4,010 matches
-
aceea de a-și fi început campania după ce mi s'a acordat Premiul Goncourt. / După cum știți, desigur, în după masa zilei de 21 Noembrie trecut, am fost contactat de un trimis al legației RPR, care m'a invitat să mă fotografiez cu consilierul de presă al acestei Legații. Netul meu refuz a fost semnalul care a declanșat avalanșa de murdării destinată să-mi distrugă succesul"159.Vintilă Horia refuză invitația pentru că nu dorește să apară alături de vinovații propriului exil. Cazul are
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de pietriș de un alb asemănător cu clăbucii de săpun vărsați din cada în care se îmbăia Afrodita. După una din ele, cioplită anapoda, o fetiță în albastru, veselă, cu ochii de aceeași culoare, se ascunde de lentilele aparatului de fotografiat. Undeva în stânga, la o depărtare apreciabilă o colină verde, ce sugerează existența unei grădini desprinse din rai și aduse pe pământ, închide orizontul în acea parte. În continuare, sub un cer senin cât cuprinde zarea, se unduiesc lin valurile mării
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
1951 a practicat câte și mai câte îndeletniciri și meserii pentru a putea supraviețui și oarecum a întreține familia. A confecționat o mașină de tors lână și cânepă, un război de țesut semimecanic, o presă de ulei, un aparat de fotografiat, un alambic pentru țuică, o mașină de tricotat, un incubator de ouă.... Repara orice, de la încălțăminte până la bijuterii... Era în sat la noi un orb, Gică Moșuleț îi spunea, care avea o armonică din care se întreținea dar care se
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
în preziua plecării Ann să fi făcut această fotografie anume pentru el și să o fi lăsat ca să fie expusă, poate cu gândul secret că el va trece pe acolo și o va zări, atât de mult regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, atât de mult i se părea că acel surâs descurajat e pentru el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gând, care îl învăluia, și își întrerupse brutal reveria. [...] Totuși, revenise în zilele următoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în preziua plecării Ann să fi făcut această fotografie anume pentru el și să o fi lăsat ca să fie expusă, poate cu gândul secret că el va trece pe acolo și o va zări, atât de mult regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, atât de mult i se părea că acel surâs descurajat e pentru el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gând, care îl învăluia, și își întrerupse brutal reveria. [...] Totuși, revenise în zilele următoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin limbaj neologic și comportament), reliefând apartenența la tipologia intelectualului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea scrierii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
activitatea. La fel, când, în Republica Vandana de Sud, a apărut marele scandal în legătură cu doi membri ai Consiliului de Administrație arestați pentru corupție, banca și-a continuat activitatea. (Cei doi înalți responsabili, condamnați la ani grei de închisoare, au fost fotografiați de paparazzi pe o plajă din Caraibe. După puțină vreme, și familiile lor au dispărut din Republica Vandana de Sud.) Nimeni nu poate să-și explice cum de supraviețuiește atât de senin instituția, în ciuda atâtor atacuri. (Și nu se cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
activitatea. La fel, când, în Republica Vandana de Sud, a apărut marele scandal în legătură cu doi membrii ai Consiliului de Administrație arestați pentru corupție, banca și-a continuat activitatea. (Cei doi înalți responsabili, condamnați la ani grei de închisoare, au fost fotografiați de paparazzi pe o plajă din Caraibe. După puțină vreme, și familiile lor au dispărut din Republica Vandana de Sud.) Nimeni nu poate să-și explice cum de supraviețuiește atât de senin instituția, în ciuda atâtor atacuri. (Și nu se cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
paginile 56, 90 și 92, făcute, pentru prima dată, în aprilie 1909, prin grija lui Teodor Goilav, fiul lui Grigore Goilav. Acesta l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite din vremea copilăriei lui Eminescu. În fiecare din aceste fotografii, Teodor Goilav apare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
văzut la Ipotești "patru lacuri, intrate în peisagistica eminesciană"51. În realitate, d-sa a văzut cîteva iazuri și mai multe bălți, dar lacul cel adevărat, și pe care l-a cîntat poetul, nu l-a văzut! D-sa a fotografiat o baltă, pe care o numește lac. Confuzia dintre aceste trei noțiuni elementare a apărut recent și într-un dicționar, în care balta, iazul și lacul sunt considerate sinonime, ceea ce este greșit 52. Balta e o apă stătătoare, adunată după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și nici cu iazul. Și apoi precizarea o face însuși Eminescu, pentru că în versurile sale el cîntă un lac din codru, încărcat cu nuferi, prin urmare în codru, nu pe cîmp, trebuie căutat acel loc. Augustin Z. N. Pop a fotografiat o baltă de pe cîmp, deși bătrînul Chirilă Groholschi i-a spus că ipoteștenii îi zic acelei bălți mai adesea "Balta de sub pădure", iar în ultima vreme îi zic greșit Iazul lui Leon. Sub acea fotografie citim "Lacul lui Leon, dominînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
posedă două automobile a crescut de la 11,4% în 1973 la aproape 30% la sfârșitul anilor 1990. În 1981, 10% dintre cămine aveau cel puțin două televizoare; procentul era de 40% în 1999. Pluridotarea cu combine audio hi-fi, aparate de fotografiat, telefoane devine regula. În curând, aceasta va fi și situația calculatoarelor. Este de netăgăduit că pluridotarea favorizează slăbirea controlului în sânul familiilor, permite o mai mare independență a tinerilor, mai multă autonomie în viața cotidiană. Într-un cuvânt, practici de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fost delegitimat, detronat de „atitudinea zen”. Concomitent, designul contemporan afișează o nouă predilecție pentru obiectele ambalate în cutii cu forme ovoidale ce sugerează un univers plăcut, matern, amical. Automobilul, telefonul, vagoanele trenurilor de mare viteză, tramvaiul, calculatoarele iMac, aparatul de fotografiat, aparatul electric de bărbierit, pretutindeni designul redescoperă rotunjimile, formele curbe și organice, în contrast cu funcționalismul geometric specific stilului Bauhaus. Dacă designul primei modernități era colțuros și ascetic, cel al modernității a doua se vrea amical, feminin, neagresiv, un răspuns la nevoia
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
publicului, ci doar lui Însuși, ceea ce nu avea nici În clin, nici În mânecă cu talentul la pictură, dar avea de-a face totuși cu memoria lui. Cu privirea celor treizeci de ani marcați de sunetul declanșatorului unui aparat de fotografiat. De aici rezulta cadrajul - era un fel de-a spune la fel de bun ca oricare altul - tuturor liniilor drepte și unghiurilor tratate cu o rigiditate aparte, vag cubistă, ce imprima ființelor și obiectelor contururi la fel de greu de trecut ca și zidurile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cercuri profesionale, dar nu pentru pictură. După primele aventuri juvenile, și În tot restul vieții profesionale, desenul și pensulele rămăseseră În urmă, departe - cel puțin așa crezuse până de curând - de situațiile, peisajele și oamenii percepuți prin obiectivul aparatului de fotografiat: materia lumii de culori, senzații și chipuri care Îi alcătuise căutarea imaginii definitive, clipa totodată fugară și eternă care să explice totul. Norma ocultă care ordona geometria implacabilă a haosului. Paradoxal, Faulques se simțea mai aproape de ceea ce căutase atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de talent. Conștient de acest fapt, sistase de timpuriu primele Încercări de a se dedica picturii. Acum dispunea, totuși, de cunoștințele adecvate și experiența de viață necesară pentru a Înfrunta această sfidare: un proiect descoperit prin vizorul unui aparat de fotografiat, făurit În ultimii ani. O panoramă murală care să desfășoare, În fața unui observator atent, regulile implacabile care susțin războiul - haosul aparent - ca o oglindă a vieții. Ambiția lui nu aspira la capodoperă; nu avea nici măcar pretenția la o capodoperă, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nimeni, cu excepția lui Goya, n-a mai Îndrăznit să privească un om cu adevărat atins de moarte, cu sânge adevărat În loc de sirop eroic În vine; cei care Îi plăteau pânzele din ariergardă Îl considerau nepractic. Apoi, ștafeta a preluat-o fotografia. Fotografiile tale, Faulques. Și ale altora. Dar până și asta și-a pierdut onoarea, nu-i așa? Să arăți oroarea În prim-plan e de-acum socialmente incorect. Până și copilului cu mâinile ridicate din vestita fotografie făcută În ghetoul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
franctiror răbdător, la fel pe o terasă din Beirut, pe malul unui râu african ori la un colț de stradă din Mostar, așteptând miracolul care să deseneze brusc, dincolo de lentila obiectivului, În camera obscură - riguros platonică - a aparatului său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi și artiști se izolau Îndeobște În atelier
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și, sub soarele care calcina drumul, se mișcau cu cea mai mare Încetineală, aproape fantomatici, fără alt zgomot decât duruitul surd al exploziilor din depărtare și târșâitul pașilor lor prin glod. Olvido n-a făcut nici o fotografie (aproape niciodată nu fotografia persoane, ci doar lucruri), dar, trecând pe lângă ei, Faulques s-a decis să fixeze pe peliculă acea imagine a sfârșelii. Așa că a dus la ochi o cameră foto și, potrivind obiectivul, diafragma și cadrajul, a lăsat să treacă două chipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
artistic” Îi șovăia În memorie, trezindu-i o nemulțumire retrospectivă. În meseria noastră, spusese cândva Olvido (stând Într-un fotoliu cu mațele ieșite afară și rebobinând un rollfilm, cu aparatele În poală, În fața hoitului unui bărbat fără cap, căruia Îi fotografiase doar pantofii), cuvântul „artă” sună mereu a mistificare și scutece calde. Mai bine amorali, decât imorali. Nu crezi? Și acum, te rog, sărută-mă. - E o poză bună, a continuat vizitatorul. Se vede că-s ostenit, așa-i? Și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zice, și-mi făceai poza. Da. Ai făcut clic și ți-ai continuat drumul, fără nici un gest ori salut. Nimic. Cred că nici nu te mai gândeai la mine, nici nu mă mai vedeai când ai dat deoparte aparatul de fotografiat. - E posibil, a acceptat Faulques, stingherit. Musafirul a arătat spre fotografie cu un gest vag. — N-am bănuit, a spus după aceea, la ce de lucruri aveam să mă gândesc În acești ani, uitându-mă la ea. Tot ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din lume și din viață. Acel punct de vedere confirma caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele unui bărbat pe care Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și fața pe când Îi dezgropau fratele și nepoata. Nimeni nu dăruia nimănui privilegiul Îndoielnic de a vedea asemenea lucruri În obiecte, peisaje ori oameni. De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
după căderea unei rachete a khmerilor roșii În Pochentonh, piața din Pnom Penh: un copil rănit, pe jumătate ridicat de la pământ, cu ochii Împăienjeniți de trauma exploziei, Își privea mama căzută cu fața În sus, pe diagonala cadrajului aparatului de fotografiat, cu capul spart de un șrapnel, iar sângele ei trasa șuvoaie foarte lungi și complicate pe țărână. E de necrezut, avea să spună Olvido Ferrara mult mai târziu (peste ani), la Mogadiscio, În fața unei scene identice cu cea din Pochentong
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cei cinci litri ai ei curseseră deja, Într-un punct din timpul și spațiul situat Între piața din Pnom Penh și piața din Sarajevo: șanțul de scurgere de pe șoseaua care ducea spre Borovo Naselje. - Așa Îl vezi fără aparat de fotografiat, insistase Ivo Markovic. Se apropiase de zid, cu mâinile Încrucișate la spate, după ce Își potrivise ochelarii cu un deget, aplecându-se să privească o parte din pictură, acolo unde câteva tușe viguroase, ceva culoare aplicată pe desenul În cărbune, indicau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și să n-ai arme cu care să le oprești? Într-o dimineață, soldatul a fugit iepurește Împreună cu tovarășii lui, ca să-și apere pielea. Apoi, când supraviețuitorii s-au regrupat, iar el abia de-și trăgea sufletul, dumneata l-ai fotografiat. A urmat o tăcere. Faulques a tras o dușcă. Stătea aproape Împietrit pe scaun, atent la tot ce auzea. Celălalt se Întorsese iar spre pictură. Acum privea schița pădurii cu spânzurații care atârnau din copaci ca niște ciorchini cu fructe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]