3,538 matches
-
parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el. Nu peste mulți ani, ne va privi o domnișoară bătrână din mijlocul trandafirilor atât de parfumați. Și cine va mai ști că aceea va fi tot frumoasa Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga?) Printre trandafiri și printre ochii de sârmă ai gardului lung de trei sute optzeci și șapte kilometri, au rămas mici ferestre să nu le spunem "găuri"! prin care se poate vedea din Republica Soră Vandana de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el. Nu peste mulți ani, ne va privi o domnișoară bătrână din mijlocul trandafirilor atât de parfumați. Și cine va mai ști că aceea va fi tot frumoasa Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga?) Printre trandafiri și printre ochii de sârmă ai gardului lung de trei sute optzeci și șapte kilometri, au rămas mici ferestre să nu le spunem "găuri"! prin care se poate vedea din Republica Soră Vandana de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
experiență. Ea poate alege orice formă, ținînd seama însă și de meritele și de necesitățile noastre de evoluție. Putem fi și pedepsiți prin involuție, totul e drept. Putem fi iertați, Iisus ne-a lăsat pentru asta o rugăciune atît de frumoasă... Amintisem despre aleatoriu. Prietena cea mai bună a aleatoriului este entropia. Forța opusă entropiei este evoluția. Spiritualitatea susține evoluția și îi conferă domi nație și ireversibilitate. Evoluția face salturi de creativitate, care se petrec sub formă cuantică. De pildă, apa
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
personaje cosmice. Dar trebuia încă să spargem oul dinlăuntru. La ușă bătea de cîteva milenii Dumnezeu. Tot sporul era cu el. Istoria rasei umane nici acum nu mă lăsa în pace. Trebuia scos întîi urîtul. Teribilă confruntare! Apoi trebuia așezată frumoasa, frumoasa universală, după care totul reîncepea să curgă: armonia, castitatea, amocul... Nu mai dați putere urîtului. Nu încetați să mîngîiați frumoasa, măcar cu un zîmbet, cu o privire, chiar îndepărtată. Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cosmice. Dar trebuia încă să spargem oul dinlăuntru. La ușă bătea de cîteva milenii Dumnezeu. Tot sporul era cu el. Istoria rasei umane nici acum nu mă lăsa în pace. Trebuia scos întîi urîtul. Teribilă confruntare! Apoi trebuia așezată frumoasa, frumoasa universală, după care totul reîncepea să curgă: armonia, castitatea, amocul... Nu mai dați putere urîtului. Nu încetați să mîngîiați frumoasa, măcar cu un zîmbet, cu o privire, chiar îndepărtată. Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de ceară
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Istoria rasei umane nici acum nu mă lăsa în pace. Trebuia scos întîi urîtul. Teribilă confruntare! Apoi trebuia așezată frumoasa, frumoasa universală, după care totul reîncepea să curgă: armonia, castitatea, amocul... Nu mai dați putere urîtului. Nu încetați să mîngîiați frumoasa, măcar cu un zîmbet, cu o privire, chiar îndepărtată. Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de ceară topită, orbiți de Lumină, ca o plăcere mare. Ca o lumînare de ceară topită de plăcere, așteptînd o remodelare, o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu vine prin gînd, ea se trăiește, trebuie să fii întru și să nu reacționezi, să fii proactiv, să fii ceea ce ești și ai fost încă de la început, adică în principiu. Ce pace ne umple, ce dragoste se revar-să! Ea, frumoasa, șarpele cosmic, a promis că vine la prînz. Ne odihnim puțin, apoi serbăm nunta, nunta cosmică, nunta alchimică și ne urăm, cum se face, "Casă de piatră!", "La Mulți Ani!" etc., etc. La sfîrșit de veac veți deosebi duhurile. Pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat se oprește aici, însă poetul va continua, cu dorința de a fi lîngă iubita moartă. Vom mai găsi această dorință în Strigoii și apoi în basmul versificat de poet cu titlul Miron și frumoasa fără corp. Dar concomitent cu aceste opere de pură fantezie, pentru care poetul s-a "cufundat în stele, în nori și în ceruri nalte", el a mai scris, tot atunci, și poezia Floare-albastră. După aprecierea lui Perpessicius, "Floare-albastră face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între femei, o femeie între flori, model pentru poet, cînd a zugrăvit portretele fetelor din: Strigoii, Crăiasa din povești, Frumoasa fără corp, Diana, Călin file de poveste, Luceafărul, fără ca vreuna din ele să poată lua numele de Floare-albastră. Facem aici numai două însemnări marginale la articolul scris de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cu titlul Metamorfozele Florii-albastre158. Prima însemnare se leagă de urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ennoia să se Întoarcă În cer la Tatăl și, ca s-o țină pe pămînt, o Închid Într-un trup omenesc (in corpore humano includeretur)38. Ea transmigrează dintr-un corp de femeie Într-altul. La un moment dat este frumoasa Elena din Troia, și În cele din urmă ajunge prostituată Într-un bordel din orașul Tyr. Simon, care este ipostaza Tatălui sau a Puterii celei Mari, vine să o răscumpere. Oricît de ciudat ar suna, această poveste era o alegorie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Istoria neamului omenesc Potrivit rezumatului pe care Îl face Irineu doctrinei ofiților 119, Ialdabaot, gelos pe măreția lui Adam, concepe planul de a-l ispiti prin femeie, pe care o făurește din Intenția (sau Reflecția) sa. Însă Sophia-Prounikos Îi răpește frumoasei Eva, astfel create, puterea distructivă. Eva este dorită de Arhonți și dă naștere unor Îngeri. Pentru a sustrage primul cuplu uman puterii lui Ialdabaot, Mama Îl trimite pe Șarpe, care o instigă pe Eva să-l convingă pe Adam să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru poemul lui Lamartine (1790-1869) Căderea unui Înger (La Chute d’un ange, 1837-1838)11, precum și pentru La Fin de Satan al lui Victor Hugo. Observația nu-i chiar adevărată În privința poemului lui Lamartine, În care un Înger, Îndrăgostit de frumoasa tînără Daïdha, este proiectat din dimensiunea lui spirituală Într-un corp material, trece prin nenumărate umilințe și maltratări În diverse societăți umane, toate Întemeiate pe nedreptate și pe legi absurde și Înțelegînd, În cele din urmă, că lumea e rea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Da de unde! Ia uită-te la dumnealui! Prea tînăr! (expune tabloul) Așa ești în realitate. Irina: (vine cu vaza) Din partea mea și a lui Val... Am fost fericiți că le-am găsit... roșii... cum îți plac ție... Mihai: Da... sînt frumoase... Și cele albe sînt frumoase... mulțumesc... Bunica: Dragu' mamii, eu nu ți-am cumpărat nimic, dar mă rog să fii sănătos.. (îl sărută) Mihai: Îți mulțumesc, mamă. Alex: (vine cu un pachet) Și eu ți-am cumpărat ceva... nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la dumnealui! Prea tînăr! (expune tabloul) Așa ești în realitate. Irina: (vine cu vaza) Din partea mea și a lui Val... Am fost fericiți că le-am găsit... roșii... cum îți plac ție... Mihai: Da... sînt frumoase... Și cele albe sînt frumoase... mulțumesc... Bunica: Dragu' mamii, eu nu ți-am cumpărat nimic, dar mă rog să fii sănătos.. (îl sărută) Mihai: Îți mulțumesc, mamă. Alex: (vine cu un pachet) Și eu ți-am cumpărat ceva... nu prea de sezon, e drept, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că are două păcate: filosofia și pictura. Și că amîndouă se trag dintr-un al treilea: femeia... Vecin 2: Nu-i chiar așa, da'... Vecin 1: N-are rost să vă spun amănunte, dar vecinul o place foarte mult pe frumoasa vecină... Ce să-i faci, e om și el! Mihai: Da... și ce legătură are asta cu rezolvarea plecării dumneavoastră? Vecin 1: Are, are. Uitați-vă: eu cînt mai departe, vecinul cu păcate o invită pe vecina Irina la dans
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sunt numite aici Albele), pelerinajul la această apă având loc din Joia Mare până la Sfânta Cruce. Femeile, întotdeauna cu o năframă albă în cap, pleacă la revărsat de zori, la Fântâna Zânelor și se roagă în felul următor: "Albele și frumoasele, / Albele și dulcile, / Sfânta Maria să vă întoarcă spre bine. Voi să ne iertați, / Că suntem găini oarbe / Și nu știm unde călcăm; Ce ne-ați luat să ne dați (sănătatea) / Ce ne-ați dat să ne luați (boala) . Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
maica ce te-a dat, / Ca Soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare.../ Răsai, soare, frățioare / Cu nouă răzișoare! / Nu știu soarele-o răsărit, / Ori un crai o ieșit? / Ba nici crai nu-i, nici crăiasă, / Ci-i N. N. cea frumoasă, / Dintre toate fetele mai aleasă!"158 În ziua de Paști, fetele, uitându-se la soare,de pe pragul casei, zic: "Sfinte Soare, / Sfânt domn mare! / Eu nu rădic vânt / De la pământ, / Ci cercul tău / În capul meu, / Razele tale / În genele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de cicoare, / Pe dânsul l-a făcut soare, / Foaie verde mătrăgună, / Pe dânsa a făcut-o lună, / Zi și noapte tot mergea / Și nu se mai ajungea."189 În plan mitic, ipostaza antropomorfică a lunii a fost considerată Ileana Cosânzeana, "frumoasa pământului și a cerului", din basme, "la soare te puteai uita, dar la dânsa ba"; "frumoasă ca o floare într-o iarnă fără soare"; "din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă".190 Ileana Cosânzeana locuiește în "pajiști miraculoase, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase / Și la flăcăi drăgăstoase. / Ascultați-o cum urează / De Anul Nou, cum înserează, / Cerul nalt să dăruiască, / Casa toată să trăiască / Un trai dulce, fericit / Ca un soare strălucit! / La anul și la mulți ani, / Opriți plugul, băietani! / Ho!"201
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la un conac din Mânjina, la onomastica lui Costache Negri. Tinerii intelectuali M. Kogalniceanu, C. Negruzzi, Alecu Russo, Ion Ionescu de la Brad, N. Balcescu, Ion Ghica pregăteau aici, în secret, revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Independența. Sora lui Costache Negri, frumoasa Elena Negri de 21 ani și recent divorțată, răspunde declarațiilor de iubire ale tânărului Alecsandri, de 24 de ani și astfel se naște frumoasa poveste de iubire dintre Elena Negri și Vasile Alexandri care se va petrece la conacul de la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sau Ranunculus acer și, cu ocazia împlinirii frumoasei vârste, să-i oferim d-lui profesor Stelian Ghiorghiu, o varietate din familia Rozacee. Limba și literatura română, deși pentru noi cei de la secția reală era mai grea, a fost deosebit de frumoasă datorită d-nei profesoare Lazea. Dragostea de a citi ne-a sădit-o vorbindu-ne atât de frumos despre Eminescu și Maiorescu, despre Creangă și Alecsandri, despre poezia mistico- religioasă a lui Arghezi, etc. Amintirea acestor lecții o vor ține mereu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Galaction 1. Același univers vegetal este chemat să umple poezia de senzualitate: ierburile sunt mătăsoase și alintă iubita, lumina se umple de mireasmă, șesurile dansează și cântă. De fapt desprindem chipul iubitei din reacția naturii în contact cu frumusețea ei: "Frumoasa mea peste puteri frumoasă/ ce drag mi-e glasul tău, plutind pe văi." Radu Cârneci ne plimbă prin biblie, prin lumea anticilor, invocă cultul păgân al soarelui, are un acut sentiment al luminii (de esență blagiană), ne vorbește despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vegetal este chemat să umple poezia de senzualitate: ierburile sunt mătăsoase și alintă iubita, lumina se umple de mireasmă, șesurile dansează și cântă. De fapt desprindem chipul iubitei din reacția naturii în contact cu frumusețea ei: "Frumoasa mea peste puteri frumoasă/ ce drag mi-e glasul tău, plutind pe văi." Radu Cârneci ne plimbă prin biblie, prin lumea anticilor, invocă cultul păgân al soarelui, are un acut sentiment al luminii (de esență blagiană), ne vorbește despre o dezlănțuire energetică a ierbii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceva cu cămășile, cu hărțile Pământului, adică" ("Neliniște"). Versuri facile sunt cuprinse și în "Vârsta sărutului", volum ce se vrea withmanian ca suflu și cuprindere: "Azi toate crengile ard, în explozii de flori/ azi fluviile cântă, azi toate fetele sunt frumoase/ și mi se-ngăduie, trebuie/ să-i spunem fiecărei fete te iubesc!/ abia acum după o așteptare de mii de anii." Gh. Tomozei mai scrie despre cosmos, despre regăsirea Atlantidei (fără vreo semnificație simbolică), despre pământul însorit, despre Cuba eliberată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale lui Dűrrer, dar și cu misterul penumbrei lui Rembrandt. De fapt, ceea ce dă organicitate poeziei este lunga monografie a dragostei, în care: "Spectacolul în aer liber caută cuvintele care să vină să povestească: "cum a fost" și "cum sunt": "Frumoasă ești, iubita mea./ Mâinile tale peste omături se văd trecând/ Lăsând pe zăpadă două urme albastre/ Ca două urme de sănii." Nina Cassian semnalează fața nevăzută a lucrurilor, specificând, bunăoară, cum vremea, ca un diamant ascuțit, îi brăzdează obrazul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]