamei se proiectează pe fundalul unui cer sumbru
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
se utilizează des metafora. C. religioasă cuprinde episoade biblice, uneori apocrife, cu unele implicații filosofice, majoritatea referindu-se la nașterea lui Iisus Hristos. Caracterul sacru al c. se estompează prin asimilarea profanului, încât se ajunge la viziunea unui Dumnezeu cioban, „cu fluierul la tureac/Și cu mâna pe baltag”. Pasajele epice se înrudesc sau se confundă adeseori cu teme de baladă, legendă sau chiar basm (motivul mioritic, căsătoria fratelui cu sora ș.a.). Marea varietate melodică se datorează păstrării melodiilor arhaice și adaptării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
interpretat de femei, care sunt, de regulă, rude apropiate ale răposatului. Inițial, pare să fi fost o incantație împotriva contagiunii morții. Originea b. românesc trebuie corelată cu neniae-le romane, cu care prezintă evidente asemănări. Acestea erau cântece funerare, acompaniate la fluier (tibia) sau trâmbiță (tuba) - așa cum se mai obișnuiește în Țara Hațegului, în ținutul Neamț și în Bucovina - prin care bocitoarele romane invocau mila zeiței Nenia, de îndată ce bolnavul intra în agonie. După vârsta și starea civilă a persoanei decedate, b. poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
trupului (1932), reunește îndeosebi poezii sociale, amintind de Aron Cotruș, și exprimă oarecum simplist durerea, revolta și speranțele celor înrobiți. Volumul anunța, de asemenea, în ultimul ciclu, poezia vieții păstorești, element care va marca fizionomia lui P. Prin Cântece din fluier (I-II, 1935-1944) și Dragoste (1945), el devine un cântăreț al universului folcloric țărănesc, recuperat ca o lume dominată de simplitate, delicatețe și puritate afectivă. Proiectând peisaje precum cel de la poalele muntelui Semenic, poetul se arată un descriptiv calm, cutreierat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
surse documentare necunoscute până atunci. A tradus și a publicat în periodice scrieri de Ady Endre, H. Heine, Lenau ș.a., precum și din scriitorii de limbă maghiară și germană din România. SCRIERI: Glasul sufletului și al trupului, Timișoara, 1932; Cântece din fluier, I-II, cu gravuri de Catul Bogdan, Timișoara, 1935-1944; Date și documente bănățene (1728-1887), Timișoara, 1939; Dragoste, cu gravuri de Marcel Olinescu, Timișoara, 1945; Conspectul arhivelor din Banat, București, 1950; Cântece din fluier, pref. Ovidiu Papadima, București, 1968; Pe cărările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
și al trupului, Timișoara, 1932; Cântece din fluier, I-II, cu gravuri de Catul Bogdan, Timișoara, 1935-1944; Date și documente bănățene (1728-1887), Timișoara, 1939; Dragoste, cu gravuri de Marcel Olinescu, Timișoara, 1945; Conspectul arhivelor din Banat, București, 1950; Cântece din fluier, pref. Ovidiu Papadima, București, 1968; Pe cărările tinereții, pref. Mircea Șerbănescu, Timișoara, 1979. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, „Glasul sufletului și al trupului”, RAZ, 1934, 15; Florea Florescu, „Cântece din fluier”, ȚA, 1935, 806; Octavian Șuluțiu, „Cântece din fluier”, F, 1935
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
Timișoara, 1945; Conspectul arhivelor din Banat, București, 1950; Cântece din fluier, pref. Ovidiu Papadima, București, 1968; Pe cărările tinereții, pref. Mircea Șerbănescu, Timișoara, 1979. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, „Glasul sufletului și al trupului”, RAZ, 1934, 15; Florea Florescu, „Cântece din fluier”, ȚA, 1935, 806; Octavian Șuluțiu, „Cântece din fluier”, F, 1935, 10; Ion B. Mureșianu, „Date și documente bănățene (1728-1887)”, VS, 1940, 2 369; Petru Sfetca, Eroul-căpitan Gr. Popiți, VS, 1942, 2 734; Grigore Popiți, în 11 poeți bănățeni, îngr. Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
Cântece din fluier, pref. Ovidiu Papadima, București, 1968; Pe cărările tinereții, pref. Mircea Șerbănescu, Timișoara, 1979. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, „Glasul sufletului și al trupului”, RAZ, 1934, 15; Florea Florescu, „Cântece din fluier”, ȚA, 1935, 806; Octavian Șuluțiu, „Cântece din fluier”, F, 1935, 10; Ion B. Mureșianu, „Date și documente bănățene (1728-1887)”, VS, 1940, 2 369; Petru Sfetca, Eroul-căpitan Gr. Popiți, VS, 1942, 2 734; Grigore Popiți, în 11 poeți bănățeni, îngr. Ion Stoia Udrea, cu portrete de Catul Bogdan, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
1728-1887)”, VS, 1940, 2 369; Petru Sfetca, Eroul-căpitan Gr. Popiți, VS, 1942, 2 734; Grigore Popiți, în 11 poeți bănățeni, îngr. Ion Stoia Udrea, cu portrete de Catul Bogdan, Timișoara, 1942, 89; Perpessicius, Opere, IX, 467-468; Dumitru Micu, „Cântece din fluier”, GL, 1968, 1; Al. Jebeleanu, Poetul Grigore Popiți la 70 de ani, ST, 1970, 3; Țirioi, Premise, 68; Encicl. istoriografiei rom., 271; Aurel Turcuș, „Pe cărările tinereții”, O, 1979, 35; Petru Novac Dolângă, Mărturisiri și repere, Timișoara, 1980, 124-133; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
precum cel intitulat O conferință ("Mă sui la tribună, pe o estradă cu spatele la un perete pe care sunt reprezentate cele nouă muze în pitorești costume naționale românești. Dacă știam mai dinainte, veneam și eu în costum de ciobănaș, cu trei fluiere, unul de soc ce zice cu foc, unul de os ce zice frumos și unul de fag ce zice cu drag. Apollo național.") pentru a concluziona că "suburbanii Bucureștiului au colaborat, natural și involuntar, cu geniul înnăscut al lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
facializează cam ca o tânără mamă a lui Ștefan cel Mare din poezia lui Bolintineanu : „Du-te la oștire, pentru țară mori...”, garantând florile pe mormântul eroului. Actul următor, la Calafat, unde sunt masate trupele românești. Soldatul Cobuz scoate un fluier neobișnuit de lung și ușor strâmb, simbolizând o creangă de copac abia cojită, codrul frate cu românul. Îndată ce el începe să-i „zică”, câțiva „curcani” încing o horă în linie, horă soră cu cea din primul cadru. Mesajul este limpede
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în basm se anulează timpul, spațiul (ca și numele, dimensiunile); - deci, tot ceea ce coordonează realitatea. Existența unor obiecte de luptă (paloș, buzdugan, sabie, spadă etc.) în care, de regulă, se ascunde și o putere magică; - alte obiecte fermecate: măr, ușă, fluier, heie, perie etc.; - obiecte „fermecătoare”, „prețioase”: castele de aur, păr de aur, pădure de argint, de cristal, etc.; - natura ajută binele (și, adeseori, este potrivnică răului); - un loc deosebit ocupă dragostea; sunt reținute doar formele ei concrete de manifestare, reacția
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Pe buhaz de mare, transcriere muzicală Gheorghe Oprea, pref. Al. I. Amzulescu, Tulcea, 1980; Sus în slava cerului. Colinde din satul Oltina, jud. Constanța, I-II, Constanța, 2000-2001; Prin pometul raiului. Colinde de ceată din Gârliciu, jud. Constanța, Constanța, 2001; Fluierul de izbândă. Basme, povestiri și snoave din satul Nifon, jud. Tulcea, Constanța, 2001; Fata de la izvorul limpede. Basme, povești și snoave din Horia, jud. Tulcea, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Datcu, Dicț. etnolog., II, 79-80. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
ridică și în cazul altor particularități care nu provin din mediul regional. N. Georgescu, discutînd poziția lui I.E. Torouțiu asupra unor lecturi propuse de G. Ibrăileanu se oprește la versul 50 din Epigonii: „Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, despre care afirmă: „O asemenea lecțiune pe care I.E. Torouțiu o consideră definitivă și indiscutabilă este cea din versul 50 (în loc de Ce din frunze îți doinește). I.E. Torouțiu susține fără rezerve forma frunză (manuscrisele nu ne dau soluții
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la diminutiv, el zice: Frunzuliță (și-o alună), Floricică (floare-albastră), Foiță (verde de nuc) ș.a. Cum avea să se abată tocmai Eminescu de la această formulare? La singular apar, în situații asemănătoare, și diversele „instrumente” muzicale, de care se servesc cîntăreții: fluier, ceteruică (cînd te-aud); Buciumul (sună cu jale); Din cobuz de os... și atîtea altele. Alte lecturi semnalate de autorul cărții pot constitui motive de discuție și de controversă. Pe temeiul acestora s-ar putea scrie o nouă carte. De
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rol de consacrare; vătaful, alegându-și noii călușeri, pleacă, în ziua de Ispas, la nouă hotare și iau apă din nouă izvoare; apoi, la o răscruce (unde se îmbină trei hotare), vătaful îi leagă pe noii intrați în grup, peste fluierul piciorului, mai jos de genunchi, cu câte două curele pe care sunt înșirați zurgălăi, iar, peste braț, mai sus de cot, îi leagă cu două rânduri de panglici. După ceremonia legatului, feciorii formează un cerc, sunt stropiți, cu apa din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe care-i întâlneau în cale. Spre seară Cucii mergeau din casă în casă pentru a face câte o horă în curte.244 Întregul ceremonial se desfășoară "pe mutește" ceata însăși este condusă de "Mutul Cucilor" care-i acompaniază cu fluierul și cuprinde numeroase acte de purificare și divinație, de inițiere și de prosternare în fața Soarelui. Cucii sunt întâmpinați cu pâine, sare și vin roșu, iar, la ultima casă colindată, își dezleagă limba, aidoma păsării, scoțându-și măștile, vorbesc, se ospătează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]