19,543 matches
-
înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i mai putea crede, cum o făcuse la început. Observase ea din reacțiile bărbaților că se schimbase ceva. Figura ei proiectată în vitrine nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai potrivită, să elimine repetițiile supărătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai potrivită, să elimine repetițiile supărătoare, să echilibreze frazele și, în sfârșit, cu ajutorul unei ciocolate, s-o determine pe Viorica, de la registratură să-i culeagă textul. Venise, așa cum convenise cu funcționara, pe la prânz, îi dictase cu voce egală, solemnă, ce naiba măcar atâta prestanță poseda încât să se poată impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atâta prestanță poseda încât să se poată impune în fața unei amărâte de secretară-trei. Îi urmărise atentă mimica, era impenetrabilă, clipea egal, degetele-i fugeau pe claviatură, măi să fie, chiar nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea, auzea printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lecturase mai demult, cu atenție, încercând să nu scape sensurile textelor. Chiar comentase cândva, împreună cu cei doi soți, poemele acestuia, le ascultase opinia, rostită degajat, ca un cântec, amândoi se completau reciproc, când aluzivi, când exacți, ba chiar la unele fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure. Pe urmă să vezi cum se liniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text, entuziasmându-se tot mai mult pe măsură ce aprofunda opera autorului. O frază, o idee scrisă de creatorul total îi provocau reacții emoționale intense. Își neglija somnul și orele de masă cu o superioară nepăsare de parcă s-ar fi aflat într-o competiție cu ea însăși. Orice intenție de a se abate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente în dreapta și-n stânga, cu viteză, ca o mitralieră, cu privirea înecată de admirație, roșie în obraz de emoție, cu ochii jucăuși, risipind fraze măgulitoare, inspirate, adevărate performanțe diplomatice, așa, fără nici o dificultate, ca și cum ai spune bună ziua sau ce mai faci? Acei oameni în halate albe, deveniți foarte atenți la pacientă, întrecându-se unul pe altul în a-i oferi sfaturile lor competente, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede adevărul: nu, controversa ei nu avea nici un suport sigur, cuvintele ei înverșunate erau mici balonașe de săpun ce se puteau sparge la orice mică atingere și atunci siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
relații degajate, aparent fără cusur pe care le considera grozav de superficiale, le accepta pentru simplul motiv că nu avea de ales, cu atât mai mult cu cât simțea fizic nevoia unei ființe în fața căreia să poată vorbi liber, cu fraze netrunchiate de jugul emotivității, altfel s-ar fi temut că se sufocă între cei patru pereți, în timp ce nevoia de a se exterioriza căpăta proporții, de la starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când complicata încrengătură se desparte și se dezvoltă cu totul altfel, după alte norme, după alte legi. Pe urmă într-o mică pauză, marcând relațiile prietenești, ar schimba între ele câteva rețete pentru fabricarea cașcavalului. S-ar înțelege în câteva fraze asupra modalităților de amănunt, nu-i așa, nu-i așa, nu-i așa? Fabulez, își spuse Carmina și porii de pe obraz i se contractară. Oare de când am început să fabulez? Privi pe furiș, vinovată, către Sidonia Trofin. Tăcea era nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a ei, neștiută de nimeni, repurtase? Parcă era o liceană care încearcă să cocheteze cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau pline de expresii populare, de formulări ciudate dar așa cum le folosea, rostite de ea păreau a fi firești. În mod voit își colora vocabularul cu cuvinte picante, avea impresia că discutând astfel se apropie mai mult de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu el, chiar mai mult decât el cursurile și folosea orice prilej, la masă, pe terasă sau oriunde se încrucișau, ca să-i mai plaseze câteva fraze folositoare, picături acide de știință în circumferințele dezinteresate ale creierului său, Dumnezeule, ce tremurase și-și frânsese mâinile în camera hotelului, murmurând cursurile învățate de ea ca și cum l-ar fi putut influența de la distanță și cum simțise că turbează când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i demonstreze unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cea care se simțea marginalizată în timp ce prietena ei triumfa. Carmina se mulțumea să asculte, să zâmbească, ori dacă se aflau undeva într-o încăpere se retrăgea să contemple un tablou sau să răsfoiască o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur, în tot cazul, nu mai înaintezi cu prudență. El o asculta surescitat. Își privea degetele, le mișca. Și ieri? o întrebă de îndată ce femeia termină fraza. Ieri, la serviciu, am avut ședință. Ce s-a discutat? Nu prea știu, am citit în timpul acesta un articolaș dintr-o revistă literară, ceva despre stres sau cum să facem să evităm stresul, foarte interesant scrisă, pe puncte. Nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei, a Carminei, o ambianță rămasă aproape aceeași. Atunci, demult, ea tresărise la vorbele Carminei, se întrerupsese din vorbă, își uitase ideea, se înciudase la gândul că pierduse firul frazei, era ceva important, ceva important, dar ce anume, fir-ar să fie de treabă, își spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt cu cuvânt comunicarea Carminei, echivala cu o gonire, ce ciudat, nu și-ar fi putut imagina o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul și pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știe lepădat de toate, curat, singur cu ea, aflat dincolo de puterea voinței, un ghem de reflexe. De stări primare mute, cu fiecare clipă își mai leapădă o greutate, un clișeu, o interdicție, o îndatorire, prestanța, statura țeapănă, clarviziunea, înșiruirea de fraze, până devine curat ca o picătură de rouă ancestrală, se afundă în timp, dincolo de forța civilizației... În baie o privește altfel, o stare ciudată îi schimonosește fața cu trăsături atât de ordonate, sare dincolo de pereții căzii, o trage de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai ies cine știe ce complicații din astea ideologice și ne trezim cu anchete pentru mai nimic. O să fiți binevenit oricând la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În ziua când considerase că este pregătită, a venit mama ei, au stat de vorbă, au triat borcanele existente în cămară. Ea a patrulat dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită de nervi, de neputință, asculta cu pleoapele plecate. O altă zi pierdută. Pe urmă o migrenă, pe urmă, însuși Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost doar o manevră. M-a sunat de fapt ca să-mi pună câteva întrebări despre tine... — Sper că nu i-ai spus nimic. — Bineînțeles că nu. — Ei bine, cineva i-a spus. Cineva i-a spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]