17,773 matches
-
de obicei, Heino se jură pe țeasta tare a maică-sii. Oricum, ceva-ceva tot s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară rusească pe un acordeon răblăgit. Mustața Îi zbura În toate direcțiile, ochii apoși nu i se odihneau niciodată. De fapt, arată puțin ca un doberman jerpelit, așa că eu l-am numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap doar, nevrând să dea detalii. Maică-sa a observat că experiența prin care trecuse l-a rănit, dar indiferent ce făcea sau ce zicea, Otto refuza să dezvăluie amănuntele. Întorcându-și capul spre mine, Else declară: — Sunt convinsă că fura bani băiatul, Sascha. De aceea, mă duc și zic la șeful ăla: Otto, gata. Nici mama, nici fiul n-au mai vorbit de atunci despre film. Cu toate acestea, anul trecut, când l-a văzut pe Hauptstein ieșind din biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot ce a mai rămas din film n-a mai reușit să adune o audiență. Și În orice caz (aici Hauptstein a Încercat să se strecoare pe lângă Else), chiar dacă s-ar dovedi că unul dintre tinerii atleți angajați i-a furat banii lui Otto, ceea ce lui Hauptstein i se părea de necrezut (Încă o Încercare de a se strecura, din nou fără succes), după cum putea observa și d-na Himmel, nu mai avea de ce să-l despăgubească pe fiul ei. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce sar de la masă, mă apuc de burtă cu o mutră tragică - am diaree! strig eu, m-a apucat diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce inteligență și ce educație - câtă candoare și cât șarm școlăresc - ai fi zis că-i întruchiparea protestantului anglo-saxon alb, nu? Când-colo, se dovedește a fi un impostor. Ehe, ce știi tu despre asta, Americă Creștină? Un supergoi, un gonif! Fură bani. Râvnește bani. Vrea bani, cu orice preț. Doamne sfinte, îs aproape la fel de răi ca evreii, protestanții ăștia anglo-saxoni albi ai voștri! Da, eram un ovreiaș fericit acolo, în Washington, aveam propria mea gașcă pusă pe demolarea onoarei și integrității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt evreu. — Ești obosit. E ceva aici la care nu-i dau de cap. Lasă, spuse ea. Lasă până mâine. — N-am timp. Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de zăpadă. Cădea cu atâta abundență, că stâlpii de telegraf nu se mai vedeau. Ea Își trase mâinile și Îl Întrebă cu ciudă: — Așadar, nu vrei să vin? Calmul și familiaritatea cu care primi el propunerea ei o făcură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a-l acuza. — Țin foarte mult la Anna. Ea acceptă cuvintele lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bani. N-o să te lași chiar acum. Josef Grünlich, cinci ani și niciodată găbuit. Ai ucis un om. Sigur că măcar o dată tu, mândria branșei tale, poți face ceva ce până și caracuda găsește a fi floare la ureche - să furi poșeta unei femei. În timp ce păși pe trepte și intră În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai furat... — Ați venit prea devreme. Începu să explice pe Îndelete: — Am scăpat din mâinile poliției. Nimic dezonorant, Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos dacă lăsa atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau. — Sunteți angajați să sprijiniți o lume veche, plină de nedreptate și dezordine, spuse el. Pentru oameni ca Vușkovici, care fură micile economii ale săracilor și trăiesc o viață grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care familia mamei mele o are dintotdeauna. Sunt câteva căsuțe frumoase acolo. Îmi amintesc cum priveam oceanul cu o zi Înainte de nuntă și vedeam cum era transportat cu o barjă un candelabru de cristal pentru cort. Parcă l-ar fi furat dintr-o sală de bal de la Waldorf 1. De fapt, eu urăsc candelabrele de genul ăsta - a trebuit să mă mut, la propriu, din casa părinților mei din Park atunci când am venit la New York, pentru că erau candelabre peste tot - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a strâns cu afecțiune. — Da, e un soț foarte atent, zise Marci, adresând, În mod evident, aceste cuvinte Sophiei. —Fetelor, ajunge, rosti Hunter, părând să nu se simtă În largul lui. —Sylvie, ești drăguță să mă lași să ți-l fur pe Hunter pentru cinci minute, să discutăm despre proiectul meu? Fără să aștepte vreun răspuns, Îl duse de-acolo pe Hunter, către șemineu. Marci se uită În urma lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul ăla Îți face un trunchi de Giselle. Iar eu am sacrificat asta și i l-am Împrumutat Sophiei, ca apoi ea să mă trădeze În felul ăsta, furând soțul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe cineva așa după ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură cuiburile a o sută de specii autohtone. Închipuiți-vă o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un oraș. Dincolo de geamurile mașinii se întinde acum America. O, prea frumoase înalturi pline de sturzi, Deasupra valurilor chihlimbarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-au putut să cumpere pur și simplu cele trei cărți după care se duseseră la Hambarul cu cărți. Stridie și Helen. Sau să fure pagina și să lase cărțile acolo. Motivul pentru care am pornit în călătoria asta, le zic, este tocmai ca oamenii să nu ajungă să ardă cărțile. Stai liniștit, zice Helen, care conduce. Anticariatul avea trei exemplare din carte. Problema era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna să ia hârtia. Și eu o înhaț din mâna lui Helen și întreb cum de-am ajuns să purtăm o asemenea discuție. Eu credeam, zic, că ideea era să ardem cartea. Desfac hârtia - este o pagină cu numărul 27 furată din bibliotecă - și zic că ar trebui să ne gândim mai bine. Ești sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus viețile. Ca să nu mai zic că, orice-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dorm în același pat cu el - care-o fi -, îmi închipui că e Mona. Sau Gina. Așa că tanda pe manda. După cum zice Mona Sabbat, cei care mănâncă sau beau prea mult, cei care sunt dependenți de droguri, de sex, de furat sunt stăpâniți, de fapt, de spirite atât de împătimite după lucrurile astea, încât nu le pot lăsa nici după moarte. Bețivii și cleptomanii sunt posedați de spirite rele. Suntem un medium al culturii. O gazdă. Unii încă mai cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cam mult din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și îndelung palmele cu o cîrpă. Lazăr îi aruncă o privire tăioasă: Visez casa plină de mașini teleghidate, rachete, tractoare... ...cuie, ciocane, cuțit furat din sertar, mobila ciopîrțită rîde tipograful. Să mai vii să-ți spun... Cînd, după doi băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
taică-su îl reclama că înjură pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut. (Abia de vreo doi ani, într-o toamnă cu țuică multă, i-a povestit lui Lazăr cum, prin '41, a furat în Ucraina un cal cu tot cu piedică, să se ducă pînă într-un oraș rămas în urmă, și cum a stat o zi de i-a dat de capăt, iar cînd a desfăcut-o a pus-o bine în valiza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici cu un capăt de ață; nu spun că m-ar fi pus să fur pentru el, nu-i omul să recurgă la găinării, el dă ordine să i se aducă ceea ce-i trebuie, dar nu-mi place să mă știu că-i fac pe plac. Deși, surîde Ion am impresia că i-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă-i las totul... N-o să mai pot fi nici prim-vice dacă divorțez, deja mi-am reținut un post în Direcția Comercială, în municipiul Suceava, dar sînt sigur că lîngă o femeie iubitoare mă refac în cîțiva ani, doar nu fur la drumul mare și nici nu ucid. Ehe! oftează Săteanu contează mult o soție bună, Mihai; să-ți aduci aminte de discuția asta cînd o să fii însurat și dacă..., Doamne ferește!, nu lăsa să ajungi la patruzeci și șase de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațele învățătoarei, ori ale profesoarelor, de flori și sacoșele acestora cu bibelouri. O femeie care să nu poarte la o rochie crem un pantof roșu, singurul pe care îl are. Mihai întinde mîna timid și-și ia căciula, de parcă ar fura-o, convins că nu mai are ce discuta. E urît ce-ți spun murmură Cristina, cu ochii la mîna lui Mihai. Neavînd unde să ies devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu cine să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]