2,730 matches
-
numeroase comune au fost anexate. De atunci, doar excrescențele pădurilor Bois de Boulogne și Vincennes și cea a cîmpului de manevră din Issy-les-Moulineaux au modificat această frontieră. Fortificațiile erau locul de desfășurare a picnicurilor și siestelor familiilor de muncitori. De pe fortificații, privirea descoperea cu uluire un întins cartier de maghernițe dispuse inelar în zona non aedificandi impusă, în fața bastioanelor, de necesitatea conservării unghiurilor de tragere. Largă de 250 metri, "zona", un alt termen evocator pentru parizienii epocii, tolera prezența unor construcții
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de pe urma acestei marginalități reale, dar fără îndoială exagerate și înzestrate cu o dimensiune romantică, cu o viziune idealizată a unei vieți mizerabile în barăcile de tablă, scînduri și pînză gudronată. La sfîrșitul Primului Război Mondial, criza locuințelor s-a făcut acut simțită. Fortificațiile au fost declarate depășite, la capătul unor lungi dezbateri, căci aceasta însemna eliminarea definitivă Fortificațiile Thiers și utilizarea spațiului lor la nivelul porții Clignancourt a concesiunii și deci o gaură în încasările fiscale ale municipalității. O lege din 1919 le
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o viziune idealizată a unei vieți mizerabile în barăcile de tablă, scînduri și pînză gudronată. La sfîrșitul Primului Război Mondial, criza locuințelor s-a făcut acut simțită. Fortificațiile au fost declarate depășite, la capătul unor lungi dezbateri, căci aceasta însemna eliminarea definitivă Fortificațiile Thiers și utilizarea spațiului lor la nivelul porții Clignancourt a concesiunii și deci o gaură în încasările fiscale ale municipalității. O lege din 1919 le scoate din drepturi: ele puteau fi demolate și înlocuite cu imobile de uz civil. În
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
anexate de orașul Paris, care se întindea atunci pînă la limitele zonei non aedificandi. Inelul devenit astfel disponibil are o circumferință de 34 km și o lărgime de 390 metri: 140 metri corespundeau bastioanelor, șanțurilor și rocadei interioare ce deservea fortificațiile și 250 metri corespundeau zonei. Asta înseamnă 13 km2, în timp ce suprafața Parisului este de 87 km2. Fortificațiile furnizau o rezervă funciară care reprezintă 15 % din această suprafață. Se elaborează un proiect de centură verde. Unii protestează că realizarea sa ar
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
disponibil are o circumferință de 34 km și o lărgime de 390 metri: 140 metri corespundeau bastioanelor, șanțurilor și rocadei interioare ce deservea fortificațiile și 250 metri corespundeau zonei. Asta înseamnă 13 km2, în timp ce suprafața Parisului este de 87 km2. Fortificațiile furnizau o rezervă funciară care reprezintă 15 % din această suprafață. Se elaborează un proiect de centură verde. Unii protestează că realizarea sa ar accentua ruptura dintre capitală și periferie. În cele din urmă, spațiul eliberat va fi treptat acoperit de
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Méry-sur-Oise, care ar fi fost legat de capitală printr-o cale ferată. Proiectul a fost însă abandonat, fiind considerat prea costisitor. Această trecere în revistă, incompletă, a implantărilor orașului Paris în afara zidurilor arată cît este de strînsă capitala între limitele fortificațiilor Thiers. Parisul s-a extins către periferie, exportîndu-și aici săracii și morții, în locuințe sociale și cimitire care depind de municipalitate. Dar în fiecare zi periferia pătrunde în Paris, construind aici orașul diurn, și, odată cu venirea serii, deconstruind capitala pentru
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
impozante apeducte, resturile consumului din Paris sînt aruncate dincolo de ziduri, iar morții parizieni își găsesc odihna de veci la periferie. Sînt tot atîtea complementarități esențiale între capitală și ținutul său, care începe dincolo de bulevardul periferic. Un Mare Paris? Incintele și fortificațiile au fost îngropate și suprimate odată cu dezvoltarea orașului. Satele anexate, Belleville, Passy, și-au dat numele unor cartiere din Paris, iar autonomia lor de odinioară a fost dată uitării. Ideea de a extinde limitele Parisului și de a integra capitalei
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Paris, iar autonomia lor de odinioară a fost dată uitării. Ideea de a extinde limitele Parisului și de a integra capitalei noi spații nu este nouă. Ea se ciocnește astăzi de prezența barierei perifericului și a amenajărilor din zona vechilor fortificații, care par de natură să inhibe proiectele. Poate că nu va fi totdeauna astfel. Colaborările aflate în curs între municipalitatea din Paris și autoritățile locale ale orașelor limitrofe nu vizează încă decît amenajarea acelui no man's land care constituie
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Gallimard, "Folio classique", Paris, 1981. Cuprins Introducere 7 I. Parisul în linii mari 11 Melcul arondismentelor 12 Un plan foarte structurat 16 Incinta lui Filip II August 16 Incintele lui Carol V și Ludovic XIII 17 Zidul Fermierilor Generali 17 Fortificațiile Thiers 18 Planul metroului 19 Perifericul 21 Axa puterii 22 Est-vest: cartiere sărace, cartiere bogate 25 De la Monceau la Épinettes 27 Malul drept, malul stîng: afaceri culturale 32 Stabilitatea clădirilor, fluctuațiile populațiilor 34 Parisul în tranziție 35 II. Atracția Parisului
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
burghezii 138 Locurile de reședință ale membrilor Cercului Uniunii Interaliate 139 Casele-muzeu din jurul parcului Monceau 141 Corectitudinea rezidențială a cadrelor și profesiunilor intelectuale 143 Salamul slab și strada modei 144 Este mixitatea agreată? 146 VII. Parisul periferiei: o aglomerare? 154 Fortificațiile și zona 154 De la poarta Clignancourt la poarta La Chapelle: parcursul pietonului combatant 158 Bariera perifericului 161 Prestigiul adresei pariziene pînă la periferie 163 Parisul periferic: o ruptură în densitatea urbană 164 Rupturi în prețurile de pe piața imobiliară 165 O
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și-o atribuie, în exclusivitate, fiecare dintre beligeranți. Muzeul ne rezervă o veritabilă cădere în timp; o excursie aici îți antrenează toate organele de percepție: văzul, auzul, mirosul, simțul olfactiv și cel tactil. Pe lângă exponatele obișnuite pentru colecțiile marțiale (machetele fortificațiilor, vestoane militare, arme de epocă etc.), găsim puse pe calculator diverse fișiere, cuprinzând hărți ale operațiunilor militare și date statistice ale luptelor din regiunea Ypres, informații despre viața de campanie, secvențe de film documentar autentic, cu scene de război și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
castel. Atmosfera încărcată de astă-noapte a erupt, iată, într-o ploaie măruntă, sâcâitoare. Castelul e situat pe malul drept al râului Nogat, iar peisajul deschis din împrejurimi îi pune și mai mult în valoare măreția și frumusețea. Ziduri înalte de fortificație din cărămidă roșie, greu de escaladat, îmi închipui, mai ales sub iureșul săgeților împroșcate de apărători. Excursia prin construcția complexă, cu mai multe niveluri, a castelului începe la ora 11.00. Se formează patru grupuri lingvistice: engleză, franceză, germană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a ajuns ca, în timp, să se folosească doar cuvântul Merle. Aceasta s-a petrecut, probabil Îsau în mod sigură, după ce oamenii din Evul Mediu, organizați în mici stătulețe Îprovinciiă, conduse de prinți, conți, viconți, duci, au început să construiască fortificații suplimentare, sporind astfel buna apărare împotriva eventualilor Îsau virtualiloră năvălitori. Așa s-au petrecut lucrurile și în cazul Castelului Mierlelor, a cărui primă atestare documentară vine de prin secolul al XIII-lea. Locul, semănând cu o cetate naturală, cum am
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe, roind într-un du-te-vino colorat și plin de zarvă, care culmina la intrarea în cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Atunci Romilde a trimis după mine, cerându-mi să-i conving pe ceilalți să o lase să trateze cu Bayan, să încerce să-l convingă să renunțe la asediu în amintirea vechii prietenii. Am căzut de acord, noi cei de la fortificații, și seara haganul și Romilde, singuri, s-au apropiat de grilajul porții. Au vorbit vreme îndelungată și fără succes, dar noi n-am aflat tot ce și-au spus. S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chiar dacă părăginite, cum ar fi templul capitolin, teatrul și forul. Vestigiile străvechi, și în primul rând apeductul, au fost curățate și întărite din porunca lui Rotari. Exista încă, pe vârful unui deal numit Cidneo, un castel, sau mai exact o fortificație militară. Nu foarte departe de acest deal spre zidurile de apus și drumul spre Milano, se afla curia ducis, complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
convoi de corăbii gata pregătite de luptă. Debarcând, tulburarea s-a transformat în spaimă. După un șanț plin de apă, lat de cincisprezece pași, dacă nu mai mult, se înălța un prim cerc de ziduri. După alți zece pași, urma fortificația exterioară: surmontată de un zid înalt de douăzeci de coți și protejată la fiecare șaisprezece pași de puternice turnuri pătrate, ea se-ntindea între Marea Marmara și Marea Neagră. În sfârșit se vedeau zidurile interioare: grosimea lor era de cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pământ, fu tras un zăvor solid. De cele mai multe ori, conacele samurailor și casele neguțătorilor - dacă aceștia erau cât de cât Înstăriți - erau Înconjurate cu un zid de pământ sau cu un șanț cu apă, Întărit cu două-trei rânduri de fortificații. La căderea nopții, orășenii și sătenii deveneau neliniștiți. Așa stăteau lucrurile de pe vremea războaielor civile din secolul trecut și nimănui nu i se mai părea anormal. De cum asfințea soarele, oamenii se culcau. Când se vârau În paturi, lucrătorii, a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aici, dar să nu-i spuneți motivul. Are cu el oameni Înarmați. Cum se spune, nu e omul, care să se lase prins prea ușor. Zorii zilei următoare se iviră printre ciripituri de păsări pe colinele Împădurite. O casă dintre fortificații se trezise cu noaptea-n cap. — Matsu, Matsu! Matsunami, soția lui Koroku, trase cu ochiul În dormitor. Koroku era treaz, culcat pe o parte, sub plasa contra țânțarilor. — S-au Întors oamenii pe care i-am trimis aseară la Mikuriya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
altarului, Hiyoshi privi zidurile albe și Îndepărtate ale castelului, deasupra copacilor ginkgo. Acum, când știa mai multe despre conflictul din sânul familiei Saito și despre relele pe care le adăpostise, nici zidurile ca de fier și nici poziția dominantă a fortificațiilor nu mai păreau să aibă nici o putere În ochii lui. Oare „Cine va fi următorul domn al castelului?“ se Întrebă. „Și nici pe Dosan nu-l așteaptă un sfârșit fericit, cu siguranță. Ce fel de putere poate exista Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de casa principală, Îi atrase atenția lui Hiyoshi. La parter părea să se afle un cabinet, iar, la etaj, o bibliotecă. Tânărul servitor strigă: — Stăpâne Mitsuhide, am adus omul. Mitsuhide apăru la o fereastră pătrată, foarte asemănătoare cu ambrazura unei fortificații. Era un tânăr de vreo douăzeci și patru-douăzeci și cinci de ani, cu ten deschis și ochi inteligenți. Ținând câteva cărți În mână, scoase capul pe fereastră. — Vin jos. Du-l pe verandă, spuse el și dispăru Înăuntru. Ridicând privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nemulțumit. — Nu cumva tâmplarii aranjează deja cheresteaua pentru citadelă, În munții de dincolo de Sunomata? Și nu e cu putință să fi terminat de pe-acum aproape totul de la podul mobil la lemnăria interioară, ca să nu mai pomenesc ziduri și de fortificații? Așa văd eu situația. — Hm... Înțeleg. — În această perioadă, s-ar putea ca inamicul să fie obosit noaptea, după munca de construcție din timpul zilei, și să fi neglijat instalarea pozițiilor defensive de orice fel. Nu numai atât, dar muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
depozitul de combustibil și dădu foc stivelor de lemne. Ceilalți Îl urmară, cu torțe pe care le aruncau În celelalte clădiri. — E dușmanul! strigară gărzile. Hideyoshi și Hikoemon se Întoarseră În direcția lor, râzând. Cum căzuse atât de ușor acea fortificație ce părea de nepătruns? Mai Întâi, În interiorul castelului izbucnise confuzia din cauza incendiului aprins În spate. Apoi, strigătele lui Hideyoshi și ale oamenilor lui Îi făcură să intre În panică pe apărători, care s-au Încăierat Între ei, crezând că, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
străluceau pe cerul senin al serii de toamnă. Forțele atacatoare dădură năvală. Se Înălțau cântece de victorie care, În urechile celor aliați cu clanul Sasaki, sunau, pesemne, ca glasul fără inimă al vântului tomnatic. Nimeni nu se așteptase ca acea fortificație să cadă În doar o singură zi. Fortăreața de pe Muntele Wada și cele optsprezece puncte strategice nu reușiseră să reziste deloc valurilor Învolburate ale atacatorilor. Întregul clan Sasaki - de la femei și copii până la conducătorii săi, Rokkaku și Jotei - se poticnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acest lucru și Înțelegea, mai bine decât oricine, faptul că semnificația acelei bătălii rezida În necesitatea ei absolută. Armata porni din Takashima, trecu prin Kumagawa din Wakasa și-și continuă drumul spre Tsuruga, În Echizen. Mergea tot Înainte, dând foc fortificațiilor inamice și posturilor de frontieră, traversând munte după munte și ajungând, răstimp de-o lună, să atace Tsuruga. Clanul Asakura, care luase În derâdere trupele inamice, era uimit că ajunseseră deja acolo. Cu doar o jumătate de lună În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]