2,915 matches
-
un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o-ncoa’. Cu mâini nerăbdătoare, deloc ezitante, scoase o mică legătură de chei și desprinse una din inel. I-am luat-o din degetele tremurânde. — Dacă se Întoarce Herr Haupthändler, lași telefonul să sune o dată și apoi pui receptorul În furcă. Clar? — Da, domnule, zise el, Înghițind cu zgomot. Apartamentul lui Haupthändler era impresionant, cu camerele pe două nivele, cu arcade la uși și pardoseala din lemn lucios acoperită cu covoare orientale groase. Totul era ordonat și bine lustruit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și nota de plată prin poștă. — Mersi mult, n-am ce zice, Gunther, zise Rienacker, părând nu prea mulțumit. Trebuie să -, și vru să continue, dar i-am retezat-o cu un la revedere scurt și am pus receptorul În furcă. I-am lăsat lui Inge cheile de la mașina mea, spunându-i să mă aștepte pe strada pe care se afla casa de pe plajă a lui Haupthändler la ora 4:30 În după-amiaza aia. Eu intenționam să iau linia de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Jurnalul lui Sebastian În care acesta relatează că Eliade se retrăgea În metafizică ori de câte ori se făcea legătura dintre persoana sa academică și cea politică. „Nu cred că problema trebuie evacuată, pur și simplu, pentru că un student ne-a dat de furcă cu ea. În mod special, Divinity School ar trebui să fie preocupată de problema morală”, adaugă domnul Rosengarten. Iar rabinul Rosenberg consideră că o discuție publică În legătură cu justificarea catedrei este oportună. „În cele din urmă, oamenii de știință trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni s-au dat ochelari cu lentilele zgâriate, ca să nu vedem limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat de spital, când Mark scoase un: — Avem ceva de furcă în momentul ăsta. Îl luă în brațe și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vino încoace. Trebuie să mă uit la tine. Trebuie să văd. Știi unde sunt? O, bine, mda. Mișcă-ți odată fundul. Okay. Nu. Stai. Nu discut. O să închid chiar acum. M-ai auzit? Se aplecă demonstrativ. Închid. Puse receptorul în furcă. Îl ridică din nou, ascultând. Se întoarse spre ceilalți, strălucind. Acceptă fără comentarii întoarcerea lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dând din cap. Așa e când merge țăranul la el pe ogor. Câteodată la o depărtare de cinci, șase ori șapte kilometri. Țăranul merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
capotului. „Dă-mi-o și mie, dă-mi-o și mie”, voiam eu să spun, însă mâinile mele vorbeau mult mai clar. Ele încercau să-i smulgă tatei receptorul din mână. Dar tata l-a pus pur și simplu în furcă. S-a întors către noi. „A trebuit să facă iarăși un drum în capitală. Autoritățile o presează. Pun întrebări. S-au îngrijorat. De la minister vin somații. Așa sau așa, răbdarea lor e de-acum pe sfârșite.” „O amenință?” a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
masă. Îți vor spune Petru după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această zi și toată viața vei tânji după un sat În care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
venetic care când Îi beat strigă ca din gură de șarpe: Petru Groza să trăiască / Că ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura risipindu-se În văzduhul Înghețat al iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
muls. Programul de plimbare, odihnă, mâncare, să și-l organizeze singure vacile. Curățenia corporală să rămână mai mult În grija vacilor. Curățenia grajdului să nu se facă zilnic, ci numai o dată sau de două ori pe an și nu cu furca și lopata, ci cu buldozerul și cu tractorul. O treime zilnică. Ceaiul a fost băut. În casă e ordine și curățenie. TU, citești o scrisoare de la un văr din Ardeal că, „Dragă vere, prin prezenta și prin primele rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-l legă pe al lui de un copac, apoi veni să-l lege și pe al meu. Ai nevoie de-o mână de ajutor să te dai jos? se oferi el. Ce întrebare cretină. Aveam nevoie de un elevator cu furcă. Dacă mă așteptasem ca sexul să fie cel mai intim lucru pe care-l pot face cu Ed, eram pe cale de a fi dezamăgită. Mi-am scos picioarele din scări și atunci corpul meu a refuzat să mai pornească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de țigări, cutii de bere și pahare de plastic pline cu vin ieftin și clocit, în mâini nesigure. Să-mi fac loc printre ei fără a-mi umple hainele de scrum sau vin era versiunea secolului XX a trecerii pe sub furcile caudine. Era încă devreme după aparențe. Nimeni nu părea prea distrus, părul și machiajul erau încă la locul lor. Petrecerile astea de pe Castle Road aveau în ele un amestec ciudat de oameni, ca și casa în sine; tinerii avocați prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar unde o să dormi tu dacă noi o să dormim în pat? Mami, ești sigură că avem loc? — Milty, iubitule, te rog, zice mama, totu-i în regulă, nu-ți face griji, o să ai loc cât vrei: imediat ce pun telefonul în furcă, mă duc să mă sinucid. Ce nevinovat e Milty al nostru! Cât de uluit trebuie să fie acolo, în Yokohama, când o aude pe maică-sa făcându-i o declarație ca asta! Drăguțul, pasivul de Milton, nu-i așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i puneau în valoare o siluetă de puștancă. Lucea pielea pe ea de părea unsă cu smoală, și tot cu părul ăla vopsit roșu și sculat, geluit, de-ai fi zis că-i luase capul foc. Un bici și o furcă i-ar mai fi trebuit ca să fie o tartoră, a îmblânzitoare de draci. Se vedea că-i priise prin străinătățurile pe unde umblase. În loc s-o complimenteze ori s-o întrebe de sănătate, de cum trecu pragul, Mirela i-o trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ținea pe genunchi în chip de masă, pe care lucra în timp ce aștepta. Să nu piardă timpul, timpul costă... Răsfoia agenda pe măsuța ei improvizată, cu țigara înfiptă-n țigaret între degetele mâinii stângi și pixul între degetele dreptei: biciul și furca, deh, niște unelte pe care le mânuia cu dexteritate și eficiență, mda, s-a luat cu altele, dar de fapt venise cu niște treburi precise. Avea nevoie de niște acte... — Buletinul tău și certificatul de naștere al copilului. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model egiptean, Marius zărește în spatele standului ușa unei cabine telefonice. Se instalează în fața aparatului, ridică receptorul din furcă, combină cifrele și ascultă. O voce demnă, răspunde calm: Reședința Hagiaturian. Bună ziua, cu domnișoara Smaranda. Vă rog, cine o caută? Marius Rădulescu. Un moment, domnule. Mulțumesc. În pâlnia receptorului se aud tocurile unor pantofi de damă cum răpăie grăbit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peste tot, la comandantul Legiunii de Jandarmi, Corpul Detectivilor, șeful Poliției, dar deocamdată nimeni nu putuse să-i spună mai multe. Alo, domnule Rădulescu? Mă auziți? Mai sunteți la aparat? În receptor se aud pocnituri puternice, ca și cum cineva bate în furca telefonului. Împietrit, Marius ascultă tăcut. Cuvintele lui moș Ilie rănesc dureros, asemeni unei lame trecută cu tăișul subțire peste carnea vie a unei rosături de bocanc. Are gura uscată și nu reușește să articuleze nici un sunet. Cu inima prinsă parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le fie acordate misiuni corespunzătoare la reala lor capacitate de luptă. Încheiase sec, convocându-l la PC-ul regimentului pentru explicații detaliate în privința celor declarate, în prezența ofițerului de legătură rus. Își amintea că trântise atât de tare telefonul în furcă, încât acesta se crăpase Simte o durere surdă în piept. Încearcă să nu-i acorde prea multă atenție. Apărea cu regularitate în ultimul timp, noaptea sau dimineața, mai ales după momentele de activitate foarte intensă. Știe despre ce este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fața unui abuz al soldaților sovietici. Când cineva, oricare este el, îți intră noaptea în curte să-ți fure vaca, normal că îți aperi proprietatea. Trebuia să raporteze comandantului local sovietic ceea ce s-a întâmplat și nu să lovească cu furca. Oricum soldații aceia au fost pedepsiți cu arest sever 10 zile, așa cum și tatăl dumitale trebuia să plătească pentru ceea ce a făcut. Unde am ajunge dacă fiecare ia legea în mână și o aplică după capul lui? Replicile se amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămas încremenit. Se oprise totul în mine. Nu mai gândeam, doar inima bătea cu putere. Apoi am început să gândesc: “Nu se poate!! Nu e posibil așa ceva! Nuuu se poaatee!!” Dar telefonul care atârna și aștepta să fie pus în furcă îmi spunea că se poate, că vorbisem la telefon și că vestea era pe cât de adevărată, pe atât de groaznică, de neconceput, dar incredibil de reală. Împietrit, am format numărul de telefon al surioarei noastre, Lica, la București. Ca un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știu de unde l-a luat, eu sunt om bătrân și multe am văzut la viața mea, dar așa ceva... Mâncase moșul un picior de pui și golise șipușorul cu vin de acasă, făcut de mâna lui, și acum avea scuipat la furcă, cum se zice. Amurgea, soarele se lăsa binișor în zarea din fața noastră; apoi ne mai salută o dată, ca de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crezul de artist adevărat; în general, îi caracterizează subiectivismul; bascul acela purtat pe o parte este formă și nu fond. Unii zugravi (sper, puțini) vorbesc numai atunci când primesc primul acont, când vinul sau vodca e pe sfârșite și scuipatul la furcă e în floare; despre lucrarea arvunită, "lasă, să mai dea un acont și de mâine ne apucăm de treabă!"; iar mâine se transformă în poimâine și în loc de două săptămâni, cum s-au înțeles să dea în primire apartamentul, durează o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]