4,001 matches
-
fotografie împreună cu ghida, domnișoara Evantia. ─ Hai, să facem o poză împreună, am invitat-o noi. Hai!a fost de acord așezându-se între mine și Janeta, aparatul dându-i-l celeialate fete, ghidul turiștilor care vorbeau limba maghiară, să ne fotografieze. Am făcut o fotografie instantanee, așa cum am coborât din autocar, am remarcat eu. Fără să ne mai dichism, completa Janeta aranjându-și părul abia acum, după ce ne fotografiaserăm. Instantaneele sunt cele mai interesante, a spus Evantia. Să-mi trimite-ți și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dându-i-l celeialate fete, ghidul turiștilor care vorbeau limba maghiară, să ne fotografieze. Am făcut o fotografie instantanee, așa cum am coborât din autocar, am remarcat eu. Fără să ne mai dichism, completa Janeta aranjându-și părul abia acum, după ce ne fotografiaserăm. Instantaneele sunt cele mai interesante, a spus Evantia. Să-mi trimite-ți și mie una! Are dreptate. Doar știi că noi de câte ori ne rezervăm timp să ne uităm pe poze, cel mai mult zăbovim când este vorba de cele instantanee
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
mult zăbovim când este vorba de cele instantanee, își amintea fiică-mea. Vă aduceți minte de cum erați îmbrăcate pe-acasă, cu o șosetă sus, cu una jos, sau cu părul ciufulit. Ori plângând sau râzând prostește. Dacă v-ați fi fotografiat mereu aranjate, dicihisite n- ați fi avut parte de asemnea amintiri frumoase care vă arată cum ați fost voi de fapt. Sper să iasă bine fotografia ca să-i trimitem și Evantiei una. Nu ajunsesem prea târziu acasă, mai devreme decât
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
meniuri tradiționale și vorbesc pitoresc ca În Ardeal, moale ca În Moldova, precipitat ca oltenii după caz. În anumite zile ale anului se Întâlnesc la biserică sau În campusuri, la picnic unde ascultă cântece, se prind la joc și se fotografiază. Aici cei mai mari meșteri sunt bănățenii din Iugoslavia - Uzdin, Vlalimirovaț, Vârșeț. Amintirea patriei nu-i părăsește. Jean Boghici (Brazilia) zice:... să spun sincer, cu cât trece timpul cu atât mai mult Îmi amintesc de țara unde m-am născut
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-un paravan, în prelungirea unor corpuri pictate și mai bine îmbrăcate decît ale lor, o femeie elegantă venise și se postase ca din întîmplare într-un colț de cadru. în tot filmul nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de la piept fotografia și mă uit la ea. Mama zâmbește și-și ține nasul un pic în vânt. Ca și cum ar sfida pe toată lumea. Tata mă ține în brațe. Se uită la mine și-mi arată cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. Eu am doi ani. Mă uit spre obiectiv și mijesc ochii pentru că soarele e prea puternic. Afară s-a întunecat de-a binelea. Numai soarele din poză se mai zărește în penumbră. Tata mă pupă pe obraz și adorm. Shopping
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
le văzuseră aevea și spuse cum le spuneau ei într-un limbaj rustic, figurat, mă mișcau așa de puternic, încât multe nopți după aceea nu auzeam prin somn decât bubuitul tunurilor, iar chipul celor doi țărani transilvăneni e și astăzi fotografiat în memoria mea. Nu mulți ani după acela se stârni un război și mai cumplit care avu răsunet puternic în lumea întreagă și o influență mare asupra țărilor noastre, războiul de la 1853-1855 dintre Rusia și Turcia, aliată cu Franța, Anglia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca să-l facă să piardă cât mai mult timp cu caratul bagajului în odaie și așazatul cailor în grajd. Pe atunci aveam picioarele iuți și vorbeam bine limba germană. În câteva minute mă aflai dinaintea unei fețe polițienești, bună de fotografiat. Închipuiți-vă un om încrețit, posomorât, cu niște sprâncene mari, zburlite, de-i acopereau ochii pe jumătate, cu un nas cât o patlagică 89, plin de negei, cu niște musteți țăpoșe 90, roase de halbele de bere, și care ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ratat o literatură grozavă / Angela Baciu ; în loc de prefață: Christian W. Schenk. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1826-0 I. Schenk, Christian Wilhelm (pref.) 821.135.1-92 Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Culegere computerizată: Cezara Ulea, Tudor Ulea Fotografie coperta I: Adrian Mociulschi Editura JUNIMEA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand BCU Mihai Eminescu) cod 700511 Iași ROMÂNIA tel./fax. 0232-410427 e-mail: edjunimea@gmail.com junimeais@yahoo.com revistascriptor@gmail.com Vă invităm să vizitați site-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de ceremonia respectivă la Ambasada României din Republica Cipru. Hotărâsem ca ceremonia căsătoriei să se bucure de o atmosferă de aleasă sobrietate, să aibă un caracter festiv, să răspund pozitiv la dorința mirilor și a celor prezenți de a se fotografia lângă drapelul Țării, de a fotografia clădirea ambasadei și la alte dorințe inofensive, dar de un minunat sentiment patriotic. În anii 1992-1993, am oficiat mai multe căsătorii ale cetățenilor români instalați pe insula Afroditei. La finele lunii octombrie aveam plăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
din Republica Cipru. Hotărâsem ca ceremonia căsătoriei să se bucure de o atmosferă de aleasă sobrietate, să aibă un caracter festiv, să răspund pozitiv la dorința mirilor și a celor prezenți de a se fotografia lângă drapelul Țării, de a fotografia clădirea ambasadei și la alte dorințe inofensive, dar de un minunat sentiment patriotic. În anii 1992-1993, am oficiat mai multe căsătorii ale cetățenilor români instalați pe insula Afroditei. La finele lunii octombrie aveam plăcerea de a primi o nouă delegație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
de tehnică în repere calitative are la bază o observare atentă, prealabilă a acestora, analiză care poate scoate la iveală abateri greu observabile în cadrul procesului instructiv educativ, fiind necesare mijloace moderne de analiză și control precum aparate ajutătoare, aparate de fotografiat, camere video sau programe de calculator specializate. Prin utilizarea aparatului ajutător: „bloc test” am reușit o reducere a greșelilor de tehnică, a studenților grupei experiment (n=51) comparativ cu studenții grupei martor (n=52), cu cca. 30 %, la procedeul „blocajul
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Virgil Larionescu Moroşan () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_811]
-
în privința sentimentelor lui Nel și chiar inventa vorbe copilăroase, pline de dragoste, pe care ea le-ar fi rostit despre el... Ah, trișase bine taică-său! Îi trimisese și o fotografie. Dar ce fotografie? Pe atunci, familia lor nu se fotografia decât ca să-și reînnoiască permisele pe calea ferată, care le dădeau dreptul la douăsprezece călătorii gratuite pe an. Și după atâta timp, pe Nel o încercă un impuls de umoare târzie, neputincioasă, inutilă la gândul că Filip nu avusese în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gură, toate astea nu prevestesc nimic bun. Mai ales, să nu speri. Speranța este preludiul disperării. Păstrează-ți calmul și citește ziarele. E instructiv, e distractiv. Erau considerați mari prieteni, socotiți simbolul însuși al prieteniei dintre două țări. S-au fotografiat mână în mână, ca doi ibovnici pederaști, pretinzând, avant la lettre, să-și legalizeze relația, la 21 septembrie 1984, pe câmpul de luptă franco-german de la Verdun, pecetluind pe vecie reconcilierea și prietenia dintre cele două popoare. Fotografie istorică, fotografie simbolică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Rotman, născut în 1918, strada Ștefan cel Mare, lucrător. „În ziua pogromului, am fost ridicat de acasă în drum spre adăpost de către soldați înarmați. Soldații văzându-mă cu servieta, mă credeau spion pentru care motiv am fost bătut și apoi fotografiat cu servieta, am fost apoi dus la Chestură unde am fost iar bătut cu patul armei. Apoi am fost duși la gară. Când am fost băgați în vagoane și oamenii mureau ca muștele în primele zile, când trenul era oprit
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pînză, cu picioarele și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au fost abandonate, utilitatea lor diminuîndu-se odată cu integrarea
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ne imaginăm cum urca ajutorul de contabil Pessoa în biroul său de la etajul doi. Facem niște fotografii - „provocarea infantilă a eternității”, cum ar spune poetul francez Jacques Jouet, colegul nostru de tren, care altfel s-a lăsat și el fotografiat de câteva ori. Mergem în sens invers, pe aceeași stradă pe care am venit. Rămân puțin în urma lui VITALIE CIOBANU și a lui Nicolae Prelipceanu (primul, întotdeauna, merge alergând, pe al doilea îl obligă la un pas mai mare constituția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la condiția lui de ființă fragilă, insignifiantă. Impresia puternică, fascinația pe care ți-o lasă vizitarea muzeului se datorează în mare parte și arhitecturii lui interioare. Sala unde este expusă Mona Lisa lui Leonardo da Vinci. Lume multă, care se fotografiază și se filmează pe fundalul tabloului, deși este interzis oficial. Unii încremenesc minute în șir în fața picturii și sunt rugați să se ferească de către cei care așteaptă. Exclamații și comentarii în mai multe limbi: franceză, spaniolă, germană, japoneză, rusă... Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
statuia Venerei din Milo, un grup de japonezi, însoțiți de ghid. Sunt mulți și ascultă tăcuți ca niște elevi. Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gândesc. Interiorul pavilionului este dominat de o compoziție sculpturală intitulată Fals-Sanctuar - statui din lemn, făcute de sculptorul Aurel Vlas. „Personajele” sunt foarte reușite, dar, din nou, se pierd cumva pe scările înalte ale unui amfiteatru de lemn. Câțiva vizitatori se fotografiază lângă aceste statui... Un trio maramureșean, muzicanți bătrâni, decupați parcă dintr-o ilustrată de epocă, interpretează muzică, sonorități germane. O dovadă că a existat în România, cândva, o importantă minoritate germană. Pavilionul mai cuprinde și o mică expoziție de vinuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dus-întors, pe o distanță de aproape 20 km, și urcăm în cabina telefericului, însoțiți de un chinez de la New York (așa am aflat, pentru că vorbea în continuu) și de un polonez mai tăcut, folosindu-și din când în când aparatul de fotografiat agățat la gât. Chinezul tot spune OK!, OK!, și când aude că suntem români ne felicită pentru victoria de ieri a României asupra Angliei - un meci pe care-l privisem, cu sufletul la gură, în prima noastră seară la Hanovra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trăit istoria lor. Alte biserici vizitate: Sfinții Francisc și Bernard, Sfinții Petru și Pavel, Sfântul Nicolae, Sfântul Cazimir... Intrăm și într-un muzeu de ambre, unde așteptăm destul de mult ca să fie părăsit de un numeros grup de turiști japonezi, care fotografiază în delir exponatele. Sunt printre ei și destui oameni în vârstă, mișcându-se cu greutate. Cât așteptăm, Andrei Bodiu îmi spune (fără legătură cu ce vom vedea) un banc pe care îl rețin, deși, în general, uit destul de repede toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
victorii de la sfârșitul deceniului nouă împotriva cluburilor rusești purtau, la acea vreme, în zorii „perestroikăi”, o certă tentă politică, erau percepute drept o revanșă simbolică a popoarelor ocupate de sovietici. Cu toții simțeam asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]