2,904 matches
-
comerciale din această zona geografică au determinat emigrarea masivă a comunităților iudaice spre Regatul Poloniei. Diverși cercetători, în frunte cu cei din prima parte a sec. XX, ca Mihail I. Artamonov (fondatorul hazarologiei, șef al sitului arheologic dedicat excavării resturilor fortăreței hazare Sarkel), Douglas M. Dunlop și Abraham N. Poliak; popularizați de Arthur Köstler (în cartea "Al treisprezecelea trib"), consideră că o parte importantă a evreilor vest-europeni, așa-numiții așkenazi (sensul nou nemți; sensul vechi, antic sciți, Saka) - denumiți de turcologii
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
desfășoară verde și frumos conținând teatrul elenistic contruit în sec. al III -lea î.Hr., unde aveau loc evenimente atletice. Ele erau parte a unui festival ținut în cinstea zeului Ilios. Palatul cavalerilor Sfântului Ioan din Ierusalim construit pe locul unei fortărețe Bizantine din secolul al XVII - lea. După părăsirea lui în timpul ocupației turcești, a fost distrus în mare măsură de explozia unei magazii de pulbere. Restaurarea palatului a avut loc între anii 1937 și 1940 când clădirea a fost împodobită cu
Rodos () [Corola-website/Science/297358_a_298687]
-
(în germană "Neuhäusl" sau "Neuhäusel", în maghiară "Érsekújvár") este un oraș în sud-vestul Slovaciei. Are 43.000 locuitori (1991). Este capitala unui district ("okres"). Orașul este bine cunoscut prin istoria sa faimoasă. O fortăreață anti-turcă a fost construită pe locul unei vechi așezări, între anii 1573-1581. Astăzi orașul se ridică în jurul fortăreței. Imensa nouă fortăreață era una dintre cele mai moderne din Europa la momentul construcției. Turcii nu au reușit să o cucerească în
Nové Zámky () [Corola-website/Science/297386_a_298715]
-
în sud-vestul Slovaciei. Are 43.000 locuitori (1991). Este capitala unui district ("okres"). Orașul este bine cunoscut prin istoria sa faimoasă. O fortăreață anti-turcă a fost construită pe locul unei vechi așezări, între anii 1573-1581. Astăzi orașul se ridică în jurul fortăreței. Imensa nouă fortăreață era una dintre cele mai moderne din Europa la momentul construcției. Turcii nu au reușit să o cucerească în primele șase încercări, însă în 1663 au reușit să o facă și au făcut din ea centru al
Nové Zámky () [Corola-website/Science/297386_a_298715]
-
Are 43.000 locuitori (1991). Este capitala unui district ("okres"). Orașul este bine cunoscut prin istoria sa faimoasă. O fortăreață anti-turcă a fost construită pe locul unei vechi așezări, între anii 1573-1581. Astăzi orașul se ridică în jurul fortăreței. Imensa nouă fortăreață era una dintre cele mai moderne din Europa la momentul construcției. Turcii nu au reușit să o cucerească în primele șase încercări, însă în 1663 au reușit să o facă și au făcut din ea centru al provinciei turcești din
Nové Zámky () [Corola-website/Science/297386_a_298715]
-
a distrus fortăreța în 1724-1725 pentru a preveni viitoare răzmeliție, care s-ar folosi de aceasta ca bază. În final, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial (1944), orașul a fost grav lovit în bombardamentele Aliaților. Doar mici părți din fortăreață s-au conservat până astăzi.
Nové Zámky () [Corola-website/Science/297386_a_298715]
-
Dieceza din Polystylon era dependentă inițial de mitropolia din Philippi și ulterior (1365-1370) de mitropolia din Maroneia. În sec. XIV, orașul este implicat în luptele intestine legate de succesiunea la tronul Bizanțului. Caracterizat de izvoarele scrise din această perioadă drept „fortăreață”, dar și drept „oraș de coastă”, el trece succesiv sub controlul diferitelor părți angajate în conflict, fiind ocupat temporar (1343-1345) și de către armata bulgară . Viitorul împărat Ioan al VI-lea Cantacuzino, care a vizitat orașul în 1342, în căutare de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Cantacuzino, care a vizitat orașul în 1342, în căutare de aliați, folosește alături de „Polystylon” și vechiul nume al cetății antice „Abdera”. Odată cu extinderea Imperiului Otoman în regiunea Traciei (1380-1390), urmele așezării se pierd din nou. Cel mai probabil e că fortăreața medievală și portul ei au trecut sub controlul exclusiv al armatei turcești, iar populația locală s-a refugiat în zonele rurale din împrejurimi. În prima jumătate a sec. XVIII, un nou nucleu de locuire se dezvoltă, la o distanță de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
încă din timpurile străvechi și că prin secolul al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în secolul X, un oraș pe locul actualei urbe. Conform istoricului Ion Chirtoagă, în timpul dominației cumane, secolele XI-XIII, orașul se numea deja Tighina, iar „Tighina” însemna în limba cumană
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
din mai multe corpuri, iar conducătorul suprem al lor era Aga. Dotarea ienicerilor era variată: săbii, buzdugane, arcuri, arme de foc. Funcțiile ienicerilor erau zdrobirea trupelor ianimice, rezistentă la atac inamic prin disciplină de fier și prin echipament potrivit, păzirea fortărețelor. În urma acțiunilor, aceștia erau avansați pe linie administrativă ( până la funcția de mare vizir) sau li se acordă un timar. Otomanii nu cunoșteau tehnică construiții tunurilor. Specialiștii germani erau chemați pentru echiparea trupelor tereste și a marinei cu guri de foc
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lucru, zidul este ridicat, consolidat și impenetrabil. Oameni au fost nevoiți să-și petreacă anii în temnițele comuniste și și-au clădit între zidurile arestului un altfel de zid: al credinței și culturii. Un zid în zid. Zidurile au reprezentat fortărețe, întărituri cu metereze și creneluri apărate de eroi. De fiecare dată, ei au fost în fața cât și în spatele zidurilor. Însă în clipa când zidurile sunt învinse, eroii unde sunt? Există și ei: în interiorul celui care a ridicat zidul. Credința adevărată
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
către Hotel des Invalides, un vechi azil de soldați , pentru a caută arme. Au găsit și au luat 28.000 de muschete și 20 de tunuri. Dar pentru că nu le ajungea praful de pușcă și cartușele, s-au dus spre fortăreața Bastiliei. Guvernul a trimis trupe pentru a reprima răscoala, dar s-au dovedit nesigure. Către sfârșitul lunii iunie, soldații din Garda Franceză, care își practicau diverse meserii în timpul lor liber în Paris și se amestecau cu populația, au fost influențați
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Pas-de- în regiunea Nord-Pas de Calais. Este înfrățit cu orașul Brăila din România. Oraș-port în Franța septentrională, este situată pe țărmurile sudice ale strâmtorii Pas-de-Calais, în fața portului britanic Dover. Fortăreață și port al comitatului de Boulogne, orașul a fost ocupat, după o eroică rezistență, în 1347 de către Anglia, și a rămas ultima stăpânire engleză de pe teritoriul Franței (1558). În secolul al XIV-lea portul cunoaște o deosebită înflorire în urma comerțului
Calais () [Corola-website/Science/297712_a_299041]
-
Poloniei, când Imperiul Austriac a primit partea sudică a Republicii Celor Două Națiuni, cu voievodatul rutean cu Liov, Rzeszów, Belz, Sanok și Przemyśl, partea sudică a Poloniei Mici cu Tarnów, Oświęcim, Jaworzno, Nowy Targ și Nowy Sącz, Zamość și câteva fortărețe din Podolia — Tarnopol, Zbaraj. Aceste teritorii au primit un statut de statul regal al Austriei, cu denumirea oficială "Regatul Galiției și Lodomeriei" (). Purtând titlu "Rex Galiciæ et Lodomeriæ", diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
este considerat cel mai valoros compozitor român din toate timpurile. Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include monumente din România precum: așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Horezu, Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din Munții Orăștiei și Delta Dunării. De asemenea, în 2007, orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii împreună cu Luxemburg. În domeniul tehnic se pot nota realizări spectaculoase în domeniul aviației, făcute de Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Aurel Persu
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
între Silistra și Rasova, și din jurul portului Mangalia. Dobrogea de Sud, (Cadrilaterul), locuit de asemenea în majoritate de turci și de tătari, a revenit Bulgariei. În anul 1879, România a pretins Bulgariei orașul Silistra și chiar a ocupat Arab Tabia, fortăreața orașului. Marile puteri au acordat Arab Tabia României, dar Silistra a fost lăsată bulgarilor. Includerea Dobrogei în Regatul României în urma Tratatului de la San Stefano a sporit importanța provinciei, deoarece asigura ieșirea directă la mare a statului român. Astfel se construiește
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Suediei cu scopul de a concura cu orașul Tallinn. Orașul a început să fie sufocat de mizerie, războaie și boli. O lungă perioadă de timp a fost un oraș mic și un loc important pentru negustori din regiunea baltică. Construirea fortăreței Sveaborg a crescut numărul de negustori ce veneau în oraș însă o dată ce Rusia a învins Suedia în Războiul finlandez și cu transformarea Finlandei în Marele Principat al Finlandei din 1809 orașul a început să se dezvolte. Pentru a putea reduce
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]
-
țării. "Oradea" și "Orade" (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a toponimului maghiar "Várad" (mai târziu "Nagyvárad" „Oradea Mare”). "Várad" este, împreună cu "várda", o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul "wehr-") "vár" (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) "-ad" și "-da". (Város „oraș” este de asemeni derivat din "vár" prin sufixarea cu "-oș".) Denumirile "Várad", "Várda", "Varadia", însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
al Senei, în actualul "cartier latin", și a fost numit "Paris". Ocupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriașă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi Carolingieni a dus la creșterea
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
-lea orașul s-a întins pe malul drept al Senei. Secolele XII și XIII, care includ domnia lui Filip al II-lea Augustus (1180-1223), sunt notabile pentru creșterea orașului. Drumurile principale au fost pavate, primul Luvru a fost construit ca fortăreață și mai multe biserici, inclusiv catedrala Notre-Dame, au fost construite sau începute. La începutul secolului al XIII-lea a fost recunoscută oficial Universitatea din Paris, care funcționase inițial ca școală a Catedralei Notre Dame. Între cei mai renumiți profesori ai
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
și pecenegi. Populația autohtonă, rămasă după retragerea aureliană, a fost nevoită să părăsească orașele romane din locurile deschise, retrăgându-se către zonele muntoase. Descoperirile arheologice atestă că, un timp, amfiteatrul de la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) a fost folosit ca fortăreață, având intrările baricadate. Unele popoare migratoare, cum a fost cazul gepizilor în vestul Transilvaniei, au reușit să creeze structuri politice relativ stabile. Determinantă pentru evoluția istorică a Transilvaniei a fost însă stabilirea ungurilor în Pannonia - Bazinul Panonic -, în 896, aceștia
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Poloniei, când Imperiul Austriac a primit partea sudică a Republicii Celor Două Națiuni, cu voievodatul rutean cu Liov, Rzeszów, Belz, Sanok și Przemyśl, partea sudică a Poloniei Mici cu Tarnów, Oświęcim, Jaworzno, Nowy Targ și Nowy Sącz, Zamość și câteva fortărețe din Podolia — Tarnopol, Zbaraj. Aceste teritorii au primit un statut de statul regal al Austriei, cu denumirea oficială "Regatul Galiției și Lodomeriei" (). Purtând titlu "Rex Galiciæ et Lodomeriæ", diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
săpăturile de la Boișoara, Buleta, Bârsești și Govora-sat din comuna Mihăești, orașul Ocnele Mari, Goranu și Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ștefănești. Iar epoca de fier este semnalată prin aceleași săpături la "Căzănești, Costești, Ocnele Mari, Bârsești, Valea lui Stan. Fortărețele dacice de la Ocnița, Grădiștea și Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava, cetate menționată de
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Domnitorul trebuia să se supună și să plătească tribut față de sultan, și totodată, era supus și suzeran față de coroana maghiară. În timpul domniei lui Alexandru I Aldea, Sigismund a încercat să îi aducă cavaleri teutoni în Țară Severinului, pentru a construi fortărețe de apărare pe linia Dunării. Dorea să fie construite fortificații de la gurile Dunării până la Belgrad. Planul nu a reușit deoarece teutorii au plecat din Severin. În 1432, Alexandru Aldea a fost obligat să participe cu un contigent alături de turci în timpul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
aflați în tranzit prin capitală în timpul Primului Război Mondial. A fost folosit ca lăcaș de cult până în 1935, când a fost desacralizat și transformat într-o clădire civilă, iar slujitorii templului au fost aruncați în Gulag. Templul a fost redeschis în 1991. Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, care a fost, o vreme, și închisoare destinată deținuților politici, ocupă o poziție dominantă în centrul orașului. A fost construită o pasarelă de-a lungul unei porțiuni a zidului fortăreței, care dă vizitatorilor o priveliște largă
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]