7,834 matches
-
cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația că mă afund în valurile mării, și-și apăsă buzele roșii pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și cât dă, cine și cât datorează. Și, mai cu seamă, activitățile ce se desfășoară aici, cine le Îndeplinește și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se feri printr-un zâmbet ușor. - Ești prea generos În a-mi lăuda umilele Însușiri. Mai curând breslele, cu registrele lor de zonă, sunt cele care țin socoteala precisă a activităților desfășurate de membri, În diferitele lor domenii. Deși e adevărat că În biroul meu se păstrează un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la vremea Cazului, mergea pe 80 de ani. Adălaïde Siffert, așa o chema. O femeie înaltă și ciolănoasă care avea un chip cu trăsături ascuțite și picioare de măcelar, fată bătrână - și mulțumită că era fată bătrână -, dar o persoană generoasă. Timp de patruzeci de ani făcuse înscrisurile primăriei, fiindcă știa să mânuiască pana și cerneala cu grație, fără să facă greșeli și fără să lase pete. Avea o pensie care-i permitea să trăiască fără excese, permițându-și adesea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru a-l cerceta cu atenție. După-amiaza era pe sfârșite. Louisette se întoarse cu proviziile pe care mersese să le pescuiască în dreapta și-n stânga. Primarul îi spuse să pregătească totul și să meargă să-i servească pe domni și, generos, îi mai zise să le ducă ceva și prizonierilor. — Fratele meu era pe front la momentul acela, îmi povesti Louisette, știam cât le e de greu, și lui îi trecuse prin cap să lase totul și să se întoarcă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se aflau acum la Yale. Localul „Joe’s“ era inestetic și ușor neigienic, dar puteai deschide un cont practic nelimitat, Împrejurare care-i convenea lui Amory. Tatăl lui speculase cu acțiuni ale industriei miniere și, În consecință, alocația sa, deși generoasă, nu era atât de mare pe cât și-ar fi dorit-o. „Joe’s“ mai avea și avantajul de a fi un loc bun pentru a te ascunde de ochii studenților din anii mari, deci În fiecare după-amiază la patru, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
EXPRESIE - Când viața Îl prinde În vârtejul ei pe un om inteligent și decent educat, a Început Amory egale, adică atunci când se Însoară, În nouă cazuri din zece adoptă o atitudine conservatoare față de condițiile sociale existente. Este posibil să fie generos, bun la inimă, chiar principial În felul său, dar prima lui misiune este să câștige pâinea familiei și să se mențină la suprafață. Nevasta Îl Împinge Înainte, de la zece mii pe an la douăzeci de mii pe an și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar cred că o să-i măresc salariul acuma, nu prea avem clienți, da vin sărbătorile, a început școala, o să meargă mai bine, și poate o las să facă și puțin striptease, așa, numai duminica după douășpe. Domnul Popa se simte generos azi, chiar și apăsarea constantă din vezică îi dă o senzație plăcută de viață. În tramvaiul 25, domnul Popa se simte și mai bine. Îi dă o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani! - E ziua mea? - Nu. - Ziua ta? - Nu. - Știu! E 25 octombrie, ziua când a murit Contesa, da era iunie. Niciodată nu ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cercetare în privința lipsurilor din casa de bani. Îl trase pe comisar în spatele tejghelei. - Lăsați, că aia cu răpirea a fost așa... domnul Popa a inventat-o ca să... adică nu să vă inducă în eroare, dar cazul e mult, mult mai generos și mai concret în același timp: e vorba despre furt. - Furt? Gabrielescu nu sperase așa un succes. Venise și el să se mai dezmorțească, nu credea în treaba cu răpirea, dar era o zi moartă, răscolise în dosare și spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa învățase în ultima vreme să se interiorizeze. Lecțiile cu Contesa durau două ore pe zi, în rest își petrecea timpul singur, încercând să găsească diferite forme de expresie pentru sentimentele pe care le descoperea treptat în adâncul ființei sale generoase. De cele mai multe ori reveriile lui ajungeau la Contesă (Contesa lui, nu asta). Domnul Popa reflecta la sensul vieții, la moarte, la felul în care se purtase cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Domnului - mi‑am păstrat‑o, deși e evident că nu sunt nicidecum bătrân, ci mai degrabă matur, destul de în vârstă ca să apreciez o virgină de șaptesprezece ani, soția e deja ceva mai plinuță, nu‑i așa, are un bust mai generos. Bineînțeles că‑mi pot alege femei de toate vârstele, culorile, formele și mărimile. Așa gândește bărbatul, femeia nu gândește așa fiindcă sexualitatea ei se desfășoară pasiv. Să fiu un luptător solitar stă înscris în caracterul meu personal, ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le protejează cu grijă, pe când aici, în orașul ăsta putred și urât mirositor, poți să te folosești de ele și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau nu? Haide, nu mă face să mor de curiozitate, Arthur. — Nu e mare lucru, dar ascultă. Acum vreo două luni, proprietarul clădirii în care locuia clienta ta a hotărât să redecoreze unele dintre apartamente, inclusiv pe al ei. — Foarte generos din partea lui. — În toaleta ei, în spatele unui fel de panou fals, a descoperit o trusă pentru droguri. Nu droguri, dar tot ce e nevoie pentru consumarea lor - ace, seringi, tot tacâmul. Ei, chiriașul care a preluat locuința de la clienta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bălmăjeli politicoase, dar ea avea acel soi de putere pe care nu o poți dobândi decât atunci când locuiești la o adresă simandicoasă cum e Herbertstrasse. Frau Lange se așeză pe un șezlong verde și întinse blana câinelui în poala-i generoasă ca și cum ar fi fost un lucru de mână la care intenționa să tricoteze în timp ce-mi explica despre problema ei. Bănuiam că are vreo cincizeci și cinci de ani. Nu că asta ar fi avut vreo importanță. Când femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
onorariul de la fiecare client dezamăgit pe care l-am avut, aș fi spălat vase până acum. Când ești particular, nu există loc pentru sentimente. Cel care nu ia banii, nu mănâncă. Poate că Vogelmann ăsta e pur și simplu mai generos decât erați dumneavoastră, domnule. Am clătinat din cap: — Nu înțeleg cum își poate permite, i-am zis, desfăcând anunțul lui Vogelmann și uitându-mă din nou la el. Nu când cheltuiește așa de mult pe aceste anunțuri. 16 Marți, 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
implică și carnetul ei de cecuri. Pentru o clipă m-am gândit să-i zic ceva nobil legat de riscurile meseriei, dar apoi m-am gândit la văduva lui Bruno și am lăsat-o să termine de scris cecul. — Foarte generos din partea dumneavoastră, i-am zis. Voi avea grijă ca ăsta să ajungă la familia lui. — Așa să faci, te rog, spuse ea. Și dacă mai e și altceva ce pot face pentru ei, să mă anunți, bine? I-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de joase silogisme) acuză autorul Crailor de Curtea-Veche de snobism. Fiindcă Matei Caragiale desfășoară în dâra personagiilor lui pompa a două mari împărății? Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sunt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vechiului regim. Dinspre partea mamei, dintr-o familie de juriști. Copilăria o petrece la Bourg-la-Reine printre frații, surorile și verii lui, fără să cerceteze vreo școală a statului, instruit numai de maică-sa, ale cărei simțiri religioase nu excludeau ideile generoase, liberale ale vremii. Cultura inimii i-a făcut-o însă tată-său: singurul om pe care Evariste l-a iubit cu adevărat, cum singur mărturisește prietenului său Auguste Chevalier, într-o scrisoare trimisă cu puține zile înainte de duelul fatal. Așadar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
baladistul, ermeticul și poetul de circumstanță trăiesc (vai!) în toată perfecta lor autonomie și nu comunică în Ion Barbu pe niciunde" (Semne și repere). Admițând că în poet se întîlneau, dușmănindu-se, un temperament voluntar, frenetic, cu persoana lucidă a "generosului" gânditor, vedem în această energie polarizată un motiv de statornică nemulțumire, o sursă de neliniște, aceeași, traversând prin toate numitele etape. Pe de altă parte contra-dicțiile interne ale lui Barbu sunt de genul acelora prin natura lor insoluționabile, ele contează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poți permite și-acel impuls de erotică divină (Prin ochii scăpărători), te poți simți crestând culmile - în ritm astral (Trezit în adevăr). Orice este posibil. Important „de-ar ști să vadă omul... / tot Pământul de gânduri...”, ce i se deschide, generos, întru cunoaștere. Prezența dumnezeiescului este în noi. Doar în noi. Nu trebuie a ne aventura în spațiul „nepătrunsului ascuns” (Lucian Blaga). Nu avem nevoie a dezlega mistere. Nu e nevoie să protejăm misterul. Ci să privim doar spre „Lumea vieții
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți visa!...” (Om și Univers). Incitant e „glasul visului” (Dahna). Te poți aventura în spațiul departelui, acolo unde tronează înstelările. Invitația este generoasă: „Ține în gură / Luna / presărată cu ochii / Lumii...” (Om și Univers) Inflexiunile imperativului „ține” (și în varianta franceză: „Tiens dans ta bouche...”) converg spre același țel, de a străpunge dinspre „crucea viitorului” înspre „fereastra Universului...” (În fereastra Universului) Dar Lupta
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
iaște alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă, decât cetitul cărților”, conștienți că „Trecerea ta prin timp ireversibil, să lase o umbră”. Fiecare mărturisește că multe alte proiecte/ cărți au fost începute, dar „muza” nu le este îndeajuns de generoasă. După destule digresiuni, se revine la ideea de bază a cărții, sfidarea timpului și se ajunge la concluzia că prin creație poți sfida timpul, devenind eternitate. Reflectând „olecuță”dacă moartea este „o virtute”, M. Cozma afirmă că „Numai moartea poate
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
visul lor de o viață, dar cum pensile în România sunt atât de mici, nu au nicio speranță. Îmi doream în clipa aceia să am bani și să-i aduc aici, dar nici cu mine viața nu a fost prea generoasă din acest punct de vedere. Mi s-a spus că în Craiova este singurul loc din Europa, dacă nu și din lume unde există o piață, de fapt la o întretăiere de drumuri, o răscruce, care se numește „Piața Ierusalim
UN VIS ÎMPLINIT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364430_a_365759]
-
au lăsat Unchiului său, care Permanent l-a ajutat, Căci a vrut să fie Foarte bine informat Pentru preoție. După ce-a fost preoțit, Nicolae pune Și mai mult preț pe postit Și pe rugăciune. Când părinții au murit, Foarte generos, El averea și-a-mpărțit Celor mai de jos. Arhiepiscop numit, Unchiul îl îmbie Pe nepotul său iubit Staroste să fie La o mare mănăstire, Sion botezata, Chiar de el, cu dăruire, Nou înființată. Unchiul vrea să se pornească Înspre palestine Locuri
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
sunt configurate in micro, li se luminează fața atunci când îți cer imperios să le desfaci în fața lor, vor să împărtășească cu dăruitorul și chiar cu asistența complicitatea “secretului” din pachet, gestul deconspirării odată satisfăcut va “trăda” cumva și sinceritatea gestului generosului dar și curiozitatea lăuntrică de a-ți citi pe față bucuria acoperirii unei nevoi sau pur și simplu a unui moft demult reprimat, a unei dorințe. A te bucura de bucuria altuia, iată chintesența gestului lor la scara reciprocităților minore
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]