2,538 matches
-
platforme amplasate de armată pe malul nordic. Pe plaja din Sud, sub ochii lui Iacob și ai armatei sale, la Morsalines, se aflau "Bourbon" 68 și "Saint-Louis" 64 din divizia lui Nesmond, și "Fier" 80, "Tonnant" 80, "Gaillard" 68 și "Fort" 60, care au venit cu Tourville. Ele erau acoperite de cele 68 tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
și ai armatei sale, la Morsalines, se aflau "Bourbon" 68 și "Saint-Louis" 64 din divizia lui Nesmond, și "Fier" 80, "Tonnant" 80, "Gaillard" 68 și "Fort" 60, care au venit cu Tourville. Ele erau acoperite de cele 68 tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
venit cu Tourville. Ele erau acoperite de cele 68 tunuri ale Fortului St.Vaast și de artileria de pe platformele de pe mal. De asemenea, într-un mic port numit La Hougue, care se afla în spatele orasului St.Vaast și sub tunurile fortului, era flota de nave de transport pregătită pentru invazie. Flota era protejată și de 200 bărci și 3 galere cu rame prevăzute fiecare cu 12 tunuri, deși oferta lui Iacob de a staționa trupe pe ambarcațiuni pentru a le apăra
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
profita de succesul său pentru a ataca odată cu fluxul navele de transport din portul La Hougue. Șalupele comandate de Rooke și urmate de 2 nave incendiare aflate la remorcă, au intrat în port odată cu valul mareic, în ciuda focului tunurilor din forturi și de pe nave. Ambele nave incendiare au eșuat în apele mici de sub forturi și au fost arse fără nici un rezultat, dar mai multe corăbii din port au fost abordate și incendiate, majoritatea nave de transport, dar și o navă de
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
portul La Hougue. Șalupele comandate de Rooke și urmate de 2 nave incendiare aflate la remorcă, au intrat în port odată cu valul mareic, în ciuda focului tunurilor din forturi și de pe nave. Ambele nave incendiare au eșuat în apele mici de sub forturi și au fost arse fără nici un rezultat, dar mai multe corăbii din port au fost abordate și incendiate, majoritatea nave de transport, dar și o navă de război de categoria 4 sau 5 și un ponton. Mai multe alte nave
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Deptford" 50, "Woolwich" 54, "Crown" 50, "Dreadnought" 64, "Stirling Castle" 70, "Warspite" 70, "Berwick" 70, "Resolution" 70 Francezi: 12 nave de linie plus ambarcațiuni auxiliare "Bourbon" 68, "St. Louis" 64, "Gaillard" 68, "Terrible" 80, "Merveilleux" 90, "Tonnant" 80, "Foudroyant" 84 "Fort" 60, "Ambitieux" 96, "St. Philippe" 84 "Magnifique" 86, "Fier" 80 Împrăștierea flotei franceze a pus capăt planurilor de invazie iar victoria aliată a fost comemorată printr-o trecere în revistă a Flotei. Ca urmare a bătăliei, francezii au abadonat ideea
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
peste 380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie. Aceste atacuri i-a silit în cele din urmă pe cei aproximativ 360 de soldați sovietici să se predea. În ciuda faptului că soldații sovietici au
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
distruși. Din acel moment, aceștia nu mai aveau să meargă la sud de râul Humber. Eduard a început construirea unor cetăți la Hertford, Witham și Bridgnorth. Această serie de cetăți au păstrat danezii la distanță. Au fost construite și alte forturi la Tamworth, Stafford, Eddisbury și Warwick. Cronica Anglo-saxonilor afirmă că Ethelweard a murit la scurt timp după moartea tatălui său, pe 17 iulie 924, iar aceștia au fost îngropați împreună la Winchester. Manuscrisul specifică faptul că el i-a supraviețuit
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
și cartografiat aria capitalei Maputo în 1544. Lourenço Marques s-a stabilit în colonie, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. "Lourenço Marques" a fost dealtfel și numele colonial al capitalei Maputo, până la independență. Portugalia a construit forturi, orașe și exploatări, în cadrul proiectului general al unei Portugalii pluricontinentale și multirasiale, proiect care își propunea europenizarea populației locale și asimilarea acesteia de către cultura și civilizația lusitană. Mozambic a fost administrat de două companii de exploatare a resurselor indigene, "Companhia
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu regele scoțian. Stabilindu-se în Mann în timpul său petrecut în vest, Magnus a avut o serie de forturi și case construite pe insulă, probabil pentru a obține suzeranitatea din Galloway. El a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul de la Anglesey după respingerea forțelor invadatoare normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu regele scoțian. Stabilindu-se în Mann în timpul său petrecut în vest, Magnus a avut o serie de forturi și case construite pe insulă, probabil pentru a obține suzeranitatea din Galloway. El a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul de la Anglesey după respingerea forțelor invadatoare normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
de luptă, dar și pe cel de stealth. Modul multiplayer se întoarce și el, cu toate că poate fi jucat doar pe uscat. Jocul se desfășoară în trei mari orașe din Caraibe: Havana, Nassau și Kingston, împreună cu numeroase insule, vase scufundate și forturi. Jucătorii au opțiunea de a vâna cu harponul animale marine mari, dar și de a vâna animale care trăiesc pe uscat. Pentru prima oară în serie, explorarea pe mare este o parte importantă într-un joc "Assassin's Creed", Edward
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
de Șapte Ani. Amândouă au fost lansate în noiembrie 2014. Jocul se desfășoară în trei mari orașe; Havana, Kingston și Nassau, care sunt sub control spaniol, Britanic și, respectiv, al piraților. Jocul conține și alte 50 de locații—inclusiv atoli, forturi pe mare, ruine mayașe, plantații de zahăr și epave aflate sub apă—ce pot fi explorate, existând un raport de 60/40 între explorarea pe uscat și cea navală. "Assassin's Creed IV" se simte mai mult ca un open
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
restricțiile pentru jucători sunt mai puține. Lumea se deschide foarte devreme, spre deosebire de "Assassin's Creed III", care avea misiuni foarte stricte și nu îi dădea jucătorului posibilitatea de a explora decât după primul act. Jucătorul se va întâlni cu jungle, forturi, ruine și mici sate, lumea fiind structurată pentru ca jucătorii să aibă mai multe posibilități, precum cea de a intra în luptă, a se îmbarca sau a captura alte vase, dar și posibilitatea de a înota până la plajele din apropiere într-
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
pe luptele navale," și că "se bazează pe misiunile secundare navale din "ACIII" pentru a crea aceeași experiență ca și cea de pe uscat." Sistemul de luptă naval a fost lăudat pentru adăugarea opțiunilor de a aborda nave și a ataca forturi, precum și pentru tranziția dintre navă și luptă, Tito numindu-l "un excelent sistem dual care răsplătește atât abilitățile de căpitan, cât și pe cele de pirat." Stealth-ul jocului a fost lăudat și el, fiind mai flexibil decât cel din jocurile
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
Peggy Webling care la rândul său se bazează pe romanul omonim scris de Mary Shelley. Piesa de teatru a lui Webling a fost adaptată de John L. Balderston, pe baza căreia au scris scenariul filmului Francis Edward Faragoh și Garrett Fort. Robert Florey și John Russell au contribuit la crearea scenariului dar nu au fost menționați. Machiajul artistic a fost realizat de Jack Pierce. Având un succes imens, atât la public cât și la critici, filmul a avut numeroase continuări și
Frankenstein (film din 1931) () [Corola-website/Science/331246_a_332575]
-
Dinte Albastru. În timpul domniei sale, Harald a supravegheat reconstrucția pietrei Jelling și numeroase alte lucrări publice. Unii cred că aceste proiecte au fost o cale pentru el de a-și consolida controlul economic și militar al țării sale. Au fost construite forturi în cinci locații strategice: Trelleborg pe Sjælland, Nonnebakken pe Fyn, Fyrkat în centrul Jyllandului, Aggersborg lângă Limfjord, și un al doilea Trelleborg în apropierea orașului modern Trelleborg în Scania în, Suedia de azi. Toate cele cinci cetăți au modele similare
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
care trecea prin Marele Bazin și i-ar fi purtat pe emigranți prin munții Wasatch și prin Deșertul Marelui Lac Sărat. Dar Hastings nu parcursese în realitate traseul propus în ghid până în anul 1846, când a călătorit din California până la Fort Briger; fortul, care era o minusculă stație de aprovizionare condusă de Jim Bridger și de asociatul lui, Pierre Louis Vasquez, se găsea pe râul Black Forts, în Wyoming. Hastings s-a oprit la fort și a încercat să-i convingă
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
prin Marele Bazin și i-ar fi purtat pe emigranți prin munții Wasatch și prin Deșertul Marelui Lac Sărat. Dar Hastings nu parcursese în realitate traseul propus în ghid până în anul 1846, când a călătorit din California până la Fort Briger; fortul, care era o minusculă stație de aprovizionare condusă de Jim Bridger și de asociatul lui, Pierre Louis Vasquez, se găsea pe râul Black Forts, în Wyoming. Hastings s-a oprit la fort și a încercat să-i convingă pe emigranți
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
când a călătorit din California până la Fort Briger; fortul, care era o minusculă stație de aprovizionare condusă de Jim Bridger și de asociatul lui, Pierre Louis Vasquez, se găsea pe râul Black Forts, în Wyoming. Hastings s-a oprit la fort și a încercat să-i convingă pe emigranți să o ia spre sud și să urmeze ruta propusă de el. Până în 1846, Hastings era unul dintre cei doi oameni care au traversat în mod sigur partea sudică a Deșertului Marelui
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a alăturat un grup de 50 de care, conduse de William H. Russell. Până în 16 iunie grupul a străbătut 450 de mile (724,2 km) și trebuia să parcurgă alte 200 de mile (321,27 km) înainte de a ajunge la Fort Laramie, în Wyoming. Erau în întârziere din cauza ploilor și a unui râu ale cărui ape crescuseră din cauza ploilor, dar Tamsen Donner îi scria unei prietene din Springfield: „În realitate, chiar dacă nu am trecut printr-o experiență mai rea decât aceasta
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ar putea aștepta la ostilități din partea autorităților mexicane și îi sfătuia să se organizeze în grupuri mari. De asemenea, el susținea că a găsit un traseu nou, mai bun pentru a ajunge în California și că îi va aștepta la Fort Bridger, pentru a-i călăuzi pe noua scurtătură. Ajunși la râul Little Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un grup mai mic a ales să meargă la Fort
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
pentru a ajunge în California și că îi va aștepta la Fort Bridger, pentru a-i călăuzi pe noua scurtătură. Ajunși la râul Little Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un grup mai mic a ales să meargă la Fort Bridger și avea nevoie de un conducător. Majoritatea bărbaților grupului erau tineri emigranți europeni și nu erau considerați potriviți pentru acest rol. James Reed trăia de mulți ani în
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Fort Bridger, pentru a-i călăuzi pe noua scurtătură. Ajunși la râul Little Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un grup mai mic a ales să meargă la Fort Bridger și avea nevoie de un conducător. Majoritatea bărbaților grupului erau tineri emigranți europeni și nu erau considerați potriviți pentru acest rol. James Reed trăia de mulți ani în America, era mai bătrân și avea experiență din armată, dar din cauza
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]