2,506 matches
-
lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare și când am dat cu ochii de niște studenți, năuci și strâmbându-se, am lăsat capul jos și m-am repezit spre pub-ul din campus, The Café, adăpostindu-mă sub copertina de la intrare, ținându-mă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-o noapte când eram...în trecere...pe la facultate, mici livrări, i-am întrebat pe puștii ăia dac-ar fi în stare să-mi procure drăcovenia, iar ăsta a zis c-o să mi-o aducă a doua zi. Nici o problemă. Goneam pe autostradă. Am ignorat palmierii nelegănați care transformaseră autostrada într-un tunel. Mă ghidam după banda în care rulam. Scriitorul nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Kentucky Pete continua să vorbească, deși ceea ce spunea nu mai conta. - Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se și închizându-se, producând plescăituri jilave. Sarah și-a întors capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul meu părea cel mai aproape. Ușa era deschisă. Ușa de la intrare nu era. În birou aveam arma din seif. Ne-am adăpostit în birou și am încuiat ușa. Am pus-o pe Sarah pe canapea. Amândoi copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
celui care ne preocupă. Îmi solicitați fotografii. Dacă le-aș fi avut, Vi le-aș fi arătat când ați venit la mine. Am un aparat fotografic bun - deși e de tip mai vechi - un Super-Ykonta 6+9. Dar timpul care gonește atâta astăzi nu mi-a dat răgaz să Îl mai folosesc, nici când Îmi veneau prietenii. Și nici astăzi nu-l am. Dar C. Sturzu nu mi-a trimes astfel de fotografii. Cât despre a scrie referitor la omul și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
te extinzi pe dinăuntru, nu te mai poți întoarce în carcera inițială, „naturală” a existenței tale. Sunt gânduri care se scriu aproape singure. Mâine-dimineață, vom pleca spre Polonia, la Malbork. Înainte de culcare, îmi fac bagajele. 22 iunie, joi VITALIE CIOBANU: Gonim pe autoband cam de o oră. Ținta noastră e Wolsburg - un oraș la 40 km, unde ne-a așteptat, cuminte, în cele două zile rezervate Hanovrei, trenul căruia îi fuseserăm juruiți în această călătorie. Câte trei fâșii de circulație, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Keutgen, directorul maternității, membru al ordinului, este belgian. Un fel de sfânt laic, elegant, cu mare faimă în țara sa, și care a ținut să-și încheie cariera profesională în acest colț pierdut de lume. A petrecut o noapte albă gonind, cu mașina, după un puști căzut în plasa armatei israeliene și dus într-un camion nu se știe unde. Fiul unei doctorițe șefă de serviciu, dar deținătoare a unui pașaport iordanian, fără carte de identitate palestiniană și deci în pericol
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noastră, și există în miezul oricărui mesianism un fel de sfântă nerăbdare a celor ce așteaptă mânia Cerului, un "porniți odată vijelii dorite" o trăsătură comună tuturor celor care pregăteau Marele Amurg și celor care-l așteaptă pe Mesia. Speranța gonește ca vântul. O dovedește și viteza nebună cu care se deplasează oamenii lui Dumnezeu. Oameni-săgeți, îmbrăcați în negru. Pe strada profeților, venind dinspre Mea Shearim, în grupuri mici de câte trei sau patru, în ajunul shabbat-ului, ei converg înspre poarta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
septembrie, cădea în anul 1469. În Letopisețul de la Putna II se arată că „În anul 6978 (1470) august 20, au venit tătarii, mulțime mare, și s-a bătut cu ei Ștefan voievod la dumbrava de la Lipinți, lângă Nistru. Și a gonit urma lor și a luat toată prada lor. Și apoi s-a întors cu izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mâna preasfințitului mitropolit, chir Theoctist și a episcopului Tarasie și cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Albert solilor pe care-i trimitea, în toamna anului 1497, la regele Vladislav. În Letopisețul țării se arată că, aflând că regele n-a respectat înțelegerea și a apucat-o pe alt drum, „s-a mâniat Ștefan Voievod și a gonit pe urma lor cu oștenii săi și cu două mii de turci, și i-a ajuns la marginea făgetului Cosminului”. Grigore Ureche scria și el că, aflând că polonii nu se retrag pe calea stabilită, „înhirbântatu Ștefan Vodă de războiu, socotindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce aveau în ele au fost pierdute.” Analele rutene (Cronica de la mănăstirea Hustânskaia), referindu-se la lupta din Codrii Cosminului, menționează răsturnarea copacilor peste oastea polonă după care se scrie: „Și i-a nimicit acolo fără milă și i-a gonit până la graniță, bătându-se. Și așa de mare a fost înfrângerea polonilor atunci, încât regele s-a îmbolnăvit. Și de atunci a ieșit această zicătoare: în vremea regelui Albert, a pierit șleahta în Polonia”. În Cronica lituaniană se arată că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cerbului și al ciutei rămâne finalitatea vânătorii. Dacă ciutalina dădea spor meșteșugurilor prin împărțirea lor rituală, ciutele creează prin moarte un nou relief, o lume învestită magic cu esența vieții trupului lor: „În goană ne-o luară/ Și-o să ne gonească/ Pân-la pod de os,/ De os n-a mai fost,/ Dar acum se face/ Tot din os de ciută,/ Ce-or mai rămâneară,/ În goană ne-or luară/ Și-o să ne gonească/ Pân’ la pod de sânge,/ De sânge n-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În goană ne-o luară/ Și-o să ne gonească/ Pân-la pod de os,/ De os n-a mai fost,/ Dar acum se face/ Tot din os de ciută,/ Ce-or mai rămâneară,/ În goană ne-or luară/ Și-o să ne gonească/ Pân’ la pod de sânge,/ De sânge n-a mai fost,/ Dar acum se face/ Tot din sânge de ciută.” (Luncavița - Tulcea), „Ș-o să ne gonească/ Pân’ la munți cărunți,/ Munți cărunți n-o fost/ Noi că mi l-om
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de ciută,/ Ce-or mai rămâneară,/ În goană ne-or luară/ Și-o să ne gonească/ Pân’ la pod de sânge,/ De sânge n-a mai fost,/ Dar acum se face/ Tot din sânge de ciută.” (Luncavița - Tulcea), „Ș-o să ne gonească/ Pân’ la munți cărunți,/ Munți cărunți n-o fost/ Noi că mi l-om face/ Tot din păr de ciută,/ De ciută mioară/ La păr gălbioară. ”(Ostrov - Tulcea). Oasele, sângele, blana, alături de copite, gheare și dinți reprezintă elemente prin care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde./ Lăsa buza la pământ,/ Și coada, fuior în vânt,/ D-așa fugea amărât.../ Șearpele să-ncolăcea,/ După Mistricean să lua,/Șeapte hotare-l gonea”. Calitățile speciale ale calului inițiat în toate modurile animaliere de manifestare nu sunt însă suficiente pentru a se sustrage blestemului implacabil. „Propunerea” șarpelui într-o variantă de la Bordeasca Veche, Vrancea, este revelatorie: „- Măi, voinici, nu-l mai bati,/ Mânî calu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tipar masculin. Sacrificiul cerbului, ca tipar diferit de întemeiere, este condus de frații fecioarei, pentru care vânătoarea devine scenariu inițiatic: „Câteși trei sunt vânători,/ De șoimei asmuțitori./ Ei pe tine te-or vedea,/ După mineor alerga,/ Cu șoimeii te-or goni,/ C-ogăreii teor sili,/ Cu suliți te-or îmboldi”. împărțirea trupului cornutei respectă și aici datele rituale, cuminecarea cuplului nou format și a profanului având rolul inițiatic definitoriu în consacrarea tinerilor și, implicit, în revigorarea universului: „Sacrificiul interpune, între om și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a face cuplul să zămislească sub influența puterilor mitice și astfel să contamineze lumea cu fecunditatea primară. Orațiile de nuntă surprind chemarea rituală, imposibil de explicat cu mijloace raționale: „Atâta se săturase,/ Încât era să se lase,/ Să nu mai gonească vântul/ Și să spulbere pământul./ Dar parcă-l chema-o nălucă,/ Încă tot să se mai ducă./ Și așa peste o movilă,/ Mai mergând loc ca o chilă,/ Cu arc și săgeata-n mână,/ Ajunge la o fântână,/ Unde zări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
groapă (teorie susținută de Marin Gârnățeanu din Huși, m. 1966, membru al Academiei Române); 8) de la turcescul huși = rămășiță de la vin, termen de origine cumană sau peceneagă; 9) de la huci (pronunțat moldovenește huși), ipoteză emisă de geografii Vintilă Mihăilescu și Ion Gonea; 10) de la Hus (ebr.), fiul lui Ham. Forma Husa la aromâni ar justifica originea biblică a numelui; 11) Emil Petrovici considera că denumirea orașului Huși provine de la pârâul omonim, iar din punct de vedere etimologic, numele moldovenești de persoane Hus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
luase pe germani drept francezi; eu m-am îndoit de știrea adusă, dar nu restul publicului. Mii de persoane au alergat pe Piața Episcopiei, unele duceau flori, toți strigau: „Trăiască Franța!“ Muzica militară germană care cânta pentru Mackensen a fost gonită, Marseillesa și imnul regal intonate. Francezii însă nu se arătau, dar pe un balcon ieși un german, care repede pieri în huiduielile și fluierăturile publicului. Altul apăru jos la ușă; maiorul Dumitrescu, de la biroul păcii, înaintă și-i strânse mâna
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
etajul de sus e frumoasă, dar întunecă toate odăile de culcare, până aci luminoase și plăcute. Biblioteca de la al doilea cat, într-adevăr frumoasă și cu o vedere largă pe vale. Ionel, în nemărginita lui iubire de cărțile care „îl goneau din casă“, cum zicea, făcuse o cameră mare, îmbrăcată în lemn, și așezase acolo primul dulap făcut de mama, pe care îl scoase din casă după cererea Elizei. Casa era foarte schimbată, lucru natural în locuințe adaptate nevoilor fiecărei generații
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Sf. Ion și lucrurile păreau potolite. În vară, după cura mea de la Carlsbad, înainte de a pleca la Predeal, hotărâi să trec câteva zile la Florica, unde nu mai fusesem, și mă anunțai din București. Petrecurăm trei zile împreună. Dânsa, gonită de căldură, plecă la Cumpăna cu automobilul meu, insistând să o urmez. Eu rezistam, voiam să mai stau la Florica. Mi se părea că mă simt mai bine printre cei morți. După patru zile însă, mă birui și pe mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Intră roșu, congestionat, dar îngălbeni subit când Dinu, luând cel dintâi cuvântul, îi spuse foarte energic părerea lor și îi arătă cum guvernele greșiseră misiunea lor: renun țaseră la garanțiile puterilor occidentale, reziliaseră contractele de furnizări de petrol și alimente, goniseră pe inginerii francezi și englezi în câteva ore, fără să ceară garanția fruntariilor din partea Axei, împăcaseră pe rege cu gardiștii - toate acestea la comanda Germaniei, care trebuia să ne furnizeze arme și muniții. Dar [la] ce serveau aceste furnituri dacă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
împarte cuvintele Întrerupe emistihul marcând pauza (franceză). 117 În favoarea sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132 Sticle. 133 Hrăpăreț, lacom. 134 Decoltat (franceză). 135 Prea joase în partea de sus și prea înalte în partea de jos (franceză). 136
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru Domnul era sacrificat pentru ceremonia de curatire a templului, Apoi, marele preot aseza in mod simbolic toate păcatele mărturisite ale poporului din cursul întregului an și depozitate în Sanctuar asupra țapului pentru Azazel - simbol al lui Satana și-l gonea în pustie . „Herbul țării, vechii și-au fost ales buăr” - știință și artă heraldică Capul de bour simplu sau cu gât, purtând între coarne o stea, încadrat între soare și lună, figurează atât pe stema de țară a Moldovei și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
obicei în tabere temporare până la întoarcerea în țară. În plus față de cei care caută azil, trecând de obicei frontierele naționale în scopul obținerii statutului de azil, țările cele mai slab dezvoltate au până la 25 milioane de persoane strămutate intern (IDP), goniți din propria patrie de cauza război sau foametei 13. Desigur, imigranții reali sau potențiali nu se limitează în niciun fel la cei care fug de persecuție în propria lor țară și caută statut de refugiat. Majoritatea sunt imigranți economici, exploatând
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta avansa cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]