12,132 matches
-
pentru șefii de sindicat, pentru funcționarii publici sau pentru marile puteri. Ț)rile imperialiste de stil vechi nu erau entuziast apreciate de majoritatea supușilor lor, nici japonezii, în procesul lor de unire în cadrul ,,Marii Sfere Est-Asiatice de Coprosperitate”, și nici germanii, atunci când erau pe cale s) creeze nouă ordine enunțat) de Hitler. Toate acestea reprezint) exemple ale proceselor de management, influențare, exercitare a controlului și conducere a afacerilor mondiale sau regionale, realizate de marile puteri. În general, ar trebui s) ne aștept
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Sistemul energiilor conștiente, Filosofia dinamismului vital la V. Pârvan) și literare (Modernismul în literatura română, Vlahuță - poetul onestității, „Luceafărul” lui Eminescu), N. Tcaciuc-Albu cu articole bine informate despre Rilke, V. Morariu (Hölderlin și Eminescu, Goethe și romantismul, Ironia și romanticii germani); Traian Chelariu scrie despre Mallarmé, N. Roșca despre André Gide, E. Kollos despre Proust, Z. Crițanu despre Vincenzo Monti ș.a.m.d. În general, se remarcă o mai bună priză la fenomenul literar european, dar și amorsarea unor polemici cu
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
sau apusene transportate de ei într-un sens și în celălalt. Cele două țări au fost integrate masiv în circuitele comerțului internațional ai cărui agenți principali au fost, dinspre Marea Neagră, italienii, în primul rând genovezii, iar dinspre Polonia și Transilvania, germanii, armenii și diverși negustori de alte proveniențe. Nicicând în trecut și nicicând după aceea, până în a doua jumătate a secolului XIX, lumea românească nu a fost mai temeinic atrasă decât atunci în sfera influențelor occidentale, contrapondere la covârșitoarea influență exercitată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
explicată exclusiv prin prisma naționalului - cronicarii au salutat, când au găsit de cuviință, prezența unor clerici germani în Biserica din Cehia, în pofida faptului că erau străini. În timpul episcopatului lui Gebhard-Jaromír (1068-1090), de exemplu, paroh al capitulului de la Praga, a fost germanul Marcus (1086-1098), căruia Cosma de Praga i-a consacrat rânduri pline de admirație. Cărturarul ceh scotea în relief proveniența nobilă, inteligența - „mai deștept decât oricine pe pământurile cehe“ -, instruirea temeinică, predicile înțelepte, calitățile de pedagog și tenacitatea cu care promova
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aducea maghiarilor elogii pentru bogățiile de care dispun și echipamentului militar excelent, încât pot să lupte cu • În bilanțul mișcării cruciate s-au înscris, nu în ultimul rând, impresiile puțin măgulitoare pe care europenii și le făceau unii despre alții: germanii apreciau la italieni inteligența, bunele maniere, sârguința, bogăția, luciditatea, dar detestau avariția, instabilitatea, vanitatea și lăcomia; italienii i-au văzut pe germani grosolani, greoi, fără tact, fără măsură la mâncare și băutură, de unde mereu certăreți, anarhici și nestăpâniți. În ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au înscris, nu în ultimul rând, impresiile puțin măgulitoare pe care europenii și le făceau unii despre alții: germanii apreciau la italieni inteligența, bunele maniere, sârguința, bogăția, luciditatea, dar detestau avariția, instabilitatea, vanitatea și lăcomia; italienii i-au văzut pe germani grosolani, greoi, fără tact, fără măsură la mâncare și băutură, de unde mereu certăreți, anarhici și nestăpâniți. În ochii francezilor și italienilor germanii erau barbari - furor Teutonicus - calificativ devenit loc comun în Europa secolului al XII-lea. Europenii i-au numit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
secolului al XII-lea. Europenii i-au numit pe bizantini perfizi, iar Anna Komnena pe occidentali - extrem de zgârciți. La hotarul dintre secolul al XII-lea și al XIII-lea, în epoca genezei națiunilor medievale europene, au căpătat contur stereotipurile despre germanii certăreți, rău intenționați și necuviincioși în timpul chefurilor, francezii instruiți, muieratici și aroganți, englezii bețivi și sperjuri, de unde expresia perfidia Anglica și jocul de cuvinte - Anglus non angelus est. Aceste stereotipuri vor însoți timp de secole popoarele europene (G. Kristo, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
suveranii înșiși au intervenit să calmeze spiritele, luându-i pe nemaghiari sub protecție. În veacul XIII situația avea să se schimbe radical. Acum intra în uz expresia furor Teutonicus - calificativ ajuns în țară prin intermediul tinerilor care frecventaseră universitățile occidentale - și germanii începeau să fie desconsiderați, cehii erau numiți furibunzi, bețivi și îngâmfați, iar pecenegii - insignifianți și foarte răuvoitori 21. Imaginea germanilor și cehilor în ochii polonezilor și a celor din urmă în scrierile imperiale și boeme a oscilat în funcție de timpuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
schimbe radical. Acum intra în uz expresia furor Teutonicus - calificativ ajuns în țară prin intermediul tinerilor care frecventaseră universitățile occidentale - și germanii începeau să fie desconsiderați, cehii erau numiți furibunzi, bețivi și îngâmfați, iar pecenegii - insignifianți și foarte răuvoitori 21. Imaginea germanilor și cehilor în ochii polonezilor și a celor din urmă în scrierile imperiale și boeme a oscilat în funcție de timpuri și de interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975 sau 977-1018) și-a arătat antipatia față de stăpânitorul piast Bolesław I cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I cel Viteaz (principe între anii 992-1125 și rege în ultimul an al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general, a făcut aprecieri mult mai echilibrate referitoare la germani decât la cehi, pe ultimii numindu-i jefuitori, infideli și îngâmfați. Din a doua jumătate a secolului XII, când animozitățile dintre cele două popoare slave au scăzut sensibil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general, a făcut aprecieri mult mai echilibrate referitoare la germani decât la cehi, pe ultimii numindu-i jefuitori, infideli și îngâmfați. Din a doua jumătate a secolului XII, când animozitățile dintre cele două popoare slave au scăzut sensibil din intensitate, în prim plan s-au situat relațiile polono-germane. Moartea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Piotr Włast (+1155), a fost prezentată drept rezultat al uneltirilor unei principese germane adulterine, cărturarul Kadłubek (1150-1223) a adoptat o ținută antigermană și episcopul de Gniezno Jakub Świnka (1283-1314) a îndreptat împotriva imperialilor o critică nemaipomenit de virulentă. Conform surselor, germanii îi tratau pe polonezi cu aroganță, iar ultimii îi calificau pe • Koz’ma Pražskij, Cešskaja hronika (Pamjatniki srdnevekovoj istorii narodov Central’noj i Vostoč’noj Evropy. Vstup. stat’ja, perevod, komment. G. E. Sančiuka), Moskva, 1962, p. 220; A se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colaborarea polonogermană. Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt în lume popoare mai apropiate și mai prietenoase unul față de celălalt decât slavii și teutonii“23. Vom sublinia că polonezii au fost mult mai ponderați în altercațiile lor cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a confruntat în anul 1041 cu principele Bretislav I (1035-1055), împăratul fiind numit nostrates, Teutonici. Pe de altă parte, privilegiul principelui ceh Soběslav al II-lea (1173-1178) care se revendica de la un document emis pe la anul 1100, statua că germanii, deoarece sunt diferiți de boemi, trebuie să se conducă de drept și de datină proprie 26. Cosma de Praga anunța că ține de gens Bohemica, pentru germani, numiți gens Teutonica, pe care îi credea aroganți, nu arăta simpatie și se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1173-1178) care se revendica de la un document emis pe la anul 1100, statua că germanii, deoarece sunt diferiți de boemi, trebuie să se conducă de drept și de datină proprie 26. Cosma de Praga anunța că ține de gens Bohemica, pentru germani, numiți gens Teutonica, pe care îi credea aroganți, nu arăta simpatie și se bucura că au fost alungați din țară • Velikaja hronika o Pol’še, Rusi i ih sosedjah v XI-XIII vv. (Chronica Poloniae Maioris. Monumenta Poloniae Historica), Pod redakciej
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Beumann und W. Schrüder (Nationes. Historische und philologische Untersuchungen zur Entstehung der europäischen Nationen im Mittelalter. Band 3), Sigmaringen, 1980, p. 61 (nota 165). • H. Fritze, op. cit., p. 219-220. de principele Spytihněv I (1055-1060)27. Cronicarul își bătea joc de germani, pe care îi considera foarte grași, puțin obișnuiți cu mersul pe jos și nu prea perspicaci 28. Nemulțumit de consacrarea unui german în calitate de episcop pe timpul lui Vratislav al II-lea/I (principe între anii 1061-1085 și rege între anii 1085-1092
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nota 165). • H. Fritze, op. cit., p. 219-220. de principele Spytihněv I (1055-1060)27. Cronicarul își bătea joc de germani, pe care îi considera foarte grași, puțin obișnuiți cu mersul pe jos și nu prea perspicaci 28. Nemulțumit de consacrarea unui german în calitate de episcop pe timpul lui Vratislav al II-lea/I (principe între anii 1061-1085 și rege între anii 1085-1092), Cosma de Praga își formula invectivele la adresa imperialilor atribuind unui nobil autohton o tiradă plină de sarcasm din care reieșea că erau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la adresa imperialilor atribuind unui nobil autohton o tiradă plină de sarcasm din care reieșea că erau destui cehi capabili să ocupe această demnitate; în împrejurările respective pentru prima dată răsuna ideea, preluată și reiterată ostentatoriu în secolele următoare, precum că germanii au venit coate-goale în Boemia să se procopsească pe seama localnicilor. Nu este lipsit de interes faptul că episcopul praghez Jaromír luase la consacrare numele german Gebhard și că papa Grigore al VII-lea (1073-1085), suveranul pontif aflat în acerbă dispută
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cosma de Praga, fiindcă nu se putea lansa în afirmații similare, din cauza legăturii strânse a țării sale de Imperiul German, își mulțumea orgoliile trasând limitele dependenței de imperiali și evocând reușitele în confruntările cu alte forțe din proximitate, inclusiv cu germanii, dar mai ales, cu Piaștii. Note emotive în descrierea propriei țări se resimt în toate cronicile citate - Cosma de Praga și Gallus Anonymus își încep lucrările cu pagini memorabile despre frumusețea și bogăția patriei lor; rânduri asemănătoare întâlnim la cărturarii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al populației. Marea majoritate o formau evreii, lesne identificabili prin ținuta vestimentară și prin stricta respectare a sabat-ului, cu implicațiile economico-administrative de rigoare asupra comunității. Exista însă și o colonie de elvețieni, dar și de francezi, bulgari, cazaci și germani, a căror așezare în zonă era încurajată prin toate mijloacele de către ruși37. Cele mai variate și mai căutate profesii (doctori, mecanici, preoți, negustori) nu erau practicate de ruși, ca și inexistenți în zonă, ci de nemți, greci, armeni și evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu Austria, în „Românul“, 19 martie 1881, p. 253. Pentru opinia publică italiană un stat puternic în această zonă a Europei era important, pentru că „fără elementul grec și miezul latin partea răsăriteană a Europei ar fi sub influența slavilor și germanilor“, în „Românul“, 25 martie 1881, p. 273. • Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 240. • Ș. Rădulescu Zonner, Gh. Căzan, op. cit., p. 56. • Ibidem, p. 59. • Dovada stabilirii unei anumite legături între unele cercuri politice austriece și I.C. Brătianu reiese din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este mai izbutit decât altele în privința trasării unei evoluții a problematicii legate de planurile de uniune româno-maghiară, există două handicapuri ce s-au dovedit insurmontabile pentru autoare. În primul rând, utilizează doar o singură categorie de surse - rapoarte ale diplomaților germani și austrieci de la Budapesta și București -, nereușind în destule momente să se distanțeze de relativismul unor opinii întemeiate pe informații indirecte. Iar în al doilea rând, nu cunoaște deloc istorie românească (vina revenindu-i și istoriografiei românești, care nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
compromis pentru a obține sprijin extern pentru cucerirea puterii în Ungaria: unii emisari ai forțelor contrarevoluționare au promis sârbilor o alianță împotriva italienilor și românilor 11; alții au încercat să dovedească francezilor că „nu pot avea mai fideli amici în contra germanilor decât pe maghiari“; alții îi informau pe italieni că guvernul de la Szeged, odată ajuns la putere, va fi cel mai credincios aliat al Italiei; Bethlen le spunea englezilor de la Viena că acordarea portului Fiume Ungariei va facilita comerțul maghiar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sovietice în sprijinul Cehoslovaciei, dacă aceasta din urmă ar fi fost atacată de Germania 24. În fapt, atât România cât și Polonia au refuzat să accepte acest tranzit. Motivele erau însă diferite. Dacă România nu dorea să-i provoace pe germani, Polonia nu a acceptat deoarece nutrea ea însăși planuri față de Cehoslovacia. Acestea s-au concretizat în toamna anului 1938, când, cooperând cu Germania, Polonia a obținut mult râvnita regiune Teschen, după încheierea Acordurilor de la München 25. Cehoslovacia a pierdut atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de neagresiune sovieto-german - un Acord de Asistență Mutuală 94, astfel încât atunci când Hitler a atacat Polonia, britanicii nu au mai avut nici o ieșire. Ei au declarat război Germaniei la 3 septembrie 1939. • William Carr, Arms, Autarky and Agression. A Study in German Foreign Policy 1933-1939, New York, W.W. Norton & Company. Inc., 1973, p. 110. • D.B.F.P., Third Series, Volume V, documentul nr. 66, p. 113. • Ibidem, documentele nr. 48-49, p. 95-96. • Ibidem, documentul nr. 66, p. 113-114. • Textul provizoriu al acestei declarații se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]