3,543 matches
-
țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc când dau
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
mai dă nimic de făcut Și va rămîne din el un os mare în spatele grădinilor Nici eu nu-i dau nimic de făcut cîinelui nostru Care cum mă așez țuști și el sub scaun Gata să-mi lîngă pantofii și gleznă Dar el e mascota familiei și le primește pe toate De-a gata pentru că se bucură cînd venim acasă Dar parcă în seara asta aș ieși la o plimbare Poate mă întîlnesc cu un prieten tăcut Tare mi-e dor
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
în clipele în care eu sfarm între dinți speteaza scaunului de piatră galbenă pe care e așezată ea stă în miezul acestei pietre galbene și-și ridică în spuma primitoare a văzduhului poalele rochiei de piatră galbenă care îi acoperă gleznele și pulpele ea stă în miezul acestei pietre galbene și mă roagă să nu care cumva de drag de ea să mă dau de trei ori peste cap și să devin chiar piatra galbenă în care ea este pînă dincolo de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
i-ar încălzi degetele. ÎNCÂT Omul e atât de neștiutor, dar mai ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele de ciocan ale tinichigiului ce potrivește
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
într-un bâzâit supărător de elice și sânu-i stâng este în neliniște alăptează în draci o irezistibilă și nesătulă Julietă plină de pistrui și coșuri pubertine stă la rând și neastâmpăratul Romeo care o sărută din când în când pe glezne acolo ar fi zona ei erogenă lumea își poate imagina însă orice buzele lui devin tot mai cleioase și îmbujorate Aplaud cu frenezie spectacolul pare decupat dintr-o tragi-comedie cu actori profesioniști educați prin spitale de psihiatrie / se întunecă de
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
și alte mărunțișuri sunt doar o parte a mișcării estetice din care o ramură subțire frumoasă și tristă ne privește de peste tot din toate ferestrele sale și nu depind de Roza Rozalia de nicio formulă chimică-a nopții nici de glezne înrourate nici de un vers frânt și nici de nefericiții vraci de grădinarii cei răi de aceste sfinte neînsemnate detalii Rozalia cea fără formă nici înger nici basm e de-abia o adiere deasupra unui strop mai mare ca Dunărea
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
în care iarba necosită se ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou, un anotimp copleșitor ce îmi dictează și cea mai simplă mișcare. Trupul
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
Sunt un om politicos și singur imaginându-și tot mai des o casă de cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
capul de pereți cu buzele umflate îmi căuta dosul palmei o plezneam peste gură. "să nu mă mai bați", se ruga de mine și-și frângea mâinile ca dinaintea unui mort. "să mă lași în pace", ziceam, "altfel îți rup gleznele" a plecat. degetul pe care port inelul de la ea supurează, nu se mai vindecă. Ultima întâlnire cu Viorel Paraschivoiu la barul Sîlîuța un om singur șade la o masă joasă. pe tăblia de brad vin și pleacă o falcă de
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Emil Brumaru Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
bărbat, de proprietar generos de instructor plătit cu ora, fiindcă am nevoie doar de salariu ca să ajung de la mine la mine De câte ori vreau Despre eroi și morminte Tot ce știu despre mine Ești tu Tatuajele tale pentru orbi scrise pe gleznele tale muzicale, aerul fierbinte mișcându-se somnoros mult mai jos de pubis și venele subțiri Atât de neliniștit și flămând merg pe pielea ta de acasă la birou și de la birou acasă Cu degetele înfipte adânc în buzunare ca niște
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
aripi și pureci mici între gherutze! Să mă salvezi toamna din tufișuri însângerate de măceși, din gura flămândă a câinilor fără stăpân. Să mă duci la tine acasă, pe acoperișul blocului cu 13 etaje. Să mă îngădui iarna întreagă la gleznele tale, la poveștile tale cu îngeri păzitori, cu poeți glorioși, cu nopți de iunie în care ne vom legăna împreună în hamacul de borangic al greierilor, al cicadelor. Doamne,aș vrea să mă hrănești ca și cum aș fi primul poet hămesit
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
fără urme o herghelie de mânji, o turmă de iezi verzi/albaștri. Frumusețea trupului ofilit e-o poveste apusă demult, o monedă fără putere de circulație în subteranele toamnei. Lasă-mă să greșesc, îngere Ioan, lasă-mă să-mi rup glezna de aur, să-mi mototolesc aripile de hârtie și rochia incoloră de Văduvă trandafirie, să mă rătăcesc între pereții de lut ai Bibliotecii din Alexandria. Lasă-mă, îngere, să fiu poet anapoda, cum sunt, să scrijelesc versuri stângace pe hornurile
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
fie vreo medaliată olimpică. Olimpicilor li se fac toate chefurile. Apoi, mă uit mai atent, și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ore și a fost respins cu mari pierderi pentru atacanți. în urmărirea acestora, ieșind din fortificație, a pornit contraatacul nostru cu grenade, în frunte cu generalul Weidemann. Acesta căzu în primele rânduri. Pe mine m'au lovit schije la ambele glezne. Cavaleriști moldoveni pe jos m'au scos pe brațe din luptă. Oficerii răniți erau aduși în centrul fortificației, luați în primire de sanitari și îngrijiți de medicul țarului. Petru I a venit să ne îmbărbăteze dar i s'a făcut
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
dat ordin să ieșim cu toții din fortificație și să ne încolonăm. Marele vizir Mehmet Baltagi permise armatei înfrânte să se retragă fără a depune armele, fiind escortată în drumul ei până la Nistru de Turci sub comanda pașei Mehmet Cerchez. Având gleznele rănite, eu nu puteam încăleca. M'au luat cu ei, într'o căruță, oamenii lui Dimitrie Tarangul. Convoiul nostru porni încet pe malul drept al Prutului către miazănoapte până la Ștefănești unde am trecut Prutul îndreptându-ne spre Moghilău. Când am
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
Nicolae Tone domnița poesie face rondul de dimineață ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
să bea lapte din pumnii lui însinguratului homer și-l va ajuta să scrie continuarea odiseei bărbatul care sînt va ridica vulturpoema pe catarg va urla la zei în limba lor fără cusur le va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt pe doi a venit poate clipa în care fîntînile din adîncime ar putea umbla dimpreună cu oamenii pe cărarea diurnă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
la care ai lucrat ca un sclav toată viața ta/ refuzînd toate istoriile politice și literare/ crezînd doar în durerile tale înfloritoare în/ șansa unică de a găsi încă un pumn de cuie/ în care să-ți înfigi mîinile și gleznele". Dar condiția de poet de la "periferia fizică a orașului" apare și într-o aură amar-comică, mazilesciană: "oh Universule blînd papagal îngînînd zile/ și nopți de cenușă s-a născut poetul local/ minunea negăsită-n tabla de materii/ s-a născut
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să fug din oraș cu părul vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie de uși să învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii la cizmar să te aștept și mâine sub felinar poate vii să mă
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
ta e înotul prin sinele-ți încă liber, grăbește-te, drumurile se bifurcă la nesfârșit, malurile se depărtează împinse de mareea amurgului... Printre lumini... Ții minte văile cu jderi prin care rătăceam mai ieri? Cărări înguste, grote, salturi, fugi... Și gleznele-ți ostatice-ntre rugi... Printre lumini, lumină tu fiind, brațe de rai simțeai cum te cuprind, O clipă ai fi vrut să strigi, stăpână peste liniști și ferigi, te-o auzi cu unda-i vreun izvor și-ți va sări
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
vecie, La zidul ocnei priponiți cumplit, Dar, chiar dacă nu-i scris să-ți fiu iubit, Eu nu m-aș cere-afară-n slobozie. Și-un gând nemernicos îmi dă târcoale: Ce-ar râde hoții dacă ne-ar vedea! Cu greu lăcat la gleznă fiecare, Precum viețașii prinși de o ghiulea, Tu porți cu râvnă lanțurile sale, Iar eu trudesc din greu în slujba ta. 8 Socoți că te-am momit cu vicleșuguri Și pot, ca pe o slugă, să te cert; Al meu
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
își schimbă veșmintele, nimeni nu i-a văzut vreodată goliciunea trupului ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte. Ușor se furișează în suflet; limba ei greu se mai învață, mai mult se trăiește și se plătește scump, cel mai scump; aproape întotdeauna te costă viața
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]