14,967 matches
-
țipete și înjurături. Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere oripilantă, cele trei femei bunică, mamă și mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voia imperturbabil și autoritar. I-am ghicit neputința dată de condiția lui de deținut. Și am simțit mai ales teama pentru Minodora, pe care o îndrăgise ca pe copilul lui așa cum a și devenit pe hârtiile pe care ne-am grăbit să le completăm și care confirmau căsătoria mea cu el și adoptarea Minodorei Racoce de către Gerhard Bosch, medic german. Asemenea documente, fără valoare în lumea liberă, se practicau după niște reguli valabile numai în lagăre atunci când anume interese obscure o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încă încredere în oameni. Nu știa, era prea tânără ca să știe, că printre oameni sunt atât de multe bestii. În așteptarea serii, am făcut de zeci de ori drumul de la baraca noastră la poartă și înapoi de parcă astfel puteam să grăbesc reîntoarcerea Minodorei. Când noaptea s-a lăsat, am simțit o mână punându-mi pe spate o pufoaică ; Gerhard mi se alăturase și am făcut același du-te-vino, fără să schimbăm o vorbă, până la miezul nopții când a reușit să mă înduplece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Obi în sus, pe un plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea ca oricând, iar gândurile îmi erau neîncetat la Minodora. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ani mai vârstnică decât Minodora. Teodora se întoarce târziu, dar mulțumită, de la căpătâiul bărbatului cu picioare ologite pe care l-a ajutat să treacă cu bine peste dureri și infecție. Doctorii sunt rari prin partea locului și nu se prea grăbesc să îi ajute pe cei în suferință, mai ales dacă nu au bani grei, deci oamenii tot la ajutorul ei și al altora ca ea recurg, chiar dacă anul 2000 nu-i prea departe. Îi este foame și pregătește împreună cu Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
formulez nici măcar pentru mine însămi. Dar în noaptea asta, diferită de toate pe care le-am trăit până acum, ascultată de tine și incitată de reproșul abia ascuns al tatălui meu, cred că o să reușesc. Te ascult, Dora. Nu te grăbi și cercetează-ți bine străfundurile sufletului. Știu că nu este ușor, am și eu experiența mea. Relația mamă-fiică este una din cele mai delicate din toate câte ne pot tulbura. O să încep cu Dorina, am mai proaspătă în minte relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în pădure, cât mai departe ..." Vocea caldă și șoptită a Teodorei: " Mulțumesc pentru brânză și smântână, Artiomușca. Pică bine pentru oaspetele meu. Și lasă în pace pisica, știi că nu cred în superstiții." E aproape ora prânzului și Dora o grăbește pe Teodora să continue povestea vieții lor după reîntoarcerea din Siberia. Ce să-ți spun, draga mea ? Că ne-a fost greu ? Cuvântul nu poate exprima supliciile prin care am trecut atunci iată, sunt aproape patruzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un abia perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere fără nici un călător. SCURT POPAS În locul în care Dora nu s-a mai întors. La ora prânzului, Victor intră grăbit în casa de sub pădure din Orașul din Alsacia. Înghite pe nemestecate ceva, nu prea știe ce, răsfoind maldărul de hârtii care fuseseră îndesate în cutia poștală. Trebuie să se reîntoarcă cât mai repede la spital, proiectul "Justin" pentru Centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un potrivnic al poporului muncitor, și-a permis să glăsuiască macabru o calfă a tinerilor cu serviciul militar satisfăcut și cu gândul la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mine va cădea vreo nenorocire, tu să ai grijă de Oxana și de gospodărie, că băieții s-or descurca ei și singuri. Degeaba Trifane! Că bătrânul Cuveică a murit... încă de când erai plecat... Așa că stai liniștit acasă și nu te grăbi la drum lung și primejdios!.. Că priceperea la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Se cuvine să ne exprimăm fără rezerve întreaga gratitudine față de minunatele noastre gazde! Totul, chiar absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o mică adiere de vânt... Năluca Fetița noastră s-a înălțat pe nesimțite... La nici un an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dinăuntru și să fii rezistentă la frig... Ca o fetiță cuminte ce ești... ca o prințesă cum zici că ai vrea să fii... Că-i un frig afară, de crapă pietrele... Vreme numai bună pentru călătoria Moșului. Da, buni! Dar grăbește-te că vom pleca odată cu seara ca să mă găsească acasă... Te rog, bica-bicuța, să nu-i spui Moșului că te-am supărat când eram mică și nici că am mâncat țurțuri de la burlan și am răcit și nici că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu bulibașa nu o respectă... ca la cârciumă să vie spălați și bărbieriți ca la biserică... Șî când s-îmbată să sî ducă acasă, că pe-aici numai di scandal îs buni... Giovan și-a luat romu și s-a grăbit să-l amestece, zicea, cu berea îngurgitată în după-amiaza acelei zile. Mai bagă o jumătate de român! A cerut și, tacticos, și-a achitat întreaga comandă, scoțând la vedere, ostentativ, mai toți banii din chimir... Apoi s-a retras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
surpriză stupefiantă!.. Mama Iosefina, nicăieri!.Nu a dat de urma ei nici pe strada din fața blocului și nici pe vreo bancă din părculețul de vizavi. Lipsea și taxiul care i-a adus de curând. Ici-colo, câte un trecător întârziat se grăbea să ajungă la domiciliu... Informația Bucureștiului de a doua zi informa lapidar că o persoană de sex feminin, de aproximativ patruzeci-patruzeci și cinci de ani, al cărei nume încă nu a fost stabilit, s-a aruncat sub roțile acceleratului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai poate dojeni. În schimb fătuca, observând un zâmbet abia schițat în colțul gurii la o doamnă de-alături, s-a îmbujorat până în vârful urechilor și și-a fixat privirea asupra unui loc liber din spatele vehiculului, pe care s-a grăbit să-l ocupe pentru a se elibera de niște priviri mult prea insistente. Proaspăta liceană s-a liniștit totuși din momentul în care și-a dat seama că printre călătorii din față nu se afla nici un elev care să prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a revenit obligația să predea la colectivă mai toată averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă cu nea Onuț, mă consult, pun tot felul de întrebări suplimentare și, după o vreme, fac semnul sugerat de prietenul meu drag. Așez arătătorul pe o direcție vecină, foarte, foarte aproape de Dumnezeu... Stilații fac schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
exclusiv pentru ea. Era ora 9, văzuse ceasul de la mână. Cu sau fără o zi, două, trei firea ei calmă și liniștită nu ar fi lăsat-o să se simtă niciodată grăbită. Și chiar acest fapt de a nu se grăbi îi crea sentimentul că nu se făcea nimic, că trăia un haos. În aer se putea mirosi teroarea. Casa ei îi oferea adăpost aparent, căci nu era în siguranță, dar toate lucrurile care la atingere îi erau nu străine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubirea aceasta s-a mulat perfect pe sufletul meu. Este numai iubire în sufletul meu ,tandrețe, pasiune. Nu-mi doresc decât să te văd, să-mi zâmbești. Iar când mă atingi, fără să mă iubești și tu, sufletul mi se grăbește lacom să simtă.... Iar dacă ai fi al meu, nu m-aș grăbi. Te-aș face fericit. Cel mai frumos lucru la această iubire e că ne-am face fericiți amândoi. Știi ce e aia persoană ideală? Tu. Numai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sufletul meu ,tandrețe, pasiune. Nu-mi doresc decât să te văd, să-mi zâmbești. Iar când mă atingi, fără să mă iubești și tu, sufletul mi se grăbește lacom să simtă.... Iar dacă ai fi al meu, nu m-aș grăbi. Te-aș face fericit. Cel mai frumos lucru la această iubire e că ne-am face fericiți amândoi. Știi ce e aia persoană ideală? Tu. Numai tu. Doar de tine am nevoie. Acum că te-am găsit, sufletul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar decența și bunul simț îmi facilitau intrarea pe sub pielea persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită am dus-o la un azil, unde au primit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe Amanda. Leșinase, l din cauza căzăturii. O luă în brațe, blestemându-se pentru ceea ce ajunsese, hotărându-se cu toată ființa lui să înceteze cu orice-ar fi fost ceea ce simțea și nu-I dădea pace. Găsi spirt la baie. Se grăbi să o trezească și speră ca ea să reacționeze. Ea se trezi din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar o zgârietură ușoară marca ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Dispare frica, dar inima îmi rămâne încleștată cu disperare de mine, cerșindu-mi protecție. Rămâne plăcerea de a fi obosit în fața lumii, pe care la un moment dat, nu o mai bagi în seamă; nu mai reacționezi, nu te mai grăbești; nu-ți mai pasă. Totuși rămâne furia, căci există energie în tine de consumat. Și rămâne o poezie a plăcerii carnale, pe care o simți de la distanță. Și mă bucură că am posibilitatea de a mă privi în perspectivă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
n-am găsit nimic concret până acum e pentru că n-a fost nimic de găsit. Am reușit însă să descopăr legături între și să mă las jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]