11,568 matches
-
profesorii care-și aud vocile interioare, puțini, câți au mai rămas la nivel național, constituie, cu siguranță, un pericol social și pe motiv că mințile lor nu mai pot fi ”coafate” după noile standarde destinate făuririi omului nou. Cu toate furtunile defăimării și ale discreditării pe care acești profesori le întâmpină, ei rămân credincioși învățăturii pe care mentorii lor le-au sădit-o spre a servi sfânta cauză a neamului lor. Desigur că Ministerul Învățământului nici în ruptul capului nu are
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
Era suficient că s-au simțit atrase una de cealaltă, amândouă suple și frumoase, una blondă, cealaltă brunetă, cu ochii negrii și părul ca pana corbului, lăsat în plete să-i curgă peste umerii săi firavi, ca norii prevestitori de furtună pe o mare învolburată. Fata era internistă, stătea la căminele studențești. A încercat să-și găsească o gazdă unde să locuiască cu o altă colegă, însă chiriile erau prea scumpe față de o cameră la cămin. Și pentru această cameră de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]
-
de oameni de știință care au existat de-a lungul istoriei omenirii, cei mai numeroși sunt cei care trăiesc în prezent. Când armata SUA a luptat în războiul din Vietnam, doar 15% din soldați aveau diplomă de colegiu. În operațiunea „Furtună în deșert”, aproximativ 99% din militari erau absolvenți de studii superioare. Este bine sau rău, nu știm exact, dar putem considera că acum creierele sunt mai puternice decât statele. Așadar, se trece de la forța mușchilor la încordarea minții. Putem afirma
CE ESTE, ESTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362908_a_364237]
-
a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri ... ”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat școala într-o comună
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
nesfârșit de coarne brune / În care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. / Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună ... Nu a scris „mama a zis”, ci „mama și-a zis” ... Genial! În „Lupta cu inerția”: „Tot ce-am iubit, niciodată / N-
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > MĂ JOC Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă picura toamnele, Mă scutură frunzele, Mă clatină dorurile, Mă zdruncina timpul. Mă țipă furtunile, Mă fulgera zările, Mă cântă chemările, Mă tulbură gândurile. Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Referință Bibliografica: Mă joc / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi
MA JOC de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362959_a_364288]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CORĂBIER... Autor: Ella Blue Publicat în: Ediția nr. 1681 din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe marea în furtună Fragilul vas Izbit perpetuu De valul îndoielii În ce mai crezi? Busola e-n adâncuri Și cerul plin de nori Nu-ți mai arată nordul E ceață-n jur Marea își fierbe-n cocă Neîmplinirile Un singur țărm Te-așteaptă
CORĂBIER... de ELLA BLUE în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362970_a_364299]
-
timpul nu are spațiu și spațiul nu are timp să o cuprindă pentru că iubiri ca aceasta depășesc timpul și spațiul, ducându-se unde li se pierd urma, cu tot cu iubiții! Pentru Paula Seling, „Ploaie în luna lui Marte” este coamă în furtună de cal mitologic ce i-a dus numele în lumea iubirii sacre și nemuritoare. Cântecul acesta îi scrie cât o arhivă biografia artistică. Îi clinchetează vocea de clopoțel. Maiestatea acestei voci ca o vioară sărutată și ea de Nichita cel
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
și lasă-mă să-mi ascult înserările, cu chemările lor languroase, în locuri în care se vinde pământul și cerul, la un preț de ocară. * Și strig pentru ultima oară: „ oprește prigonirea prin acest labirint al desfătării; oprește nebunia, ticăitul, furtunile și visul.” Nu te-avânta în jocul cu urna de cuvinte aruncate în groapa comună; fie-ți milă de buzele însetate ce ți-au rostit numele la cumpăna dinspre apusul vieții și întâmplarea de a fi lumină peste timp... * 1
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
suferință, dăltuit în cremenea din milenara glie, în sfântul său Stihar al inimii voință, și-a creat o nouă și-o sfântă Românie. El fiind triumf și când a fost înfrângeri, văzduhul plin de curcubeele răscrucii, i-au zămislit năprasnice furtuni și îngeri suind din Râpa Robilor pe Drumul Crucii. ---------------------------------------------------------- * Poem închinat tuturor românilor dragi, dar în mod expres prietenului meu, George Roca. Cu alese prețuiri, binecuvântări și prietenie! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 15 martie 2015 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
APRILIE Cântă fluiere și naiuri, Mozaic de flori pe plaiuri, Zdrențele de vată zboară De prin sălcii prima oară. Păpădii cu frunze late Gem în aur îmbrăcate, Panseluțe zâmbitoare Fură razele de soare . Și în plisc, din sud aduce, Ignorând furtuni năluce, Barza, cunoscuta moașă, Un copil hazliu în fașă ! Referință Bibliografică: FRAGMENT DE APRILIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FRAGMENT DE APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363027_a_364356]
-
de zgură, funingine și praf gros, așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani și lavă. Domnul stăvilise urgia! Credincioșii din comunitatea lui Theodoros și Artemios începură să se regăsească unii cu alții. Prin îndurarea Celui de Sus, scăpaseră toți. Însă mulți oameni din localitate plătiră preț mare vitregiilor vulcanului. Se-nțelege
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
și vârfuri pleșuve, râuri, cascade și prăpăstii fără de sfârșit. PALOȘ: ( fascinat de priveliște) Niciodată nu mi-am închipuit cum arată un lanț muntos privit dinspre cer. PRINȚESA: Doar noi și vulturii ne ridicăm la înălțimea norilor ce aduc ploi, ninsori, furtuni cu fulgere, tunete și trăsnete de răsună văile în ecouri și se prăvălesc stâncile în prăpastiile amețitoare. PALOȘ: Cât de sus ne putem ridica? PRINȚESA: Doar până la înălțimea norilor. De acolo începe o Mare Împărăție la care aspiră toți pământenii
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ARUNC ANCORA ÎN PUSTIUL DIN MINE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului arunc ancora în pustiul din mine, corabie în derivă pe-o mare-n furtună, uneori mă văd alergând în infinit, e târziu, nu mai pot să-mi smulg aripile, zbor spre neunde, prin valurile singurătății din ceață. când mă voi întoarce, voi găsi zăpezile de mâine și patul gol, vegheat de neodihnele gândului, îmi
ARUNC ANCORA ÎN PUSTIUL DIN MINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363300_a_364629]
-
refuzat să-i dea pe datorie până la recolta următoare iar el nu avea cu ce să-și hrănească familia. Sfântul Spiridon l-a rugat să aștepte până a doua zi și la rugăciunea sfântului, în timpul nopții, s-a dezlănțuit o furtună cu multă ploaie care, pătrunzând în hambarele negustorului, i-a risipit tot grâul prin cetate și oamenii strângeau fiecare cât putea. Într-un caz asemănător, negustorul nu voia să vândă pe datorie ci numai pe aur, atât de avar și
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
că ai să te faci bine și-ai să te duci acasă!> Când era timpul urât, când bătea vântul și ploua se ducea la fereastră și se uita pe geam la zbaterea naturii. îi plăceau zvârcolirile naturii, vântul și ploaia, furtunile și grindina, încordările naturii când îndoia vântul vârfurile plopilor din fața lui. Atunci privea și se închina. Atât. Și era mut. Și rar zicea: Plopule, plopule,/ De te-ndoi și te dezdoi,/ Parc-am fi noi amândoi/ În bătaia vântului/ Roși
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
om să se fi ascuns magicianul din „Romeo și Julieta”, frământatul de nevoia adevărului din „Hamlet”,, poetul din „Visul unei nopți de vară” sau din „Ultimele sonete...”, gânditorul politic din „Iuliu Cezar”, istoricul din „Richard aș III-lea”, înțeleptul din „Furtuna”, psihologul pătrunzător din „Macbeth”, în general comentatorul și rapsodul atâtor pasiuni și neliniști, al atâtor căutări și înțelesuri asupra existenței umane? Drama vieții lui se aseamănă cu drama vieții lui Homer. Amândoi răscolitori de pasiuni și amândoi negați. Nu se
ETERNUL SHAKESPEARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363335_a_364664]
-
colinde. Când viscolul îmi va duce dorul tău în zbor, Îngheață amintirea din basm fără sfârșit. Zăpezi eterne mă ascund sub nămeți de dor, Să nu pot uita nicicând, cât de mult te-am iubit! De dorul iubirii în selenare furtuni, Voi aștepta încă un veac de suferință, Colindele zăpezilor târzii cu minuni, Ca să primesc o soartă cu dreaptă sentință. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc SONETUL AMINTIRILOR ETERNE Apăsătoare zăpezi îmi viscolesc
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
smuls holdele ce-s bune! Vameș cred c-am fost o clipă Și m-am scurs chiar în risipă, Dar dau totul împătrit Eu de toate m-am căit! Fariseu am fost în vară, Când plimbam smeul pe-afară, Dar furtuni au dat în mine Și mă port cum se cuvine... Am cerșit la colț de stradă Să fiu bună și întreagă, Slovele să înflorească În grădina sufletească! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Grădina... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN
GRĂDINA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363382_a_364711]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TIMPUL DRAGOSTEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului timpul dragostei ne trece timpul dragostei i-a zis nu vezi că prin vene furtuna dă semne opririi auzeam fluidele nopții aseară trecând și nu am avut la îndemână o patimă în calea lor să adun m-au găsit zorii tot căutând începutul poveștii pe un drum alergând să întâmpin roua buzelor nopții cu un
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
și faptul că dacă ar înțelege, cercul s-ar închide și noi despre cine am mai face voroavă !? Centru al universului par excellence narcisistul vede, așadar, în semenii săi doar instrumente, mijloace facile de a-și pansa orgoliul rănit de furtuni, de uragane, desigur, imaginare. Pentru că, da, orice i-am putea reproșa acestuia, numai lipsă de imaginație nu. Dimpotrivă. Chiar imaginația exacerbată este cea care îi alimentează egoismul, egocentrismul, continua sfâșiere în lupta cu sine și cu lumea. Are de câștigat
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
viața sa. Cu o rapiditate uimitoare, flash-uri, secvențe amestecate, oameni, locuri. Nu-și amintea, nu înțelegea nimic. O durere cumplită de cap, totul se învârtea în mintea și în jurul său ca într-un carusel nebun. Îi vâjâiau urechile, toate furtunile iadului se strânseseră împotriva sa. Simțea cum toată vlaga și energia i se scurgeau din trup, se volatilizau transformându-i sângele într-o gheață care-i ardea carnea. Oare așa era moartea? Știa că îți trece viața prin fața ochilor înaintea
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică. Încă erau deschise terasele prin stațiuni. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, semăna cu o
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
vâsle ca și mine, nu se mai afla în apropiere. La orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer lățindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de o singură vâslă, să pot îndrepta ambarcațiunea cu prova spre țărm, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece mă îndreptam cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Talazurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]